www.lectiiapicultura.

ro

5 Secrete Pe Care Orice Apicultor Incepator Trebuie Sa Le Stie

CE SUNT ALBINELE? Albinele sunt insecte poichiloterme cu aripi din ordinul Hymenoptera,
familia Apide, specia Apis mellifera , intrand în categoria insectelor sociale poliforme.
Necesitatea de a se aduna in grup, se datoreaza organismului lor, care prin el insusi nu poate
sa dea insectei izolate posibilitatea de a-si pastra temperatura proprie care sa-i asigure
supravietuirea. O albina izolata de colonie este asemenea unei celule dintr-un organism; ea nu
poate activa decat impreuna cu alte albine, indiferent daca are la dispozitie cea mai buna
hrana. Din aceasta cauza, albinele care raman dupa plecarea de pe o vatra provizorie cauta
alte albine cu care se asociaza în vederea continuarii vietuirii.

Lectia #1. Matca

Matca este “mama” intregii familii. Ea este singura femela adevarata, singura apta de
reproductive. Rolul ei este de a depunde oua in faguri din care vor rezulta allbine lucratoare,
trantori si matci. Matca depunde pana la 3000 oua pe zi, masa acestora depasind de doua ori
si jumatate greutatea lor. In timpul sezonului activ, matca depune 150.000 – 200.000 de oua.
Aceasta prolificitate deosebita de mare se datoreaza hranirii intense a matcii de catre albinele
lucratoare cu o hrana foarte bogata in principia nutritive, elaborate de glandele faringiene si
poarta denumirea de laptisor.

Matca este in permanenta inconjurata de lucratoare. Astfel, tinerele lucratoare in varsta de 10-
12 zile o hranesc cu laptisor de matca.

Trantorii reprezinta masculii familiei, care au rolul de a imperechea matca si de a asigura

astfel perpetuarea speciei. Prin prezenta lor pe faguri contribuie si la realizarea unui regim
terrnic optim necesar cresterii puietului. Ei nu culeg nectar, nu participa la organizarea sau
apararea familiei, nu contribuie la producerea de hrana si nici la polenizare. Sunt indivizi

Page 1
www.lectiiapicultura.ro

temporari, in numar de cateva sute, ce apar la sfar-situlprimaverii si sunt indepartati din stup
de catre albine la sfarsitul verii, fenomen conditionat in principal de incetarea culesului.

Aceasta alungare se face gradat, in mod obisnuit 10—15 trantori sunt izgoniti zilnic din
familie. In familiile orfane, in cele cu matci neimperecheate sau cu matci varstnice, trantorii
sunt tolerati si in timpul iernii. Longevitatea trantorilor este cuprinsa intre 2 si 8 saptamani si
variaza in functie de sezon si zona geografica.

Trantorii au corpul mai mare decat al Iucratoarelor, 15—18 mm, greutatea medie este de 230
mg. cu limite intre 200—280 mg. Capul este rotunjit, ochii sunt foarte dezvoltati, iar vederea
lor este adaptata la lumina cerului.' Trompa lor este mai scurta si nu pot sa culcaga cu ea
nectarul floral. In primele 4 zile trantorii solicits hrana de la albinele lucra toare, iar in
continuare se hranesc singuri cu miere din celule. Antenele trantorului au o articulatie in plus
fata de cele ale albinei lucratoare si cu acestea trantorul poate sesiza de la mari

Albinele lucratoare sunt femele ca si matca, dar cu organe de reproducere nedezvoltate si

efectueaza intreaga gama de lucrari necesare familiei de albine.

Sunt mai mici decat matca si trantorii, iar lungimea corpului este de 12—13 mm. Greutatea
corporala variaza intre 70—150 mg, fiind mai mare la ecloziune si mai mica la albinele
varstnice. Aceasta greutate mai depinde si de plenitudinea gusii si de continutul in fecale al
rectului.

Astfel, albinele lucratoare cand pleaca la camp au in medie80 mg, intrate in stup in cursul
unui cules slab, 110 mg. al unui cules puternic, 120 mg, albinele iesite cu roiul natural, 150
mg, iar pe timpul iernii cand acestea consuma hrana necorespunzatoare, 140 mg.

Numarul albinelor lucratoare variaza in functie de sezon.La inceputul primaverii, 10.000—

20.000, in timpul verii,40.000— 60.000, iar toamna, 20.000—30.000 si depinde de matca,
putand fi o rasa mai mult sau mai putin prolifica.

