junea despre Context Reprezentata pe scend in 1884, comedia ,,O scrisoare pierdutat” de LL. Ca- ragiale este a treia piesd dintre cele patru scrise de autor, o capodoperd a genu- lui dramatic. Este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societafii contemporane autorului, fiind inspirata din alegerile electorale din anul 1883. 1. Evidentierea a doua trasaturi care fac posibila incadrarea pie- sei intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literar, intr-o orientare tematicd Comedia este o specie a genului dramatic, care sténeste rasul prin sur- prinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neastepta- te, cu final fericit. Personajele comediei apartin unor tipologii clasice, sursa principal a comicului fiind contrastul dintre aparenta gi esenta. Sunt pre- zente formele comicului: umorul, ironia si diferite tipuri de comic (de mora- vuri, de situatie, de caracter, de limbaj si de nume). Fiind un text dramatic, comedia este destinata reprezentrii scenice, do- vada fiind interventiile directe ale autorului in piesa (lista cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile/notatiile autorului), compozitia in patru acte alcatuite din scene si replici, dialogul si monologul (in discursul politic sau aparté) ca moduri de expunere, limitarea actiunii in timp si spatiu. Comedia apartine realismului clasic. Principiile promovate de societatea culturala Junimea si estetica realismului se regsesc in: critica formelor fara fond si a politicienilor corupfi, satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de observatie acut, veridicitatea obtinut4 prin tehnica acumularii detaliilor, in- dividualizarea ,caracterelor” prin limbaj. Tin de clasicism echilibrul compo- zitional gi generalitatea situatiilor si a caracterelor (prostul fudul, canalia, incomoratul, cocheta etc.). Comedia infitigeaza aspecte din viata politica (lupta pentru putere in con- textul alegerilor pentru Camer§, santajul, falsificarea listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal Zoe - Trahanache - Tipatescu) a unor politicieni corupti. 2. Prezentarea a patru elemente de structura si de compozitie ale textului dramatic, semnificative pentru tema si viziunea despre lume (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, registre stilistice, limbajul personajelor, notatiile autorului etc.) Titlul pune in eviden{a intriga si contrastul comic dintre aparenta si esent’. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument de santaj politic ,o scrisoare pierduta” ~ pretextul dra- matic al comediei. Articolul nehotarat indica att banalitatea intamplaii, cat $i 56repetabilitatea ei (pierderile succesive ale aceleiasi scrisori, amplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect). Find destinata reprezentarii scenice, creatia dramatic’ impune anumite limite privind amploarea in timp si spatiu a actiunii. Actiunea comediei este plasata ,,in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”. Reperul spatial vag are efect de generalizare, adicd evenimentele se pot petrece oriunde in tard; timpul precizat este sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, in interval de trei zile, ca in teatrul clasic. Intriga piesei porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime, compromifatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care 0 foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol stameste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generalé gi neasteptata. Conflictul dramatic principal consta in infruntarea pentru putere politic’ a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache — pregedintele gruparii locale a partidului — gi Zoe, sotia acestuia) gi gruparea independent constituit’ in jurul lui Nae Cafavencu, ambitios avocat gi proprietar al ziarului ,Rcnetul Carpatilor”. Confflictul are la baz contrastul comic dintre ceea ce sunt gi ceea ce vor si pari personajele, dintre aparenta si esentS. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi ~ Branzovenescu, care se teme de tridarea prefectului. ‘Tensiunea dramatic’ este sustinutd gradat prin inlnuirea evenimentelor care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei, si prin tehnica amplificirii treptate a conflictului (tehnica ,bulgarelui de zapada”). 