Plumb (George Bacovia)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation

Jump to search

„Plumb”

Autor George Bacovia Modificați la Wikidata

Limbă limba română Modificați la Wikidata

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Question book-4.svg

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.

Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice

a afirmațiilor pe care le conține.

Pagină semiprotejată

Pentru alte sensuri, vedeți Plumb (dezambiguizare).

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt—

Stam singur în cavou... și era vânt...

Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

 Pe flori de plumb, și-am început să-l strig—

Stam singur lângă mort... și era frig...

Și-i atârnau aripele de plumb.

—Plumb (1916), George Bacovia[1]

Plumb este o poezie scrisă de George Bacovia în 1900, finisată în 1902[2] și

publicată în 1916 în revista „Versuri”,[1] sub pseudonimul George Andoni.
Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic în care poetul
exprimă o stare sufletească de disperare, și lipsă a oricărei speranțe. Poezia
produce o puternică impresie la citirea ei de către autor în 1903 la salonul literar al
lui Alexandru Macedonski.

Cuprins

1 Context

2 Teme și motive literare

3 Analiza compoziției și a limbajului

4 Interpretare

5 Recepție și recenzii

6 Note

7 Legături externe

Context
 Poezia a fost scrisă pentru prima dată în 1900. La vremea aceea, poetul, în
vârstă de 19-20 de ani, era în cursul de a aplica la Școala Militară din Iași, de unde
se retrase după un trimestru. Un an mai târziu se înscrise la gimnaziul din Bacău.
Acesta luă cunoștința cu Alexandru Macedonski în 1902 și se formă artistic între
anii 1903–1904 în mediul simbolist, frecventând cenaclul poetului. Rezultatul,
volumul de poezii Plumb (1916), reprezintă rodul selecții dintre 50 de poeme,
selecție determinată de o anumită fizionomie poetică care coincidea, în mare
măsură, cu norma estetică dominantă la începutul secolului XX. George Bacovia
dorise să devină un simbolist, un urmaș al lui Macedonski și al lui Tradem
(pseudonimul lui Traian Demetrescu) și un emul al lui Edgar Allan Poe, Charles
Baudelaire, Paul Verlaine și Maurice Rollinat.

Poezia Plumb a fost primită călduros în cadrul cenaclului și dădu ulterior titlul
volumului de versuri publicat de Bacovia, trimis la tipar în 1914 și apărut în luna
iulie 1916. Pentru acest volum Bacovia a fost premiat de Ministerul Artelor în
1923.[3]

Teme și motive literare

În poezie tema principală este condiția individului într-o societate care

limitează. O temă secundară este moartea , redată prin „sicriu”, „mort”, „somn”,
„dormeau adânc”, „cavou”, „coroane”, „era frig”, „era vânt” și tema singurătății.
Celelalte motive – „amorul”, „tristețea”, „singurătatea” - sunt secundare, dar ajută
la reliefarea ideii esențiale de alunecare inevitabilă spre moarte și neant.

Cuvântul-cheie al poeziei este „plumb”, care are valoare de simbol, repetiție

și epitet. În exprimare, sicriele de plumb sugerează nemișcare, încremenire; amorul
de plumb sugerează o senzație de rece, de insensibil; „și-i atârnau aripele de
plumb” sugerează căderea, imposibilitatea zborului și a salvării.
 Prima strofă definește un univers rece, străin, în care poetul trăiește
sentimentul singurătății tragice:

”Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt -

Stam singur în cavou… și era vânt…

Și scârțâiau coroanele de plumb.”

Strofa a doua definește realitatea interioară. Poetul invocă amorul, dar acesta
doarme întors cu fața spre moarte. Aripile de plumb sugerează căderea surdă și
grea, din care poetul nu se mai poate înălța; căderea în moarte este inevitabilă, și
nici măcar iubirea invocată cu disperare nu reprezintă o șansă de salvare:

”Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -

Stam singur lângă mort… și era frig…

Și-i atârnau aripile de plumb.”