In cursul sezonului activ, cand albinele cresc puiet, cladesc faguri, culeg nectar si polen,
traiesc aproximativ 30—40 zile, primavara si toamna cand intensitatea acestor activitati este
mai redusa traiesc 40—60 zile. Albinele care eclozioneaza toamna si care nu participa la
cresterea puietului, precum si cele din familiile orfane au corpul gras, bine dezvoltat si pot
atinge varsta de 9—10 luni.

Albinele lucratoare mai sunt adaptate pentru producerea cerii (glandele cerifere), apararea
cuibului (acul), hranirea puietului (glandele faringiene), supravietuirea in timpul iernii (corp
adipos), iar in cazuri exceptionale pot depune oua nefecundate.

Lectia #2. Cresterea Artificiala A Matcilor

Înmulţirea familiilor de albine în stupinele mai mari trebuie sa fie însoţită şi de producerea
mătcilor. Numărul mătcilor necesare a se creşte anual într-o stupină este în funcţie de ritmul
de înlocuire a mătcilor vârstnice, de procentul de înmulţire planificat pe stupină şi de
procentul probabil de pierderi prin accidente .Anual se schimbă 30—50% din întregul efectiv

Page 2
www.lectiiapicultura.ro

de matci vârstnice,iar procentul de p procentul de pierderi se socoteşte 10%. în general,

pentru o mai mare siguranţă, se recomandă a se creşte cu 50—100% mai multe matci decât
numărul necesar, pentru a compensa pierderile oca zionate de împerecherea mătcilor şi de
introducerea lor în familiile de albine. Creşterea mătcilor se poate face pe cale naturală şi
artificiala. Creşterea mătcilor pe cale naturală se realizează pe baza botcilor de roire, fapt
pentru care prezintă mai multe neajunsuri: numărul limitat de matci ce se poate produce,
înmulţirea familiilor cu instinct accentuat de roire şi imposibilitatea planificării perioadei şi
datei de obţinere a mătcilor, In lucrările de creştere a mătcilor se folosesc frecvent două
metode: creşterea mătcilor fără transvazarea larvelor şi creşterea mătcilor prin transvazarea
larvelor.

Principiul de creştere artificială a mătcilor se bazează pe însu şirea biologică a albinelor de a

creste matci din larve mai tinere de trei zile în cazul orfanizării familiilor, sau de familii cu
matei, dacă în prealabil larvele au fost adoptate de familii organizate.

CREŞTEREA MĂTCILOR FĂRĂ TRANSVAZAREA LARVELOR

Pentru producerea artificială a mătcilor fără transvazarea larvelor sunt necesare urmatoarele:
cuţit pentru decuparea celulelor de larve, decupator pentru detaşarea celulelor izolate cu larve
din faguri, penseta pentru prinderea şi fixarea celulelor, şablon dila tator pentru răsfrângerea
pereţilor celulelor cu larve, suporturi pentru fixarea celulelor cu larve pe şipcile ramelor de
creştere, rame de creştere, ibric pentru topirea cerii, ciocan de lipit, gratie Hanemanh pentru
protejarea botcilor, colivie de ecloziune pentru introducerea botcilor cu 24 de ore înainte,
rame de susţinere a coli - viilor de eclozionare.

Tehnica de crestere

Creşterea mătcilor fără transvazarea larvelor se face în felul următor : fagurele cu larve tinere
de 12-36 ore destinat creşterii mătcilor se ridică din familia donatoare ,după ce .în prealabil,
albinele au fost îndepărtate cu ajutorul periei apicole . Albinele nu se îndepărtează prin
scuturare pentru a nu leza larvele în urma şocului produs. Apoi se transportă cu caseta pentru
rame în laborator, unde se aşează pe o masă, după care se taie în fîşii de cîte un rînd de celule
,pereţii acestora se scurtează la jumătate şi apoi se decupează în celule independente. Celulele
cu larve se pot obţine şi cu ajutorul decupatorului .

• Fixarea celulelor cu gratii haneman.

• Izolarea ramelor de crestere.

Celulele, astfel pregătite, se fixează în număr de câte 15 bucăţi pe şipcile de creştere, prin
intermediul suporturilor, după care pereţii celulelor se răsfrâng cu şablonul dilatatei, iar
ramele se introduc în familiile de adoptare a larvelor sau direct în fami liile de creştere
orfanizate ; ultima metodă fiind mai puţin indicată, deoarece pe perioada de creştere
neexistând matcă, populaţia scade foarte mult.

In cazul creşterii mătcilor în prezenţa mătcii familiei crescă toare este necesară, în prealabil,
luarea în creştere a larvelor de către familii de adoptare puternice, cu un număr mare de
albine tinere, din care se îndepărtează matca, ramele cu puiet necăpăcit şi surplusul de faguri
goi cu rezerve de hrană. In această perioadă matca se ţine într-un nucleu format pe două
rame.

Page 3
www.lectiiapicultura.ro

În vederea adop tării larvelor, cuibul se organizează în funcţie de populaţia fami liilor, pe trei
sau patru rame cu miere şi păstură, distanţate de spaţii corespunzătoare lăţimii unei rame, în
care se introduc ra mele de creştere, iar lateral, un alimentator, după care totul se reduce, cu o
diafragmă. Peste, cuibul astfel pregătit se scutură toate albinele de pe ramele îndepărtate, iar
acestea se introduc în fa milii mai slabe.

După 6 ore de la orfanizare se introduc ramele de creştere şi se administrează - sirop de zahăr

pentru a stimula, adoptarea unui număr cât mai mare de larve. Familiile de adoptare a larvelor
se folosesc cinci-şase serii, după care se unesc cu nucleii unde s-au păstrat mătcile. După 24
ore, larvele sunt adoptate şi se cresc în continuare în familii crescătoare în prezenţa mătcii.

Dacă familia crescătoare se găseşte într-un singur corp, ramele de creştere se izolează pe
ambele feţe cu gratii Hanemann (fig. 70) şi se introduc între două rame cu puiet tânăr, în
mijlocul cuibului. La familiile pe două corpuri, în corpul inferior se introduc ramele cu puiet
mai vârstnic, rame cu hrană şi rame pentru ouat, împreună cu matca, care se izolează de
corpul superior prin intermediul unei gratii Hanemann. Organizarea ramelor în corpul al
doilea este identică cu cea descrisă la familiile pe un singur corp, cu singura deosebire că
ramele de creştere nu se mai izolează.

In cazul când nu folosim familii de adoptare a larvelor, ramele de creştere se introduc direct
în familiile crescătoare, după şase ore de la orfanizarea acestora. . In scopul stimulării
creşterii larvelor, săptămânal, fagurii cu puiet tânăr se trec lateral ramelor de creştere, iar în
locul lor se mută rama cu puiet căpăcit. Pentru a preveni distrugerea botcilor de către prima
matcă eclozionată, după 9 zile de la introducerea ramelor de creştere, botcile căpăcite
detaşate împreună cu suporturile lor, se introduc în co livii de eclozionare tip Zander, care se
aşază pe ramele de susţinere .În vederea introducerii unei noi serii de larve pentru creştere,
rama cu coliviile de eclozionare se mută după ultima ramă ca puiet sau se introduce pentru
eclozionare în termostat.

După eclozionare se efectuează o preselecţie, înlăturându-se mătcile cu anomalii (lipsa

aripilor, a onor segmente ale membrelor, ab domen nedezvoltat etc.).

Cresterea Matcilor prin transvazarea larvelor

Pentru cresterea artificiala a matcilor prin transvazarea larvelor sunt necesare urmatoarele
unelte:

• Sablonul pentru confectionat botcile artificiale / cupula

• Ibricul pentru topit ceara
• Spatula pentru transvazarea larvelor
• Suporturile pentru botci
• Ramele pentru adoptarea larvelor
• Ramele de crestere
• Gratia izolatoare
• Colivia de ecloziune sau bigudiu
• Ramele portbotci / ramele de sustinere a colivilor de eclozionare
• Lanseta transvazare

Page 4
www.lectiiapicultura.ro

Cresterea matcilor prin transvazarea larvelor presupune mutarea acestora din celulele uni
fagure in cupule artificiale. Cupulele artificiale se pot achizitiona din magazinele de
apicultura la un pret convenabil.

Cand totul este pregatit, stupul este deja orfan de 6 ore cel putin, mergem la stupul de unde
dorim sa transvazam si scoatem rama cu larve tinere intre 12-36 de ore. Larvele care sunt in
acest interval de timp, vei observa ca are putin laptisor de matca, iar larva este asemanatoare
unui covrigel. Si folosind lanseta de transvazare sau alte unelte asemanatoare, vom luat cu
mare atentie larva si o vom aseza in cupula, vom face acest procedeu pana cand vom umplu
cele 15 cupule cu larve, si le vom pune in familia care este orfanizata pentru a le creste timp
de 1 zi.

