EVALUAREA - SINTEZĂ

EVALUAREA - definiţie

• evaluarea = totalitatea activităţilor prin care se colectează,

organizează şi interpretează datele obţinute în urma aplicării unor
instrumente de evaluare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare
pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional
 EVALUAREA - funcţii

• diagnostică
– stabileşte nivelul, punctele tari/slabe ale candidaţilor
- fundamentează deciziile privind activităţile de recuperare desfăşurate
cu elevii care au rămas în urmă în procesul înăţării

• prognostică
– stabileşte domeniile potenţiale de performanţă viitoare a elevilor
- fundamentează deciziile privind orientarea şcolară şi profesională
 EVALUAREA - funcţii

• de selecţie
- clasifică/ierarhizează elevii în situaţii de examen/concurs
- controlează accesul

• de certificare
- certifică nivelul de pregătire a elevilor (competenţe şi cunoştinţe la
final de ciclu de şcolarizare)
 EVALUAREA - funcţii

• motivaţională
- stimulează autocunoaşterea, autoaprecierea, autoevaluarea
- ajută la sporirea motivaţiei pentru învăţare

• de orientare şcolară şi profesională

- furnizează informaţii utile elevilor în vederea alegerii formei
corespunzătoare de învăţământ
 TIPURI DE EVALUARE

• după modul în care se integrează în desfăşurarea procesului

didactic

- iniţială

- cunoaşterea nivelului de realizare a învăţării prealabile, a nivelului

comportamentului cognitiv iniţial
- este utilă la intrarea copiilor în clasa I, pentru cunoaşterea de către
cadrul didactic a nivelului pregătirii elevilor cu care va lucra
- este utilă la intrarea în ciclul gimnazial
- este utilă la începutul studiului unei discipline şcolare etc.
 TIPURI DE EVALUARE

• formativă

• semnifică faptul că evaluarea face parte din procesul educativ

normal

• „nereuşitele” elevului sunt considerate ca momente în rezolvarea

unei probleme şi nu ca slăbiciuni ale acestuia

• permite profesorului şi elevului să determine dacă acesta din urmă

posedă achiziţiile necesare pentru a aborda sarcina următoare, într-
un ansamblu secvenţial
 TIPURI DE EVALUARE

• sumativă

• este o evaluare de bilanţ care intervine la sfârşitul parcurgerii unui

ansamblu de sarcini de învăţare ce constituie un tot unitar

• uneori această evaluare (în sensul absolut al termenului) este

internă, dar de cele mai multe ori este externă (ex: capacitate,
bacalaureat, diplomă etc.)

• se încheie cu atribuirea unei note sau calificativ, a unui certificat sau

diplomă
 TIPURI DE EVALUARE

• după instanţa care realizează evaluarea

• evaluare internă – realizată de aceeaşi instituţie/persoană implicată

în procesul instruirii

• evaluare externă – realizată de altă instituţie decât aceea care a

asigurat realizarea procesului didactic
 METODE DE EVALUARE

• TRADIŢIONALE

- Probe orale
- Probe scrise
- Probe practice
 METODE DE EVALUARE

• COMPLEMENTARE

- Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor:

1. Fişa de evaluare
2. Scara de clasificare
3. Lista de control/verificare

- Investigaţia
- Proiectul
- Portofoliul
- Autoevaluarea
 METODE DE EVALUARE

• PROBĂ – orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi

corectat de către profesor

• ITEM – element component al unei probe

• Item = întrebare + formatul acesteia + răspunsul aşteptat

 TIPURI DE ITEMI

• 1. ITEMI OBIECTIVI – caracteristici:

• Testează un nr./varietate mare de elemente de conţinut şi/sau

capacităţi cognitive de nivel inferior
• Fidelitate şi validitate ridicate (în teste standardizate)
• Scheme de notare foarte simple
• Timp scurt de răspuns şi de corectare
• Posibilitatea utilizării unui nr. mare de astfel de itemi într-un test
 TIPURI DE ITEMI

