PLUMB COMENTARIU

Dormeau adanc sicriele de plumb

Si flori de plumb si funerar vestmint-

Stam singur in cavou... si era vint...

Si scirtiiau coroanele de plumb

Dormea intors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb si-am inceput sa-l strig-

Stam singur langa mort... si era frig...

Si-i atirnau aripile de plumb

George Bacovia

Poezia ‘’Plumb’’ scrisa de George Bacovia (1916) marcheaza debutul lui Bacovia in
simbolismul romanesc, fiind o arta poetica in care eul liric isi exprima conceptia despre conditia
artistului in lume. Apartinand simbolismului, poezia utilizeaza elemente specifice: ipostaza tragica a
eului liric, cultivarea simbolului ‘’PLuMB’’, dar si a cromaticii specific, dramatismul fiind astfel sugerat
permanent atat de figurile de stil, cat si de sentimentele transmise in mod direct .

La nivel tematic, poezia surprinde sub acelasi aspect al simbolismului, tema conditiei poetului
intr-o lume ostila, dezonanda, dominata de obiecte.

Poezia este structurata in doua catrene, organizate pe baza paralelismului sintactic, iar
fiecare dintre cele strofe valorifica cele doua medii: mediul interior, respective cel exterior. Strofa
intai surprinde mediul exterior (‘’sicriele’’, ‘’cavou’’, ‘’coroanele’’) in cadrul inchis, sufocant, apasator.
Verbul ‘’dormeau’’ reprezinta metafora mortii, astfel creandu-se un camp semantic al universului
mortuar ‘’flori de plumb’’, ’’sicriele de plumb’’, ’’coroanele de plumb’’- metafore, ‘’funerar
vestimint’’-epitet. Ultimul vers,prin intermediul verbului ‘’scriirtiaiau’’ subliniaza starea de nervosa,
de iritare si de angoasa a eului liric. Srofa a doua corespunde planului interior, iar tragicul existential
este redat de moartea afectivitatii. Marcat de singuratate totala, eul liric ajunge sa se priveasca din
exterior ca un strain. Metafora frigului simbolizeaza disolutia materiei, iar instrainarea si impietrirea,
singuratatea reprezinta ipostaze ale eului simbolist.

La nivel stilistic se remarca prezenta simbolului central ‘’plumb’’ care este asociat
metoforelor:’’flori de…’’, ‘’coroanele de…’’, ‘’sicriele de…’’. Versurile au masura de zece silabe si rima
imbratisata. Lirismul este subiectiv, iar eul liric aflat in ipostaza confesivului este dominat de
depresie, spleen existential, angoasa.

Titlul poeziei este format dintr-un substantive comun, nearticulat, iar in plan symbolic vocala
‘’u’’ blocata intre cele patru consoane poate desemna chiar imposibilitatea eului liric de a reveni la
viata, blocajul existential al acestuia. Simbolistica plumbului conduce catre idea de metal greu,
obtinut prin combinatia de alb si negru, corespondente ale mortii. Acesta se repeat de sapte ori in
text facand trimitere la imposibilitatea eului liric de a evada. Nivelul semantic incifreaza termini care
se inscriu in campul semantic al mortii:’’sicriele’’, ‘’funerar’’, ‘’mort’’.

Poezia ‘’Plumb’’ este astfel o arta poetica in care predomina sentimental singuratatii, al
pustietatii interioare, sentiment realizat prin corespondenta dintre stare si culoare. Conditia artistului
este vazuta monoton, intr-o lume ostila si sufocanta.