A doua zi vom ridica cupulele care acum au devenit niste botci aproape complet crescute si le
vom pune in finisor, intr-un stup foarte puternic pentru a le creste pana cand vor deveni cu
totul acoperite de ceara, botci. Dupa care le punem bigudiurile, unde fiecare matca va
eclioziona si le vom pune intr-un nucleu de imperechere sau le vom dau unui roi fara matca

Mai sunt si alte metode de cresterea matcilor, cum ar fi Cutia Nicot, Cutia Jenter. Desi eu
iti recomand sa inveti transvazarea clasica pe care o folosesc toti crescatori de matci. Tot ce
ai de facut este sa mergi la un magazin apicol si sa achizitionezi o lanteta pentru
transvazare/Picker, o rama portbotci, cupule si portcupule, si sa te apuci de treaba.

Lectia #3. Ingrijirea Roiurilor

Dupa ce am format roiurile trebuie sa ne canalizam eforturile in doua directii: una este
asigurarea puterii acestora, si a doua de asigurare a rezervelor de hrana. Pana la intrarea in
iarna toti trebuie sa aiba cel putin 0,8 -1kg de albina si in faguri rezerve de miere de 10-12 kg.
Trebuie sa ti cont de urmatoarele sfaturi:

1. La formarea roiurilor cu albine tinere (unde lipsesc culegatoarele) se administreaza in

faguri apa.
2. Se urmareste ca roiurile formate cu matci neimperecheate (sau botci) sa se
imperecheze cat mai repede.
3. Roiurile care se depopuleaza dar sunt dotate cu o matca valoroasa se ajuta periodic cu
puiet capacit.
4. Se asigura matcilor fagurii necesari depunerii oualelor si dezvoltarii activitatii.
5. Se asigura existenta de culesuri abundente, iar in perioadele dintre ele roiurile sa fie
hranite stimulent.

Respectarea termenelor prevazute pentru executarea lucrarilor de ingrijire atenta a roiurilor

dupa formare, asigura dezvoltarea corespunzatoare a acestora in cursul sezonului. Astfel
acestea vor intra in iarna puternice urmand ca sezonul urmator sa fie incluse in grupa
familiilor de baza. Roiurile care nu au ajuns la dezvoltare corespunzatoare se desfiinteaza, iar
albinele, puietul si rezervele de hrana se folosesc la intarirea celorlalte roiuri.

Lectia #4. Viata Familiei de Albine

Page 5
www.lectiiapicultura.ro

In familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi:

1. Matca;
2. Albinele lucratoare;
3. Trantorii.

Albinele lucratoare - numarul acestora este variabil osciland de la 10000 in perioada de

iarna, pana la 40000 - 80000 in vara. Au talia mai mica (12-14 mm), o greutate de
aproximativ 100 mg si aripile sunt de aceiasi lungime cu abdomenul. In fapt lucratoarele sunt
femele cu organele de reproducere nedezvoltate.

Matca - este singura femela fecundata din stup, fiind raspunzatoare de inmultirea familiilor
de albine. De obicei in stup este o singura matca, avand corpul mai lung (20 -25 mm), capul
mic, abdomenul foarte dezvoltat, aripi mai mici si o greutate de 250 - 280 mg.

Trantorii - sunt masculii care imperecheaza matca, fiind prezenti in cuib din primavara pana
in toamna. In numar de cateva sute, au o lungime de 15-17 mm, aripi ce depasesc abdomenul,
capul globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine

Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul indivizilor
crescand sau scazand in functie de anotimpul si implicit conditiile de mediu. Practic viata
familiei de albine cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada: caracteristica prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat cu albina
tanara, nou iesit din celule de primvara. Pe la sfarsitul lui februarie, matca incepe sa depuna
oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului, acolo unde regimul termic permite cresterea
de puiet. Dupa ce albinele fac zborul de curatire, matca depunde din ce in ce mai multe oua,
pe masura ce timpul se incalzeste, ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi, albinele batrane
care se uzeaza fiind inlocuite treptat.

Procentul albinelor tinere creste mere si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata
albina sa fie inlocuita. Se stie ca o albina tanara are o putere mare de ingrijire a larvelor,
putand hrani 2,3 sau chiar 4, ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte mare.

Perioada a doua: se mai numeste si perioada de crestere. Nectarul si polenul se gasesc din
abundenta si isi fac aparitia trantorii. Matca este hranita puternica, depunde peste 2000 de
oua/zi, numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici ingrijesc o
larva. Cand acest fenomen se suprapune cu alti factori favorizanti (lipsa de spatiu, ventilatie
insuficienta etc.), apar frigurile roirii.