• dezavantaje:

• Elaborarea de distractori plauzibili şi paraleli este dificilă

• Raţionamentul prin care elevul ajunge la răspuns nu poate fi
evidenţiat (urmărit)
• Posibilitatea ghicirii răspunsurilor
• Familiarizarea elevilor cu această tehnică şi deci obişnuirea cu un
anumit tip de învăţare
• Necesitatea explicaţiilor la început
 TIPURI DE ITEMI

• itemi cu alegere duală – solicită răspunsuri de tip DA/NU,

adevărat/fals, acord/dezacord

• itemi de tip pereche – solicită stabilirea de corespondenţe/asociaţii

între elemente aşezate pe două coloane

• itemi cu alegere multiplă – solicită alegerea unui singur răspuns

corect/alternativă optimă dintr-o listă de soluţii/alternative
 TIPURI DE ITEMI

• 2. ITEMI SEMIOBIECTIVI – caracteristici:

• Răspuns limitat ca spaţiu, formă, conţinut prin structura

enunţului/întrebării

• Sarcină foarte bine structurată; utilizează materiale auxiliare

• Elevii trebuie să producă efectiv răspunsul

 TIPURI DE ITEMI

• Libertate restrânsă de a reorganiza informaţia şi de a formula

răspunsul în forma dorită

• Elevii trebuie să demonstreze, pe lângă cunoştinţe, şi abilitatea de a

structura cel mai corect şi mai scurt răspuns

• Uşurinţă şi obiectivitate în notare

• DEZAVANTAJE:

• Nu verifică realizarea unor capacităţi şi competenţe cu caracter

foarte complex
 TIPURI DE ITEMI

• item cu răspuns scurt – întrebare directă care solicită un răspuns

predefinit de tipul: expresie, cuvânt, număr, simbol etc.

• recomandări:

• Răspunsul să fie scurt

• Să nu existe dubii (ambiguităţi în formularea propoziţiilor)
• Tipul de răspuns trebuie precizat în cazul unităţilor numerice
 TIPURI DE ITEMI

• item de completare – enunţ incomplet care solicită completarea de

spaţii libere cu 1-2 cuvinte care să se încadreze în contextul dat

• recomandări:

• Spaţiul liber nu va fi pus la începutul propoziţiei

• Dacă într-o frază există mai multe răspunsuri de completare,
acestea trebuiesă aibă aceeaşilungime
 TIPURI DE ITEMI

• întrebări structurate – mai multe subîntrebări (de tip obiectiv,

semiobiectiv sau mini-eseu) legate printr-un element comun

• Modul de prezentare include:

• Un material/stimul (texte, date, diagrame, grafice etc.)

• Subîntrebări
• Date suplimentare
• Alte subîntrebări
 TIPURI DE ITEMI

• 3. ITEMI SUBIECTIVI – caracteristici:

• Forma tradiţională de evaluare în România

• Uşor de construit întrebarea, nu însă şi baremul de notare
• Solicită răspunsuri deschise
• Evaluează procese cognitive de nivel înalt
• Verifică obiective care vizează creativitatea, originalitatea
 TIPURI DE ITEMI

• dezavantaje:

• Fidelitate şi validitate scăzută

• Necesită scheme de notare complexe şi greu de alcătuit
• Corectarea durează mult
 TIPURI DE ITEMI

• rezolvarea de probleme (situaţii-problemă):

- activitate nouă, diferită de activităţile de învăţare curente, menită să

rezolve o situaţie problemă

- se evaluează elemente de gândire convergentă şi divergentă,

operaţii mentale complexe (analiză, sinteză, evaluare, transfer etc.)
 TIPURI DE ITEMI

• itemi de tip eseu: - solicită elevilor să construiască/producă un

răspuns liber (text) în conformitate cu un set de cerinţe date

• este de 2 feluri:

