ire nouă Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă.

Şi cum scoboară noaptea, aldată aşteptată, Îmi pare

veche luna – şi steaua ce se-arată, Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat. Şi fără glas, cu luna, şi noi
ne-am ridicat.

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. Mă-ndrept încet
spre mine şi sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut. Vreau să-mi ridic privirea şi vreau
să-i mângâi ochii… Privirea întârzie pe panglicile rochii. Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd…
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert. Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? Apusul işi întoarce
cirezile prin sânge. O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut – Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au
căzut. Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată S-aplec la sărutare o frunte vinovată Să-nvingem
iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă. Şi cum scoboară noaptea,
aldată aşteptată, Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată, Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat.
Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.

Nervi de toamnă – George Bacovia E toamnă, e foşnet, e somn… Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e
plânset, e gol… Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, Pe drumuri fac gesturi ciudate – Iar
frunze, de veşnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii profund mă-
ntristează – Îmi vine să râd fără sens, Şi-i frig, şi burează. Poezii de toamnă scurte Zile de toamnă –
George Coșbuc Ieri vedeam pe luncă flori … Mândri fluturi zburători, Și vedeam zburând albine. Ieri era și
cald și bine. Azi e frig și nori și vânt, Frunzele cad la pământ, Florile stau supărate, Veștejesc de brumă
toate. Ieri era frumos pe-afară Ca-ntr-o caldă zi de vară. Azi e toamnă pe pământ Vreme rea și bate vant.

Citeşte întreaga ştire: Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

Citeşte întreaga ştire: Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. Mă-ndrept încet
spre mine şi sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut. Vreau să-mi ridic privirea şi vreau
să-i mângâi ochii… Privirea întârzie pe panglicile rochii. Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd…
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert. Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? Apusul işi întoarce
cirezile prin sânge. O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut – Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au
căzut. Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată S-aplec la sărutare o frunte vinovată Să-nvingem
iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă. Şi cum scoboară noaptea,
aldată aşteptată, Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată, Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat.
Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.

Citeşte întreaga ştire: Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins. Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins. Mă-ndrept încet
spre mine şi sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut. Vreau să-mi ridic privirea şi vreau
să-i mângâi ochii… Privirea întârzie pe panglicile rochii. Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd…
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert. Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge? Apusul işi întoarce
cirezile prin sânge. O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut – Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au
căzut. Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, înc-o dată S-aplec la sărutare o frunte vinovată Să-nvingem
iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă. Şi cum scoboară noaptea,
aldată aşteptată, Îmi pare veche luna – şi steaua ce se-arată, Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat.
Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.
Citeşte întreaga ştire: Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

Nervi de toamnă – George Bacovia E toamnă, e foşnet, e somn… Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e
plânset, e gol… Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, Pe drumuri fac gesturi ciudate – Iar
frunze, de veşnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii profund mă-
ntristează – Îmi vine să râd fără sens, Şi-i frig, şi burează. Poezii de toamnă scurte Zile de toamnă –
George Coșbuc Ieri vedeam pe luncă flori … Mândri fluturi zburători, Și vedeam zburând albine. Ieri era și
cald și bine. Azi e frig și nori și vânt, Frunzele cad la pământ, Florile stau supărate, Veștejesc de brumă
toate. Ieri era frumos pe-afară Ca-ntr-o caldă zi de vară. Azi e toamnă pe pământ Vreme rea și bate vant.

Citeşte întreaga ştire: Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

Nervi de toamnă – George Bacovia E toamnă, e foşnet, e somn… Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e
plânset, e gol… Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, Pe drumuri fac gesturi ciudate – Iar
frunze, de veşnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii profund mă-
ntristează – Îmi vine să râd fără sens, Şi-i frig, şi burează. Poezii de toamnă scurte Zile de toamnă –
George Coșbuc Ieri vedeam pe luncă flori … Mândri fluturi zburători, Și vedeam zburând albine. Ieri era și
cald și bine. Azi e frig și nori și vânt, Frunzele cad la pământ, Florile stau supărate, Veștejesc de brumă
toate. Ieri era frumos pe-afară Ca-ntr-o caldă zi de vară. Azi e toamnă pe pământ Vreme rea și bate vant.

Citeşte întreaga ştire: Poezii de toamnă - cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă