Plumb

de George Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.

I.CONTEXTUL APARIȚIEI + SEMNIFICAȚIA TITLULUI

 GEORGE BACOVIA este cel mai cunoscut poet simbolist din literatura română, creatorul simbolului de referință –
plumb – care va denumi volumul de debut al autorului,apărut în 1916, în deschiderea căruia se află poezia cu titlu,
omonim (Plumb)
 Plumbul devine cel mai cunoscut simbol bacovian cu conotații multiple:
1.ÎN SENS DENOTATIV , denumește un metal geru, gri-cenușiu, toxic și ușor maleabil
2.ÎN SENS CONOTATIV :
A) greutatea plumbului traduce apăsarea unei existențe nedorite ;
B) cromatic ,e asociat cu două culori: GRIUL = monotonia unei existențe cenușii ;GALBENUL = culoare deznădejdii,după
cum însuși autorul mărturisea: „Plumbul ars e galben.Sufletul ars e galben.” - GEORGE BACOVIA
C) structura fonetică a cuvântului cu o singură vocală închisă între două consoane și în dreapta și în stânga sugerează
izolarea în sine a individului, singurătatea fiind starea premergătoare morții

II.TEMA VALORIFICATĂ
 În cele două catrene ale poeziei remarcăm numeroase cuvinte din câmpul semantic al morții : „sicriele”;„funerar
veșmânt”; „cavou”;„coroanele”;„mort” – astfel o tematică abordată este moartea
 De altfel criticiul lierar VASILE FANACHE în lucrarea intitulată „Bacovia.Ruptura de utopia romantică”descrie
imagimarul poetic bacovian sub forma unui con poziționat cu vârful în jos, vărf care reprezintă momentul
morții ,întreaga existență umană fiind percepută ca o înșurubare , o coborâre în spirală în acest con al
morții ,accelerată de greutatea plumbului
 Greutatea plumbului sugerează, pe de o parte ,greutatea existenței care îl apasă pe poet ,iar pe de altă parte poate
fi asociată cu dificultatea actului creator, „Plumb” fiind socotită o artă poetică simbolistă de referință

III.STRUCTURĂ
 Compozițional,poezia este alcătuită doar din 2 catrene care vor corespunde celor două planuri ale poeziei:
-PLANUL EXTERIOR (STROFA I) = prezintă atmosfera lipsită de viață și de culoare a cimitirului;
-PLANUL INTERIOR (STROFA II) = subliniază trăirile interioare ale poetului pricinuite de maortea iubitei,dar și de
conștientizarea propriei efemerități
 Relațiile de simetrie asigură muzicalitaea deosebită,specifică unei poezii simboliste,iar ele se obțin din :
a) REPETRAEA DE 6 ORI ÎN 8 VERSURI A CUVÂNTULUI „PLUMB” - acesta este așezat simetric în versurile 1,2 și 4 ale
ambelor catrene; cu ajutorul acestuia se obține și rima îmbrățișată a poeziei,care reface oarecum structura fonetică a
cuvântului menționat;
b) VERSUL AL TREILE ÎN AMBELE STROFE ESTE APROAPE IDENTIC: „Stam singur în cavou…și era vânt…”;„Stam singur
lângă mort…și era frig…”
c)AMBELE CATRENE AU ÎN INCIPIT VERBUL „dormeau” – „dormea” care sugerează somnul etern al morții,fiind folosit
timpul imperfect al modului indicative

IV.ANALIZA TEXTULUI
Planul exterior ( strofa I )
-În incipitul strofei regăsim verbul la imperfect „ dormeau ” , determinat de adverbul adânc acesta sugerează
eternitatea și profunzimea somnului morții ,care cuprinde înteregul decor
-Bacovia își imaginează întregul univers sub forma unui imens cimitir, cuvintele din câmpul semantic al morții, precum
„sicrie” sau „cavou” fiind dominante din punct de vedere lexical
-Elementele componente ale imaginarului poetic sugerează mineralul – „ sicriele de plumb ”, vegetalul „ flori de plumb ”,
și umanul „ funerar veștmânt”,cele trei regnuri reprezintă întregul univers pietrificat sub imperiul plumbului lipsit de
viață
-Al treilea vers adâncește izolarea poetului: „ Stam singur ” pentru Bacovia singurătatea fiind starea premergătoare
morții
-Metafora casei – cavou sugerează imaginea unui câmin lipsit de căldură sufletească ,care îl împinge pe poet la o acută
izolare în sine, limitând-ui orice contact cu exteriorul și anulând posibilitatea unei iluzorii salvări din fața morții
-În singurătate Bacovia parcurge drumul ireversibil spre moarte - universul întreg pare deja mort, iar imaginile auditive
sporesc anxieteatea: „ scârțâiau coroanele de plumb ” , sunetul vântului din cimitir se află în perfectă concordanță atât
cu decorul cât și cu trăirile eului liric
Planul interior ( strofa a- II a)
-Strofa secundă sugerează trăirile interioare ale eului liric,metafora central și multiplele conotații fiind „ amorul meu de
plumb”
-Ambiguitatea rezultă din faptulcă metafora citată poate reprezenta iubirea, ca sentiment general devenită „ de
plumb” ,lipsită de vitalitate dar poate face trimitere și la imaginea explicit a iubitei moarte „ Stam singur lângă mort…”
- Cuvântul „întors”care determină verbul „dormea” semnifică întoarcerea ireversibilă cu fața spre moarte și cu spatele
spre viață a iubitei poetului
-În versul al doilea este surprinsă tentative poetului de a-și readuce iubita la viață, verbul „să strig” având două
semnificații:
1.Pe deoparte verbul sugerează încercarea poetului de a o trezi pe iubita care doarme somnul morții – această încercare
poate fi asociată cu încercarea personajului mitologic ORFEU de a o readuce la viață pe EURIDICE, încercare soldată cu
un eșec pentru că ORFEU nu reușește să respecte interdicția impusă de HADES și la ieșirea din Infern o vede pe EURIDICE
întorcându-si capul dar o pierde pentru todeauna
-Asemena lui ORFEU nici Bacovia nu reușește să își învie iubita,iubirea ne mai fiind o cale de salvare
2.Pe de altă parte, strigătul poetului poate fi considerat o exteriorizare deznădăjduită a realității morții, poetul
exprimând prin strigăt această realitate ireversibilă a morții
-Versul al 3-lea accentuează pierderea tuturor atributelor superioare ale iubitei,care devine un simplu „mort ” - în lipsa
căldurii sufletești frigul devine o realitate interioară care exprimă golul sufletesc al poetului
-Metafora „ aripilor de plumb ” din ultimul vers poate reprezenta o trimitere la un alt personaj mitologic ,ICAR: acesta a
încercat să zboare cu ajutorul unor aripi de ceară , topite de căldura soarelui
-Asemeni lui ICAR , și poetului îi este imposibil să se înalțe spiritual sub greutatea plumbului care sugerează mai degrabă
o coborâre accelerată în conul morții, grăbind finalul unei existențe
-Poezia ilustrează, așadar , imaginea unui univers mineralizat, pietrificat în concordanță cu golul sufletesc al poetului
lipsit de căldura sufletească a iubirii
V.ELEMENTE SPECIFICE SIMBOLISMULUI
1.Valorificarea simbolului central,PLUMBUL
2.Teme + motive literare
3.Stările de spirit limită (anxietate, deznădăjduire) ale poetului sunt accentuate prin valorificarea lirismului de tip
subiectiv (mărci ale eului liric: „meu” ; „stam”)
5. Stările de spirit sunt sugerate prin intermediul corespondențelor, fiind proiectate asupra elementelor decorului și
asupra simbolului central
6. Muzicalitatea deosebită se obține prin relații de simetrie dar și prin elemente de prozodie ( de exemplu rima
îmbrățișată se obține prin repetarea cuvântului „plumb” în finalul primului și ultimului vers, din ambele catrene)

 În opinia mea , poetul își exprimă în această artă poetică crezul artistic subliniind dificultatea actului creator într-o
lume pietrificată „de plumb” , amenințată în permanență de spectrul morții , o lume în care existența omului se
rezumă la un drum ireversibil spre moarte .
 Așadar , poezia lui BACOVIA se încadrează în simbolism prin valorificarea simbolului „ plumb ” , prin muzicalitatea
deosebită , prin valorificarea sugestiei unor stări de spirit limită , cu ajutorul corespondențelor stabilite cu
elementele decorului și prin tematica abordată .