Arta poetica simbolista moderna

Plumb – George Bacovia (eseu)

Dormeau adanc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint —
Stam singur în cavou… si era vint…
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig —
Stam singur langa mort… si era frig…
Si-i atirnau aripile de plumb.

Eseu – comentariu
Autor
Poetul George Bacovia se incadreaza in perioada interbelica, opera sa poetica fiind dominata
de curentele literare simbolism si expresionism. Volumul Plumb aparut in 1916 este primul
volum de versuri ce cuprinde arte poetice in care universul bacovian prinde forma si contur.
Datorita implicarii Romaniei in primul Razboi Mondial, volumul nu a fost acceptat in epoca
la momentul publicarii, ci mult dupa, cand critica lui literara apreciaza genul sau bacovian.

Ipoteza
Poezia Plumb de George Bacovia apartine genului liric, iar ca tip de poezie este o arta poetica
care face parte din curentul literar simbolism.

Teorie
Arta poetica este un crez literar, un program, o arta de a scrie. Arte poetice sunt considerate
operele in care artistul exprima conceptia personala, viziunea despre arta si procesul de
creatie.

Simbolismul este un curent modern ce presupune la nivel formal si informal, inovatii la

nivelul poeziei. Se foloseste simbolul, un element al existentei umane sau al planului material
care dobandeste conotatii aparte si ca urmare exprima stari afective.

Sugestia, aceasta provenind de la verbul a sugera, subliniind legatura simbolului cu starile

emotionale sau afective. Apar corespondentele, cele care exprima legaturile eului poetic cu
lumea si cu restul universului. Se utilizeaza cromatica, fiecare culoare folosita in poezie
exprimand stari sufeltesti. Poezia se bazeaza pe stari sufletesti neclare, ambigue, obsesia, frica
angoasa, nevroza, apasarea sufleteasca, splinul.

Muzicalitatea versurilor se realizeaza prin intermediul a doua tehnici: tehnica refrenului si

tehnica eufornica in care apar gifuri de stil sonore precum aliteratia si asonanta. La nivelul
versificatiei, poezia simbolista foloseste versul alb si versul liber, figurile de stil din
iomaginarul poetic sunt monotone in mica masura utilizate, iar accentul este pus pe metafora.

De asemenea, se foloseste sinestezia, forma de transpunere metaforica a datelor unui simt in

limbajul altui simt, figura de stil ce consta in realizarea prin intermediul unei imagini artistic,
o surprindere in forma concreta a unei realitati priceputa in mai multe secvente.

Explicarea titlului
Titlul operei Plumb George Bacovia reprezinta un substantiv comun, care denotativ arata un
metal greu de culoare gri inchis. Sensul conotativ este dat de valoarea de motiv literar central
si simbol al titlului. Titlul arata astfel apasarea sufleteasca, golul interior, melancolia si jalea
eului poetic, stari afective care prin corespondenta descriu un univers exterior trist, apasat de
greutatea plumbului.

Tema si motive
Tema operei Plumb George Bacovia o constituie viziunea eului poetic asupra universului.
Subtema este moartea prin impietrire, iar motivele literare sunt plumbul, florile, coroanele si
sicriele, cavourile, strigatul interior.

Secvente lirice
Opera cuprinde doua secvente lirice, secventa intai (primul catren) arata planul exterior eului
liric, spatiul cimitirului existential dominat de greutatea plumbului si secventa a doua (al
doilea catren) cuprinde planul interior „amorul de plumb” reprezentand latura creatoare a
poetului.

Interpretare
Poezia Plumb George Bacovia debuteaza cu imaginea statica a unui cimitir, reprezentand
existenta umana a poetului. Somnul este de neintors, este somnul mortuar pus in legatura cu
sicriele, primul element din campul semnatic al mortii. Florile de plumb arata natura
impietrita in iminenta mortii, iar poetul in doliu funerar isi plange propria conditie. Motivul
singuratatii este surprins in legatura cu restrangerea mediului reprezentata de cavou. Strofa se
incheie in contrast cu imaginea de inceput in imagine auditiva lugubra a scartaitului
coroanelor. Vantul este factorul dinamic ce aminteste de o existenta reala.

A doua secventa arata arata somnul intors asa cum spunea Lucian Blaga, se indreapta spre
opus adica spre moarte. Eul liric se disociaza in om si poet, omul privind cum „amorul meu de
plumb se stinge”. Florile de plumb par a fi acea realitate potrivita mortii, apare agonia eului
poetic, deznadejdea surprinse intr-un strigat, mut, fara glas. Se reia simetria nativului
singuratatii, iar impietrirea plumbului pune stapanire pe fiinta poetului. Zborul cu fata catre
pamant reprezentat de aripile atarnande reprezinta viziunea eului liric despre creatie ce nu se
poate realiza intrun univers domniat de moarte.