3.Hustrarea temei comediei studiate prin doud scene/citate/sec- vente comentate ‘Tema comediei consta in satirizarea vietii publice si de familie a unor po- liticieni din societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. in actul I, pierderea scrisorii de amor s-a produs inainte de inceperea come- diei, astfel ci expozitiunea (existenta triunghiului conjugal ia unui conflict de interese intre doua grupuri politice) si intriga se reconstituie din replicile personajelor. Scena initial prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristan- da, care citesc ziarul lui Nae Cafavencu, ,.Récnetul Carpatilor”, si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de citre adversarul lor politic declanseaza conflictul dramatic principal. Actul II (desfagurarea actiunii) incepe cu numararea voturilor, cu 0 zi inaintea alegerilor. Se declangeaz conflictul secundar, teama grupului Far- furidi ~ Branzovenescu de tridarea prefectului. incercérile amorezilor sunt contradictorii: Tipatescu ji ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu gi perchizitia locuintei, Zoe dimpotriva, ii ordona eliberarea lui si uzeazi de mijloacele de convingere feminine pentru a-1 determina pe TipStescu si sustind candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum pre- fectul nu accepti compromisul politic, Zoe ti promite santajistului sprijinul su. Depesa primita de la centru solicita ins’ alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea. 57 aefiune conflict momentele ubivctubuifn actul III, in sala mare a primAriei au loc discursurile candidatilor Farfu- ridi si Catavencu, la intrunirea electoral. intre timp, Trahanache gaseste o polifd falsificaté de Catavencu, pe care intenfioneaza s-o foloseasci pentru contragantaj. Apoi anunt’ in sedint numele candidatului sustinut de comi- tet: Agamité Dandanache (punctul culminant). in incdierare, Catavencu pierde paliria cu scrisoarea, gisit’ pentru a doua oard de Cetiteanul tur- mentat, care 0 va duce destinatarei in actul urmator. ‘Actul IV aduce rezolvarea conflictului initial, pentru c& scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandana- che, care ii intrece prin prostie si necinste pe candidatfi provinciali. Propulsarea lui politica este cauzati de 0 poveste asemanitoare: si el gasise 0 scrisoare compromitatoare si se folosise de santaj. in deznodamant, Dandanache este ales in unanimitate, dup vointa celor de la Centru gi cu sprijinul lui Trahana- che, iar la festivitatea condusi de Catavencu, adversarii se impaca. Actiunea piesei este constituitd dintr-o serie de intampliri care nu modificd nimicin mod esential, c se deruleaz concentricin jurul pretextului (pierderea scrisori. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Personajele actioneaza stereotip, simplist, ca nigte marionete, fri a evolua pe parcursul actiunii (personaje plate). Ele apartin tipologiei clasice pentru ci au o dominant’ de caracter, dar se apropie de realism, fiind indi- vidualizate prin limbaj si prin elemente de statut social si psihologic, care ‘constwetia. diversificd tipurile — incomoratul simpatic gi politicianul abil (Trahanache), pesionsie- amorezul si orgoliosul (Tipatescu), cocheta adulterin’, dar si femeia volun- tara (Zoe), tipul politicianului demagog (Tipatescu, Cafavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetiteanului (Cetafeanul turmentat) ete. Limbajul personajelor este principala modalitate de individualizare a ,,ca- racterelor” clasice gi de caracterizare indirect. Formele gresite ale cuvinte- lor, erorile de exprimare, ticurile verbale denota incultura, parvenitismul sau fertonaju- prostia personajelor. De exemplu, Trahanache deformeazi neologismele din ui sfera limbajului politic: ,sofietate”, ,printip”, ,dipotat”, ,docoment” si are ticul verbal ,,Aveti pufinticit rbdare”. Numele personajelor sugereaza trisatura lor dominant (Cafavencu este demagog, Farfuridi este prost) sau discrepanta comicd dintre prenume (cea ce vor sa pars) si diminutivul