• eseu structurat/semistructurat – răspunsul aşteptat este dirijat,

orientat şi ordonat cu ajutorul unor cerinţe, indicii, sugestii (ex –
compunere/eseu după un plan de idei)

• eseu liber (nestructurat) – valorifică gândirea creativă,

originalitatea, creativitatea, nu impune cerinţe de structură
 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

1. Evaluarea orală:

• evaluarea orală se realizează printr-o conversaţie pe baza căreia

profesorul stabileşte cantitatea informaţiei şi calitatea procesului
de învăţare în care a fost implicat elevul

• în procesul evaluativ de tip oral, cea mai importantă metodă

folosită rămâne conversaţia euristică

• specificul ei rezultă din faptul că asigură învăţarea prin

descoperire
 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

2. evaluarea prin probe scrise:

• oferă profesorului informaţii privind calitatea activităţii realizate şi

efectele acesteia exprimate în nivelul de pregătire al elevilor

• semnalează situaţiile în care unii elevi nu au dobândit capacităţile,

subcapacităţile, abilităţile etc. preconizate la un nivel corespunzător
şi fac necesară aplicarea unor măsuri recuperatorii
 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

• modalităţi de realizare a evaluărilor prin probe scrise –

• probe scrise de control curent –

• cuprind 1-2 întrebări din lecţia de zi şi durează max. 15-20 de

minute

• lucrările de acest gen au rol de feed-back atât pentru elev cât şi

pentru cadrul didactic

• itemii pot viza atât reproducerea celor învăţate precum şi exerciţii de

muncă independentă
 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

• examinările scurte de tip obiectiv –

• au durata de 5 minute: - se dau 4-6 întrebări la care elevii răspund

în scris succesiv

• corectarea se poate face fie de elevii înşişi prin raportare la model

(comparare cu răspunsurile corecte) oferite fie de cadrul didactic, fie
de colegi, prin schimbarea lucrărilor
 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

• lucrări scrise/probe aplicate –

• la sfârşit de capitol

• acest tip de probe acoperă prin itemii formulaţi elementele esenţiale,

• reprezentative ale capitolului respectiv

• verifică şi evaluează îndeplinirea tuturor obiectivelor terminale ale

capitolului respectiv

• îndeplinesc o funcţie diagnostică

 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

• lucrări scrise semestriale (teze) –

• cuprind o arie mai mare de conţinuturi decât cele realizate la sfârşit

de capitol (temă, unitate de învăţare)

• îndeplinesc funcţie diagnostică şi prognostică

 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

3. evaluarea prin probe practice:

• reprezintă un liant între „a şti” şi „a face”

• vizează identificarea capacităţilor de aplicare practică a

cunoştinţelor dobândite de către elevi, a gradului de încorporare a
unor priceperi şi deprinderi, concretizate în anumite suporturi
obiectivale sau activităţi materiale. (C. Cucoş)
 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

• evaluarea practică este posibilă şi necesară la discipline care

în mod tradiţional s-au centrat pe o evaluare practică:

- educaţia tehnologică
- educaţia plastică
- educaţia muzicală
- educaţia fizică

• dar şi la discipline predominant teoretice, axate până nu demult

pe o evaluare teoretică: - matematica, cunoaşterea mediului,
chimia, biologia, fizica etc.
 METODE TRADIŢIONALE DE EVALUARE

• probele evaluative de ordin practic se pot gândi în următoarele

perspective:

• executarea de către elevi a unor produse pornind de la un model

• realizarea de către elevi a unor acţiuni pornind de la un proiect de

acţiune

• simularea unor acţiuni în condiţii speciale (pe calculator, în sălile de

simulare etc)
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• evaluarea modernă nu mai este centrată în principal pe produsele

învăţării de către elev, ci pe procesele pe care aceasta le
presupune (de la evaluare la activitate evaluativă)

• facilitează cooperarea între parteneri şi încurajează autonomia

elevilor
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Observarea sistematică a comportamentului elevului faţă de