Simboluri
In opera Plumb George Bacovia exista mai multe simboluri, fiecare avand conotatii aparte.
Plumbul arata pasarea sufleteasca si golul interior, iar acestea fac parte din elementele
simboliste ale operei. Sugestia face legatura dintre simbol si starile exprimate.
Corespondenta este cavoul, un loc inchis, izolat, loc de refugiu al eului liric dintre el si lume;
sicriele, vesmant funerar, coroanele, mortul arata moartea prin impietrire. Cromatica
curpinde culoarea gri inchis, iar plumbul exprima greutatea sufleteasca si spirituala cat si
sentimentele de tristete. Muzicalitatea este reprezentata prin tehnica eufonica, tehnica
refrenului „stam singur”.

Stil artistic
Stilul artistic cuprinde scrierea versurilor, care are in vedere surprinderea campului semantic
al mortii si a monotoniei universului. Ca urmare, apar termeni diferiti precum „sicriele”,
„coroanele”, „ florile”, „funerar”, „cavou”, „mort”, ele subliniind subtema poeziei. La nivelul
constructiei semantice, morfologice se observa aceeasi monotonie pe care culoarea plumbului
o reflecta partile de vorbire cu aproximativ aceleasi functii sintactice, se reiau simetric si in a
doua strofa a poeziei.

Prozodia
In ceea ce priveste prozodia, Plumb are o constructie riguroasa, care sugereaza prezenta
mortii, prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe, iambul
alternand cu amfibrahul.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera Plumb George Bacovia este o arta poetica
simbolista.
Plumb, de George Bacovia (comentariu
literar, rezumat literar
Poezia Plumb, de George Bacovia, este prima poezie publicată în volumul cu acelaşi nume,
apărut în 1916.

Imaginarul poetic

Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă prin corespondenţa elementelor din natură,
ale căror caracteristici rezonează în stări interioare lirice, viziune artistică specific simbolistă
prin funcţia expresivă şi estetică a simbolurilor, fonemelor şi culorilor. Lirismul subiectiv se
defineşte prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric, reprezentate de verbe şi pronume la
persoana I singular: „stam singur”, „am început”, „să strig”, „meu”, ceea ce atestă încadrarea
poeziei în categoria artelor poetice.

Structura şi compoziţia textului poetic

Poezia este alcătuită din două catrene, fiind prezente două planuri ale existenţei: unul exterior
sugerat de cimitir, cavou, veşmintele funerare şi unul interior sugerat de sentimentul de iubire
care-i provoacă poetului tristeţea, spleenul (dezgust faţă de orice), angoasa, oboseala psihică,
disperarea, apăsarea sufletească, nevroza, spaima, degradarea psihică, dezolarea.

Tema

Tema poeziei este simbolistă şi exprimă condiţia de damnat a poetului într-o societate
închistată, sufocantă, superficială, dezinteresată de valoarea artei adevărate, imagine construită
prin simboluri exterioare care insinuează stări interioare depresive. Ideea profilează starea de
tristeţe, oboseală psihică, solitudine ale poetului care se simte încătuşat, sugrumat spiritual în
această lume care-l apasă, în care sufletul este închis definitiv, fără a avea vreo soluţie de
evadare.

Semnificaţia titlului

Titlul poeziei este simbolul „plumb”, cuvânt care are drept corespondent în natură metalul, ale
cărui trăsături specifice simbolizează stări sufleteşti, atitudini poetice:

 greutatea metalului - sugerează apăsarea sufletească;

 culoarea cenuşie - rezonează cu monotonia, angoasa, cenuşiul existenţial;
 maleabilitatea metalului - simbolizează labilitate psihică, dezorientare;
 sonoritatea surdă a cuvântului (patru consoane şi o singura vocală) inspiră închiderea
definitivă a spaţiului existenţial, fără soluţii de ieşire, ceea ce provoacă disperare,
spaimă, dezolare.
Incipitul

Incipitul este marcat de imperfectul verbului „dormeau”, care simbolizează absenţa trăirilor
interioare, încremenirea psihică, precum şi acţiunile nefinalizate ale eului liric, întrucât „sicriele
de plumb” sugerează imposibilitatea evadării dintr-un spaţiu asfixiant, care înăbuşă existenţa.

Prima strofă

Strofa întâi exprimă simbolic spaţiul închis, sufocant, apăsător în care trăieşte eul liric, care
poate semnifica societatea înăbuşitoare sau mediul dezolant, propriul suflet, propria viaţă,
destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spaţii interioare este sugerat de simboluri din câmpul
semantic al elementelor funerare - „sicriele de plumb”, „cavou”, „funerar vestmânt”, „coroanele
de plumb” -, trimiţând, ca stare, către iminenţa morţii: „Dormeau adânc sicriele de plumb / Şi
flori de plumb şi funerar vestmânt / Stam singur în cavou... şi era vânt... / Şi scârţâiau coroanele
de plumb”.