Analiza compoziției și a limbajului

Poezia este alcătuită din două catrene cu rimă îmbrățișată și măsura de 10

silabe. La nivelul prozodic se constată folosirea iambului, alternând cu peonul și
amfibrahul. Cele două catrene sunt mărginite de versuri care se află în paralelism
sintactic și morfologic pe perechi, așa cum apare în tabelul de mai jos, cu analiză
sintactică și morfologică.

Versurile de început Versurile de final

Strofa 1 Dormeau adânc sicriele de plumb Și

scârțâiau coroanele de plumb.
 Predicat Complement de mod Subiect Atribut (laitmotiv)
N/A P S A (laitmotiv)

Verb (p. III, Ipf.) Adverb Substantiv (pl.) Substantiv

Conjuncție Verb (III, Ipf.) Substantiv (pl.) Substantiv

Strofa 2 Dormea întors amorul meu de plumb Și-i

atârnau aripile de plumb.

P CCM S A, A (laitmotiv) N/A, CI P S A

(laitmotiv)

Verb (III, Ipf.) Adverb Substantiv Adjectiv pronominal

posesiv, Substantiv Conj., Pronume Verb (III, Ipf.) Substantiv

(pl.) Substantiv

Această structură creează o simetrie între cele două strofe, realizând artistic
două planuri distincte. În această poezie, primul catren reflectă realitatea
exterioară, marcată de uzul termenilor „cimitir”, „cavoul”. La nivelul limbajului
poetic, aceste simboluri introduc un univers extern rece, ostil, care îl izolează pe
eul liric. Al doilea catren reprezintă planul realității interioare, sufletești,
deprimante pentru care nici iubirea invocată cu disperare nu este o șansă de
salvare.

La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizează

ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam)
sugerează persistența atmosferei deprimante. Repetiția conjuncției „și” amplifică
atmosfera macabră: „Și flori de plumb și funerar vestmânt - / …si era vânt… / Și
scârțâiau coroanele… și-am început să-l strig… și era frig… și-i atârnau aripile de
plumb….”. Epitetele „adânc”, „întors”, „funerar”, „singur” contribuie la realizarea
unei neliniști metafizice. Frecvența consoanelor „m, b, v, l” , a diftongului „au” și a
triftongului „eau” sugerează foarte bine plânsetul, ca ecou al atmosferei
insuportabile, realizând o muzicalitate interioară a versului.
 Interpretare

Sentimentul dominant este de oboseală, de trecere inevitabilă spre moarte. Se

remarcă maxima concentrare a discursului poetic. Poezia exprimă, în numai cele
două catrene ale ei, o stare sufletească de o copleșitoare singurătate. Atmosfera
este de o dezolare totală iar cutremurătoarea apăsare materială este sugerată de
greutatea metalului întunecat.

Poezia este structurată pe două planuri. Pe de o parte, realitatea exterioară,

prezentă prin cimitir, prin cavou; o lume ce-l determină la izolare, iar pe de altă
parte, realitatea interioară care are în vedere sentimentul iubirii a cărui invocare se
face cu disperare fiind condiționat de natura mediului. Este de fapt încercarea
poetului de a evada din lumea închisă, izolată în care se zbate.

Eul liric însă nu izbutește să depășească momentul, cuvântul „întors”

realizând de fapt misterul poezii.

Cuvântul cheie al întregii poezii este „plumb” care devine metaforă - simbol
care este repetat de trei ori, număr fatidic în fiecare catren. Repetiția acestui cuvânt
sugerează o atmosferă macabră de cavou.

În acest mediu, sentimentul iubirii înseamnă „întoarcere spre apus”, cum

spune poetul Lucian Blaga, adică moartea.

„Dormea întors amorul meu de plumb,

… pe flori de plumb.”

În aceste condiții, eul liric nu se poate redresa, înălța, iar ultimul vers aduce
consolarea și resemnarea, „îi atârnau aripele de plumb” sugerând zborul în jos, o
cădere surdă și grea. Între aceste coordonate ale realitătii exterioare și interioare se
desfășoară monologul tragic al eului liric într-o atmosferă tulburătoare datorită
morții(la nivel semantic), iar pe de altă parte, prin repetiția obsesivă a cuvântului
plumb, folosit ca determinant. El apare de trei ori în fiecare strofă, în rima
versurilor 1, 4 și la cezura versului 2. Cuvântul cheie repetat astfel nu sugerează
descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacoviană - ci
împietrirea, presiunea fiind prea mare, eul liric se pietrifică necondiționat.
 Poezia „Plumb” este o poezie simbolistă, nu numai prin corespondente din
lumea minerală ci și prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei.

Versul este iambic în exclusivitate, iar tonul este elegiac. Prin repetiția
obsedantă a cuvântului cheie, poezia devine o elegie asemănătoare cu bocetele
populare.

Structura poeziei este armonioasă, prima strofă se repetă în afară de versul al

doilea, astfel încât versul 1 este în relație cu versul 5, 3 cu 7 și 4 cu 8.

Ca mijloace artistice întâlnim, pe lângă simbol, metafore și personificări

„Dormeau adânc sicriile de plumb”. Remarcăm folosirea verbelor la imperfect:
„dormeau”, „stau” care sugerează acea atmosferă de dezolare, o acțiune trecută,
dar neterminată, aflată încă în continuă desfășurare.

Recepție și recenzii

Impresionat de poezia lui Bacovia, poetul Alexandru Macedonski îi închină

acestuia un scurt madrigal.

„Poete scump, pe frunte

Porți frunzele de laur,

Că singur, până astăzi,

Din plumb făcut-ai aur.”

Note

^ a b Bacovia, George (2001) [1916]. Plumb. Litera. p. 18, 34. ISBN 9975-
74-361-7.
 ^ Iancu, M.; Popa, A. (2006). Limba și literatura română: Manual pentru
clasa a XII-a. Corint Educațional. ISBN 978-606-8609-51-5. Legătură externa în |
title= (ajutor)

^ Plugaru, Horia (22 mai 2017). „DOCUMENTAR: 60 de ani de la moartea

poetului George Bacovia”. Agerpres. Accesat în 25 iulie 2017.

Legături externe

O altă perspectivă de interpretare se găsește aici: partea I: [1], partea a II-a:

[2] http://www.romlit.ro/index.pl/ce_nseamn_plumb_ RomLit.ro]

[ascunde]

v•d•m

Opera literară a lui George Bacovia

Volume antume

Plumb 1916 Scîntei galbene 1926 Bucăți de noapte 1926 Poezii 1929 Cu
voi... 1930 Poezii 1934 Comedii în fond 1936 Opere 1944 Stanțe burgheze 1946
Poezii 1956

Poezii

Amurg violet Lacustră Nervi de toamnă Plumb

 Categorii:

Poezii din 1916Modernism literarPoezii de George BacoviaPoezii

româneștiSimbolism

Meniu de navigare

Nu sunteți autentificat

Discuții

Contribuții

Creare cont

Autentificare

Articol

Discuție

Lectură

Sursă pagină

Istoric

Căutare

Pagina principală
 Schimbări recente

Cafenea

Articol aleatoriu

Facebook

Participare

Cum încep pe Wikipedia

Ajutor

Portaluri tematice

Articole cerute

Donații

Tipărire/exportare

Creare carte

Descarcă PDF

Versiune de tipărit

Trusa de unelte

Ce trimite aici

Modificări corelate
 Trimite fișier

Pagini speciale

Navigare în istoric

Informații despre pagină

Element Wikidata

Citează acest articol

Limbi

Adaugă legături

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 20 ianuarie 2020, ora 07:40.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și

distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la
Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitate

Despre Wikipedia

Termeni

Dezvoltatori

Statistics

Cookie statement

Versiune mobilă
Wikimedia Foundation

Powered by MediaWiki