învăţare, faţă de activitatea şcolară

• Portofoliul

• Proiectul

• Investigaţia

• Autoevaluarea
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

1. observarea sistematică a comportamentului elevului faţă de

învăţare, faţă de activitatea şcolară în general

• “consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor

manifestări de comportament individual sau colectiv, aşa cum
se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare.” (Ion Holban)
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Condiţiile unei bune observări

• Stabilirea clară a scopului, a obiectivului urmărit

• Selectarea formelor ce vor fi utilizate, a condiţiilor şi mijloacelor

necesare

• Elaborarea unui plan riguros de observaţie

 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Consemnarea imediată a celor observate; se întocmeşte un protocol

de observare

• Efectuarea unui număr optim de observaţii

• Desfăşurarea ei în condiţii cât mai variate

• Să fie maximal discretă (elevii/elevul să nu-şi dea seama că se află

sub observaţie)
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Avantaje:

• surprinderea fenomenelor psihopedagogice în ritmul şi în modul lor

natural de manifestare

• observarea se realizează asupra comportamentelor reale în clasă

• este necesară şi eficace în orice situaţie educaţională

• este absolut necesară „în situaţia elevilor cu handicap sau dificultăţi

de comunicare. Pentru unii dintre aceştia evaluările scrise
sunt chiar contraindicate” (D. Morissette)
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• dezavantaje:

• dintre toate metodele, se pare că este cea mai subiectivă, fapt ce

face absolut necesară completarea datelor obţinute cu ajutorul ei cu
date obţinute prin alte metode

• este o metodă de evaluare care cere mult timp

• marea sursă de eroare în informaţiile obţinute prin observare o

constituie lipsa obiectivităţii observatorului (D. Morissette)
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• instrumentele cele mai frecvent folosite sunt:

• fişa de evaluare/ caracterizare psihopedagogică

• scara de clasificare

• lista de control/verificare

• grila de apreciere
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Scara de clasificare indică profesorului frecvenţa cu care apare un

anumit comportament al elevului

• profesorul observator/ evaluator răspunde la întrebări de tipul:

a) în ce măsură participă elevul la discuţii:

• niciodată/ rar/ ocazional/ frecvent/ întotdeauna

b) în ce măsură comentariile/ intervenţiile lui sunt în legătură cu

temele discutate:
• niciodată/ rar/ ocazional/ frecvent/ întotdeauna

• lista întrebărilor poate continua

 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Lista de control/ verificare

• Este „un instrument de observare şi de măsură care conţine

enumerarea unei serii de acţiuni, de metode, de calităţi sau de
caracteristici care trebuie să fie realizate de un elev şi care sunt
verificate în cursul unei observări, de regulă directă”. (D. Morissette)

• Lista de control / verificare se prezintă sub forma unui chestionar

unde toţi itemii sunt cu alegere duală: da sau nu

• Judecata evaluatorului este dihotomică: succes sau eşec

 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Grila de apreciere este un instrument de observare/ evaluare în

care se enumeră o serie de acţiuni pe care trebuie să le realizeze un
subiect/ elev, de metode care trebuie aplicate sau de caracteristici
pe care trebuie să le comporte/ să le deţină/ posede un produs

• Fiecăruia din aceşti itemi i se asociază o scară de apreciere mai

mult sau mai puţin detaliată şi precisă. (D. Morissette)
METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Scara care însoţeşte fiecare item constă într-o serie de

puncte de reper, de obicei de la două la zece

• Acestea sunt nivelurile de apreciere. Instrumentul/

grila este însoţită de indicaţii/ recomandări
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Variante posibile de grile de apreciere

• Numerică: constă în atribuirea unui număr, variind între 1 şi 10,

caracteristicii sau comportamentului observat

• Alfabetică - utilizează litere în loc de cifre

• Grafică - utilizează un segment de dreaptă pentru a ilustra

continuitatea atributului sau calităţii comportamentului vizat
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Apreciativă sau calitativă. Itemii grilei de apreciere sunt însoţiţi de o

serie de adjective sau de scurte expresii apreciative susceptibile să
ajute observatorul să judece. Acestea constituie scara apreciativă:

