TRADITIONALISMUL

In gradina Ghetsimani
Vasile Voiculescu

Literatura porneste intotdeauna de la realitate, dar o transfigureaza

astfel incat lumea operei literare seamana cu cea reala ,dar este o alta lume.
Un astfel de univers apare si in poeziile lui Vasile Voiculescu, scriitor
traditionalist prin teme, motive si stil.
Traditionalismul activeaza in aceeasi perioada cu modernismul,
opunandu-se acestuia, avand in centru revista Gandirea. Curentul
promoveaza apararea valorilor romanesti in fata invaziei litaturii moderne
europene.Se pune accentul pe specificul national , pe valorificarea mitului si
a credintei autohtone, pe aducerea in prim plan a imaginii satului si a
taranului roman.
O tema preferata a traditionalistilor este cea religioasa. Pe aceasta
tema se bazeaza si poezia In gradina Ghetsimani al carei punct de pornire
este Noul Testament, mai precis Evanghelia lui Luca, in care este evocat
momentul rugaciunii lui Iisus Hristos catre divinitate, moment plasat
inaintea arestarii si rastignirii Mantuitorului.
Tabloul biblic din gradina Ghetsimani este reluat in poemul lui
Voiculescu, dar autorul roman retine doar zbuciumul interior, deplasand
astfel accentul de la latura divina a Mantuitorului la cea umana.
Prima strofa surprinde lupta lui Iisus cu soarta, lupta care devine in
mod simbolic o lupta a oricarui om.
Caracterul uman si suferinta Mantuitorului sunt sugerat prin
intermediul sintagmei cazut pe branci ,cu ajutorul epitetelor sudori de
sange amarnica strigare, dar si prin comparatia chipu-I alb ca varul,
toate sugerand suferinta, zbuciumul sufletesc, lupta cu destinul implacabil.
Strofele a doua si a treia descriu la nivel simbolic lupta intre Isus omul
si Isus Dumnezeu.
Isus-Dumnezeu a venit pe pamant cu un scop pe care omului Isus ii
este teama sa-l indeplineasca. Metafora maini neindurerate este cea a
destinului care se suprapune peste vointa divina. Paradoxul din versurile
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-I rupa/ Dar nu voia sa atinga infama
bautura, consta in asocierea dorintei de a-si indeplini menirea cu teama
pentru suferinta prin care va mantui omenirea .
Sintagma sete uriasa poate fi simbol pentru cunoastere, care este
idealul fiecarui om. Ideea este reluata in primele doua versuri ale strofei a
treia prin imaginea apei verzui (veninoase), epitet ce sugereaza raul din
lume, combinata cu imaginea sterlicilor de mieer. Autorul transmite idea ca
sub orice element negative se ascunde unul pozitiv.
Vasile Voiculescu reuseste sa transmita imagini familiare in plan
filosofic. Asa se intampla cu versul Batandu-se cu moartea uitase de viata
care trimite la ideea ca uneori in lupta impotriva mortii(raului) uitam sa mai
traim.
Ultima strofa reprezinta un tablou care participa intens la framantarile
omului Iisus. Elementele naturii preiau zbuciumul acestuia si imaginea lor
are character premonitoriu Deasupra fara tihna se framantau maslinii/
Pareau ca vor sa fuga din loc sa nu-I mai vada.
Destinul tragic este indicat in cele din urma de imaginea ulilor,
symbol al mortii, dar si de metafora vraistea gradinii ce ar putea semnifica
transferarea rodului pe pamant.
Traditionalismul poeziei este evidentiat si in structura acestuia:
versurile incep cu majuscule, respectand regulile clasice, rima este
incrucisata, masura versurilor este de 14 silebe si ritmul este iambic.
Sunt folosite simboluri consacrate, unele fiind preluate ca atare din
textul biblic cum ar fi imaginea paharului, a ingerilor sugerati cu ajutorul
metaforei batai de aripi.
Simbolistica se manifesta si la nivel fonetic prin prezenta unor
aliteratii care trimit la ideea de diavol Si-o sete uriasa sta sufletul sa rupa
In ceea ce priveste limbajul, autorul apeleaza la termeni populari,
familiari: cazut pe branci, sta sa rupa(sufletul) falcile, sau arhaici: sterlici.
De fapt traditionalisti nu sunt retrograzi si nu doresc sa ramana pe loc
in spatial litaraturii romane ci utilizeaza destule resurse introduse de
literature moderna, dovada fiind prezenta aliteratiei si a semnificatiilor
filosofice.
Lupta Lui Isus se transforma pe parcursul poemului in lupta omului
impotriva destinului care-I fixeaza limita mortii, iar aliteratia dezvoltata tine
de modernism.
Folosirea simbolurilor aminteste de curentul anterior (simbolism). De
aceea afirmatia lui Nicolae Manolescu este justificata: Traditionalismul nu
este convertirea samanatorismului, traditionalismul este un stil ,o formula
inventata de poetii moderni iesiti adesea din scoala simbolismului.