Albinele construiesc botci de roire, in care matca depune oua la intervale de cateva zile. La
urdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup. Dupa 1-3
zile de la capacirea primelor botci, are loc prima roire, matca cu o parte din albinele tinere,
insotite de multi trantori parasind stupul. Acest roi care se numeste roi primar si care contine
aproximativ 50% din populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga
sau alt suport, de unde o sa zboare apoi spre o alta destintatie.

Page 6
www.lectiiapicultura.ro

In familia de baza, la 8 zile de la capacirea primei botci, iese prima matca tanara. Intentia ei
este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci, reusind lucrul acesta daca este lasata
de albine. Daca familia ramane in frigurile roitului, albinele nu lasa matca tanara sa-si omoare
suratele, iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi, iese al doilea roi cu matca neimperecheata.
Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o vreme nefavorabila (ploioasa).

Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri, fapt ce duce la desfiintarea familiei de baza.
Perioada de roire in condtiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul lunii mai si sfarsitul
lunii iulie. Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar si polen,
perioada caracterizata de infloriri puternice si masivele melifere.

Catre sfarsitul lunii iulie, puterea familiei se micsoareaza treptat, matca micsorand ponta,
tantorii fiind albungati din stup.

Perioada a treia: este numita si perioada formarii albinelor de iernare. In mod natural toata
albina care a participat la culesurile de vara piere. Ea este inlocuita de albina aparuta in luna
august, albina care neparticipand la cules are un organism neuzat. Generatiile de albine iesite
toamna, mai ales cele eclozionate la sfarsitul lunii august, septembrie si octombrie, traiesc
pana in primavara urmatoare, asigurand cresterea noilor larve.

Perioada a patra: este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade
celsius. In toamna la aparitia primelor nopti reci, alinele se strang in ghemul largit pe fagurii
din dreptul urdinisului. O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul
ghemului nu scade niciodata sub 14 grade celsius, nici in perioadele cele mai geroase.

Ar trebui ca fiecare stupar sa stie ca albinele nu incalzesc interiorul stupului, ele mentinand
caldura numai in interiorul ghemului. Albinele din partea exterioara a ghemului sunt mai
apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate, iar cele din interior (mai
tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari de aripi, abdomen, picioare produc caldura necesara.

Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere, o familie

consumand iarna intre 6 si 10 kg de miere. In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.

Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In primele 20 de zile
albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimele 15 zile ale vietii devine
albina culegatoare.

Pe scurt, putem reprezenta cuvintele de mai sus intr-o schema simpla: 1-2 zile albinele curata
celulele si incalzesc puietul. Intre a 3-a zi si a 13 zi, albinele hranesc puietul. In primele zile,
ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si polen si apoi pe masura ce se
dezvolta glandele producatoare de laptisor, si anume intre a 6-a si a 12-a zi, ele hranesc
larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile.

Tot in acest timp, albinele mai executa si urmatoarele lucrari: primesc nectarul, depozitarea
nectarului, preseaza polenul si curata stupul. Albinele in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii.
In tot acest timp ele fac si scutura zbooruri de orientare. Intre a 18 si a 21-a zi de viata,
albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul. Dupa aceasta perioada albinele devin
culegatoare, cu mentiunea ca la aparitia unui cules abundent pot participa si albine mai tinere
de 20 de zile.

Page 7
www.lectiiapicultura.ro

Lectia #5. Cum sa dublezi cantitatea de

miere pe care o produci
Cantitatea de nectar adunata depinde in mod direct de numarul albinelor care
participa la culesul respectiv. In dezvoltarea ei insa familia de albine este
direct conditionata de puterea acesteia in primavara, deci, in final de numarul
albinelor care sau introdus la iernat.

Albinele pot sa ierneze intr-o singura familie rezultata din unificarea familiei de
baza cu cea ajutatoare sau separat, important este ca pentru aceiasi familie
de baza se introduc la iernat cantitati mai mari de albine.
Unificarea in toamna a familiilor de baza cu familia ajutatoare constituie o
metoda importanta de imputernicire a familiilor de albine si se va aplica ori de
cate ori este necesar, pana ajungem la familii foarte puternice.

Abia dupa aceasta actiune trebuie sa incepem aplicarea tuturor celorlalte

lucrari, prcedee sau metode privitoare la cresterea familiilor de albine.