• Nul, mediocru, bun, excelent

• Deloc, destul, mult
• Uşor, mediu, puternic
• Deloc, puţin, destul, mult
• Niciodată, rar, destul de des, adesea, totdeauna
• Deloc, uneori, cu regularitate.
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Descriptivă. Expresiile vagi ale fiecărui nivel al scării apreciative/

calitative sunt înlocuite prin descrieri detaliate ale comportamentului
sau caracteristicii vizate

• Avantajul acestei forme de scară este acela că permite

observatorului să compare performanţa observată cu o descriere
tipică a acestei performanţe
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

2. Portofoliul - caracteristici:

• este o selecţie a lucrărilor reprezentative care pun în evidenţă

progresele elevului în învăţarea şcolară, în funcţie de obiectivele din
planul de studiu

• această selecţie poate include observaţii pertinente ale profesorului

în situaţii de învăţare şi de evaluare
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• elevul participă la elaborarea portofoliului său, alegând chiar el

lucrări reprezentative ale progreselor sale

• elevul poate să se autoevalueze în anumite situaţii de învăţare sau

de evaluare şi să reflecteze asupra achiziţiilor sale
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• proiectarea, structura şi componenţa unui portofoliu se

subordonează scopului pentru care a fost proiectat, şi nu invers

• structura, elementele componente obligatorii şi criteriile de evaluare

sunt stabilite de profesor, având ca punct de plecare preocupările
elevilor
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Proiectarea portofoliului este condiţionată/ determinată

de următoarele trei aspecte/ elemente:

• Scopul pentru care este proiectat portofoliul. Acesta va

determina
structura portofoliului
METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Contextul. Când vorbim despre context ne raportăm la:

o Vârsta elevilor
o Specificul disciplinei de studiu
o Cerinţele, abilităţile şi interesele elevilor etc.

• Conţinutul
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• capacităţi evaluate:

• capacitatea de a observa şi de a manevra informaţia

• capacitatea de a raţiona şi de a utiliza cunoştinţe
• capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru
• capacitatea de a măsura şi de a compara rezultatele
• capacitatea de a investiga şi de a analiza
• capacitatea de a utiliza corespunzător bibliografia
• capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple
• capacitatea de a sintetiza şi de a organiza materialul
• capacitatea de a sintetiza şi de a realiza un produs
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• se evaluează:

• fiecare element în parte, utilizând metodele obişnuite de

evaluare

• nivelul de competenţă a elevului, prin raportarea

produselor realizate la scopul propus

• progresul realizat de elev pe parcursul întocmirii

portofoliului
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• 3. proiectul: -

• „activitate de evaluare mai amplă, care începe în clasă, prin

definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, eventual prin începerea
rezolvării acesteia, se continuă acasă, pe parcursul a câtorva
săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul,
şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport
asupra rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a produsului realizat”
(A. Stoica)
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• este „un proces şi în acelaşi timp un produs” (M. Ionescu)

• Este un proces în care elevii investighează, descoperă,

prelucrează informaţii, sunt actori cu roluri multiple, experimentează,
cooperează etc.

• Este un produs care reflectă efortul individual, de grup, reprezintă

expresia performanţei individuale şi de grup, constituie dovada
implicării personale şi a interesului pentru împlinirea unui parcurs
colectiv.
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Capacităţi vizate:

• însuşirea unor metode de investigaţie ştiinţifică (căutarea şi

utilizarea bibliografiei necesare, a aparatelor de laborator, a
dicţionarelor şi a altor lucrări de documentare)

• găsirea unor soluţii de rezolvare originale

• organizarea şi sintetizarea materialului

• generalizarea problemei

• aplicarea soluţiei la un câmp mai variat de experienţe

• prezentarea concluziilor
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• capacitatea de a observa şi de a alege metodele de lucru

• capacitatea de a măsura şi de a compara rezultatele

• capacitatea de a sublinia corespunzător bibliografia

• capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple

• capacitatea de a prelucra informaţia şi de a utiliza cunoştinţele etc.