familiar (ceea ce sunt), de exemplu: Zoe - Joi- fica, Stefan — Fanic’, iar AgamitS, ,,diminutivul caraghios al strasnicului nume Agamemnon”, purtat de eroul homeric, rizboinicul cuceritor al Troiei, pronunfat de Trahanache Gagamifa, ,redA céderea in copilarie a acestui ra- molit”, dupa cum afirma G. Ibrdileanu in , Numele proprii in opera comicd a lui Caragiale”. Notafiile autorului caracterizeaza personajele indirect, prin gesturi si mi- mica, iar in lista cu Persoanele de la inceputul piesei, alituri de numele suges- tive pentru tipologia comic, prin statutul lor social: Stefan Tipatescu, ,pre- Jectul judetului”, este unul dintre stalpii puterii locale; are gandire de stipn ‘medieval, transformand politaiul oragului in sluga personal; AgamemnonBese ‘chi luptator de la 48", este politicianul senil care produce o dandana, considerénd santajul o formd de diplomatie; Zaharia Trahanache, alt stalp al puterii locale, politiciarul abil si venerabil, avid de putere, este ,preziden- tul” tuturor ,,comitetelor si comifiilor” din judet etc. 4. Exprimarea unei opinii despre modul in care se reflectd o idee sau ‘tema in comedia aleasi in opinia mea, ,,O scrisoare pierduti” de LL. Caragiale este 0 comedic totald, deoarece sursele comicului sunt variate si servesc intentia autorului dea satiriza defectele omenesti puse in evident’ de campania electoral’, Comicul de moravuri vizeaza viata de familie (imoralitatea triunghiului conjugal) si viafa politica (gantajul, falsificarea listelor electorale, coruptia). Comicul de intenfie, atitudinea scriitorului fat de personaje se reflects in vorbirea lor, utilizarea neologismului reflectand adancimea contrastului comic. Personajele mai modeste in pretenfii sunt doar ironizate: ele numai pronunti gresit (Pristanda, Cetafeanul turmentat). in schimb, ambitiosul Catavencu, incult, dar snob, cu pretentii de eruditie (avocat, director de gazeta, prezi- dent al unei societ’ti ,enciclopedice”, aspirant la mandatul de deputat), este satirizat: atribuie sensuri gresite neologismelor. Un singur personaj este gro- tesc: Dandanache, ,alesul” trimis de centru. Senil, cu o vorbire incoerent’, este incapabil de a asimila neologismul, care este inlocuit de interjectie si onomatopee. Comicul de situafie sustine tensiunea dramatic prin intamplari nepreva- zule, construite dupa scheme comice clasice: pierderea gi gasirea scrisorii, acumularea progresivi, coincidenta, confuzia, repetitia, quiproquoul, evolu- fia inversé a lui Catavencu (picalitorul picilit), perechea Farfuridi - Branzove- nescu, triunghiul conjugal. Comicul de caracter cuprinde tipologiile clasice, reliefand defecte gene- ral-umane pe care Caragiale le sanctioneaza prin ras (de exemplu: demago- gia lui Cafavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache). ‘Comicul de nume evidentiaz dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor in desfasurarea evenimentelor. Spre exemplu, numele Trahana- che provine de la cuvantul ,,trahana”, 0 coca moale, ceea ce sugereaza ca personajul este modelat de ,enteres”, iar Zaharia (zaharisitul, ramolitul, ticai- tul); Nae (populistul, picilitorul pacalit) Catavencu (demagogul latrator); numele Dandanache vine de la ,dandana” (boacna, gafa), nume sugestiv pentru cel care creeaza confuzii penibile; numele Farfuridi si Branzovenescu au rezonante culinare, sugerand prostia. Prin comicul de limbaj, sursi de caracterizare indirect, se evidentiaz& incultura personajelor, ugor de dedus din ticuri verbale, greseli de exprimare (neologisme pronuntate gresit ,bampir", ,sofietate”, false etimologii ,capita- listi", ,falif, ,renumeratie”, pleonasm, anacolut, truism, paradox, nonsens, contradictie in termeni). comic de intentie. comie de comie de ceanacterConcluzie Prin toate aceste mijloace, piesa provoaci rasul, dar, in acelagi timp, atra- ge atentia cititorilot/spectatorilor, in mod critic, asupra ,,comediei umane”, Lumea eroilor lui Caragiale este alcituit dintr-o galerie de personaje care actioneaza dup’ principiul ,Scopul scwzil mijloacele”, urmarind mentinerea sau dobindirea unor functii politice/a unui statut social/a unor avantaje.