Tot in acest fel se va proceda si in cazul cand urmeaza sa se stabileasca

daca familiile de albine de baza si familiile ajutatoare se vor unifica sau nu in
toamna. Cand se ajunge ca familiile de baza din stupina sa fie foarte
puternice, unificarea in taomana se va efectua in functie de conditile de cules.

Astfel, in zonele in care exista un cules principal timpuriu de la salcam,

perioada foarte scurta de la iesirea din iarna si aparitia culesului nu da
posibilitatea familiilor de albine sa ajunga la o dezvoltare maxima. Este clar
faptul ca introducerea la iernat a unei cantitatii cat mai mare de albine intr-o
singura familie, in primavara se va ajunge la o capacitate maxima de
valorificare a culesurilor intr-un timp mult mai scurt. In acest caz unificarea
familiilor de baza cu cele temporare este indicata. In schimb, atunci cand
culesul principal este tarziu, perioada mai lunga, de la iesirea din iarna si pana
la valorificarea culesului sa se faca in cele mai bune conditii.

In acest caz nu mai este necesara unificarea in toamna a familiilor de baza cu

cele ajutatoare, daca acestea sunt suficient de puternice, incat iernarea sa se
desfasoare corespunzator.

Folosirea familiei ajutatoare in sezonul activ

A doua cale de ajutorare a familiilor de baza pentru realizarea unei productii

de miere mai mare, costa in participarea directa a albinelor crescute de familia

Page 8
www.lectiiapicultura.ro

ajutatoare la recoltarea nectarului. Acest lucru se realizeaza fie in cadrul

familiei de baza, fie in insasi familia ajutatoare. Modul acesta de ajutorare a
familiilor de baza in sezonul activ se aplica, atat la familiile care au fost
unificate in taomna, cat si la cele care au iernat separat.

Prin prizma acestor doua aspecte se pot cuprinde toate procedeele si

variantele in urmatoarele doua grupe:

• Familii ajutatoare vremelnie, reprezentand acele familii care vor avea o

existenta temporara, limitata in timp, de obicei in primavara timpuriu sau din
perioada roitului pana in toamna, cand se unesc cu familiile de baza.
• Familiile ajutatoare permanente, reprezentand acele familii ajutatoare care
nu se unesc toamna cu familiile de baza si ierneaza independent, ca unitate
biologica de sine statatoare.

De asemenea, atat familiile ajutatoare vremelnice cat si cele permanente,

dupa modul cum participa la recoltarea nectarului in timpul culesului, se vor
imparti in trei grupe:

1. Familii ajutatoare care se unesc efectiv in timpul culesului cu familii de

baza;
2. familii ajutatoare care participa la cules independent de familia de baza;
3. Familii ajutaotare care ajuta familia de baza numai cu albine culegatoare.

Bineinteles ca una si aceiasi familie in decursul unui an poate fae parte din
toate trei grupele. Astfel o familie ajutatoare la culesul de salcam poate fii
unita efectiv cu familia de baza, iar la culesul de floarea soarelui sa participe
independent la recoltarea nectarului, sau sa ajute familia de baza numai cu
albine culegatoare.

Acest luru insa nu starneste cu nimic impartirea principala a familiilor ajutoare

in cele trei grupe de mai sus.

Formarea si ingrijirea familiilor ajutatoare.

Indiferent din ce grupa face parte varianta pe care o aplicam, si indiferent de

modalitatea in care le vom folosi, modul de formare a familiilor ajutatoare in
primul an este acelasi.

Astfel, familia ajutatoare se va forma in zona culesurilor timpurii, in perioada

imediat urmatoare acestui cules (salcam), cand in familie de baza exista o
populatie mare, puiet mult, din care majoritatea capacit, precum si
predispozitia familiei spre roire.

Page 9
www.lectiiapicultura.ro

Formarea acest familii ajutatoare atunci cand se face cu scopul exclusiv de a

mari numarul de albine ce se introduc la iernat, se poate face si la culesul de
floarea soarelui.

In zona culesurilor mai tarzii, formarea familiilor ajutatoare se va face cu 4-5

saptamani inainte aparitiei culesului. Pentru formarea familiilor ajutatoare, este
bine ca apicultorul sa aiba deja pregatite din timp matile imperecheate, sau
botci gata de eclozare.

Cu aceasta lucrare formarea familiei temporare se poate considera incheiata.

In concluzie, familiile ajutatoare sunt esentiale pentru a produce o cantitate

mare de mere intr-un timp atat de scurt cum este sezonul apicol din Romania.

Page
10