 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Precondiţii (C. Cucoş )

• tema să prezinte interes pentru elevul respectiv

• elevii să cunoască şi să fie informaţi unde vor găsi sursele

bibliografice şi resursele materiale

• să fie nerăbdători să finalizeze produsul

• să iasă din rutină etc.

 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Etapele realizării unui proiect:

1. Alegerea temei

2. Planificarea activităţii
• Stabilirea obiectivelor proiectului
• formarea grupelor
METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către

fiecare elev/grup

• distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului

• identificarea surselor de informare (manuale, proiecte

mai vechi, cărţi de specialitate, reviste de specialitate,
persoane sau instituţii specializate în domeniu)
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

3. Cercetarea propriu-zisă

4. Realizarea materialelor

5. Prezentarea rezultatelor cercetării şi /sau a materialelor create

6. Evaluarea:
• cercetării de ansamblu
• modului de lucru
• produsului realizat
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Structura unui proiect

I. Pagina de titlu, pe care, de obicei, se consemnează date

sintetice de identificare: tema proiectului, numele autorului,
perioada în care s-a elaborat proiectul

II. Cuprinsul proiectului care prezintă titlul, capitolele, subcapitolele

III. Introducerea, prezentarea cadrului conceptual

 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

IV. Dezvoltarea elementelor de conţinut

V. Concluziile care sintetizează elementele de referinţă desprinse în

urma studiului temei respective, sugestii, propuneri

VI. Bibliografia

VII. Anexe.
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Evaluarea proiectului:

• Profesorul va stabili, în prealabil, împreună cu elevii săi

strategia de evaluare:

• se va evalua produsul, procesul sau amândouă?

METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• care va fi rolul profesorului: evaluator continuu sau doar

la sfârşitul proiectului?

• care este politica resurselor materiale necesare: le va

oferi profesorul– ca parte a sarcinii de lucru – sau elevii
trebuie să le procure şi, în consecinţă, acestea vor fi
evaluate?
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• care sunt activităţile intermediare impuse (eventual

prezentarea unui plan preliminar, stabilirea unor etape
intermediare etc.)

• care va fi formatul sub care se va prezenta forma finală

(raportul)
METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• care sunt standardele de formă şi de conţinut impuse

pentru prezentarea produsului (număr de pagini,
caracter de literă, mod de prezentare grafică,
structurarea materialului pe capitole, subcapitole,
precizarea surselor bibliografice etc.) (C. Cucoş)
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Avantaje:

• plasează elevul într-o situaţie autentică de cercetare şi acţiune

cultivă încrederea în forţele proprii

• stimulează creativitatea

• cultivă gândirea proiectivă

• facilitează achiziţionarea unor metode de muncă specifice

• facilitează achiziţionarea unor tehnici de elaborare şi de xecuţie a

unei lucrări ştiinţifice, practice
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Limite:

• minimalizează rolul profesorului

• necesită timp special pentru organizare, desfăşurare, evaluare

• pot apărea diminuarea sau lipsa concentrării elevilor, dacă durata

proiectului este prea mare sau tema este mai puţin interesantă etc.
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• 4. investigaţia:

• “solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o

activitate practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o
investigaţie (documentare, observarea unor fenomene,
experimentare) pe un interval de timp stabilit)” I. T. Radu
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• evaluarea investigaţiei –

• strategia de rezolvare
• aplicarea cunoştinţelor
• corectitudinea înregistrării datelor
• abilitarea elevilor şi prezentarea observaţiilor şi a rezultatelor
obţinute
• produsele realizate
• atitudinea elevilor faţă de rezolvarea sarcinilor de învăţare
• dezvoltarea unor deprinderi de lucru sau individual/de grup
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Avantaje:

• este un veritabil instrument de analiză şi apreciere a cunoştinţelor,

capacităţilor şi personalităţii elevilor

• contribuie la dezvoltarea capacităţilor de ordin aplicativ al elevilor,

mai ales în cazul rezolvării de probleme, al dezvoltării capacităţilor
de argumentare, a gândirii logice etc.
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Dezavantaje:

• necesită timp si resurse materiale pentru realizare etc.