George Bacovia

Oximoronul „flori de plumb” are semnificaţii simboliste: florile constituie elementul din natură
ca imagine a vieţii, gingăşiei, frumuseţii, care, fiind „de plumb”, corespund stărilor de apăsare
existenţială, povară, impas sufletesc ale eului liric. Solitudinea este exprimată sugestiv prin
sintagma „stam singur”, care, alături de celelalte simboluri, proiectează în simţirea poetică
pustietate sufletească printr-un fenomen al naturii - „era vânt”, precum şi nevroză, spleen, prin
verbul auditiv „scârţâiau”.

Strofa a doua

Strofa a doua a poeziei ilustrează mai ales spaţiul poetic interior, prin manifestarea
sentimentului de iubire: „Dormea întors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb, şi-am început
să-l strig / Stam singur lângă mort ... şi era frig ... / Şi-i atârnau afipile de plumb”.

Primul vers al strofei dezlănţuie o stare emoţională intensă, verbul „dormea”, la imperfect,
sugerează un sentiment de dragoste încremenit, tern şi nefinalizat, iar epitetul „întors” semnifică
„întoarcerea spre apus”, cum ar spune Lucian Blaga, ceea ce echivalează cu moartea. O altă
interpretare simbolistă se referă la neputinţa răsfrângerii „amorului” asupra cuiva drag, el fiind
„întors” şi „de plumb”, profilând crispare psihică, deprimare.

Eul liric face eforturi să se salveze din ipostaza de prizonier al lumii „de plumb”, sugerând
disperarea, „strig”, provocată de vieţuirea într-o solitudine morbidă, „stam singur lângă mort”,
iubirea nefiind înălţătoare, ci dimpotrivă, rece, „era frig”, fără perspective de împlinire,
simbolizând degenerarea psihică. Ultimul vers al poeziei suprimă orice speranţă, aripile, ca
simbol al zborului, al înălţării, atârnă şi sunt „de plumb”, ceea ce presupune „zborul în jos”,
totala dezolare şi prăbuşire sufletească a eului liric.

Finalul

Finalul exprimă sugestiv imposibilitatea evadării, deprimarea totală şi definitivă a eului liric,
care simte în profunzime disperarea neputinţei de a se revigora spiritual: „Şi-i atârnau aripile
de plumb”.
Limbajul şi expresivitatea textului poetic

Expresivitatea

Expresivitatea poeziei este susţinută de verbele aflate la imperfect, care profilează acţiuni şi
stări provizorii, nefinalizate, care permanentizează nesiguranţa, deruta existenţială, senzaţia de
încremenire şi confuzie psihică, nevroză: „dormeau”, „stam”, „era”, „scârţâiau”, „atârnau”.

Ca elemente de compoziţie, relaţiile de simetrie sintactică de la începutul versurilor - „dormeau

/ dormea”, „şi flori de plumb / pe flori de plumb”, sintagma „stam singur”- sunt susţinute şi de
prezenţa simbolului „plumb”, aşezat ca rimă.

Tehnicile simboliste

Tehnicile simboliste se manifestă prin corespondenţe muzicale, cromatice şi olfactive, cu

aportul definitoriu al simbolului.

Muzicalitatea

Muzicalitatea poeziei este realizată prin repetarea simetrică a simbolului „plumb”, plasat ca
rimă la primul şi ultimul vers, sugerând apăsarea sufletească, neputinţa eului liric de a evada
din acest spaţiu obositor, stresant, sufocant.

Verbele auditive

Verbele auditive cu sonoritate stridentă, enervantă sugerează disperare, „să strig” sau stare de
nevroză, „scârţâiau”.

Natura ca stare de spirit

Natura ca stare de spirit sugerează, prin fenomene dezagreabile, disconfort psihic şi un suflet
pustiit, - „era vânt” - sau încremenire şi răceală interioară, „era frig”.

Cromatica

Cromatica este numai sugerată în poezie, negrul, prin „funerar vestmânt”, iar policromatica
florilor şi a coroanelor, fiind „de plumb”, devine ternă, cenuşie, anulând orice formă a vitalităţii.

Olfactivul

Olfactivul este numai sugerat prin simbolul „mort”, dezvăluind prăbuşirea inevitabilă şi
definitivă a simţirii poetice.

Prozodia

Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domină aproape întreaga poezie, alternând
cu peonul şi amfibrahul, măsura versului fiind de 10 silabe, iar rima îmbrăţişată.
Impresionat de valoarea certă a poeziilor bacoviene incluse în volumul Plumb, Alexandru
Macedonski publică în revista „Flacăra” următoarea epigramă: „Lui G. Bacovia: / Poete scump,
pe frunte porţi mândre foi de laur / Căci singur, până astăzi, din plumb făcut-ai aur”.

În concluzie, poezia lui Bacovia este, neîndoielnic, înscrisă în simbolismul european prin
atmosferă, procedee, cromatică, muzicalitate, definindu-l pe poet ca fiind „pictor în cuvinte şi
compozitor în vorbe” (Mihail Petroveanu).