 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• 5. autoevaluarea:
• evaluarea devine eficientă când se transformă în autoevaluare
 METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• Modalităţi de dezvoltare a capacităţii de autoevaluare

a elevilor:

• 1. Autocorectarea sau corectarea reciprocă - elevul este

solicitat să-şi depisteze operativ unele erori, minusuri, în
momentul realizării unor sarcini de învăţare. În acelaşi
timp, pot exista momente de corectare a lucrărilor
colegilor
METODE ALTERNATIVE/COMPLEMENTARE DE
EVALUARE

• 2. Autonotarea controlată - elevul este solicitat să-şi

acorde o notă sau un calificativ, care se negociază apoi
cu profesorul sau împreună cu colegii. Cadrul didactic
are datoria să argumenteze şi să evidenţieze
corectitudinea sau incorectitudinea aprecierilor avansate
(I.T. Radu).
 ERORI ÎN EVALUARE

• Efectul “halo”: aprecierea unui elev la o anumită materie prin

prisma rezultatelor obţinute la alte ob. de studiu

• are ca bază psihologică faptul că impresia parţială iradiază asupra

întregii personalităţi a elevului.

• cei mai expuţi sunt elevii buni/slabi; în virtutea unor judecăţi

anticipative prof. nu mai observă eventualele lipsuri ale elevilor
buni/plusuri ale elvilor slabi

• cu alte cuvinte, notăm imaginea pe care ne-o facem despre acel

subiect, nu realitatea observabilă şi măsurabilă
 ERORI ÎN EVALUARE

• efectul “halo”: 2 variante:

• efectul blând: tendinţa de a aprecia cu indulgenţă persoanele

cunoscute comparativ cu cele necunoscute

• eroarea de generozitate: intervine când prof are anumite motive ptr

a se manifesta cu o anumită indulgenţă: “onoarea clasei”, dorinţa de
a masca o stare de lucruri reprobabilă, tendinţa de a prezenta
realitatea la modul superlativ
 ERORI ÎN EVALUARE

• efectul de ancorare: - supraevaluarea unor rezultate datorită

faptului că atrag atenţia asupra unor aspecte mai puţin frecvente,
aşteptate din partea majorităţii elevilor

• în astfel de cazuri se elaborează grile de evaluare noi, care să ţină

cont de aspectele nou apărute în răspunsurile elevilor
 ERORI ÎN EVALUARE

• Efectul Pygmalion, sau efectul oedipian: - convingerea profesorului

că performanţele unui elev nu pot corespunde standardelor poate
conduce la inducerea unei stări emoţionale nepotrivite şi, în final, la
un eşec din partea acestuia

• convingerea profesorului că elevul vizat are calităţi peste medie

(imaginea bună) poate induce celui din urmă o stare de confort
emoţional şi, implicit, un rezultat superior celor obişnuite pentru
acesta
 ERORI ÎN EVALUARE

• efectul de similaritate: - prof are tendinţa de a-şi valoriza elevii prin

raportare la sine (prin contrast sau prin asemănare)

• profesorul utilizează fie experienţa şcolară proprie (elev

sârguincios, disciplinat etc.), fie experienţa sa de părinte care se
raportează la propriii săi copii

• profesorii “foşti preminaţi” sunt mai exigenţi

 ERORI ÎN EVALUARE

• efectul de contrast: - acelaşi răspuns primeşte o notă mai bună

dacă urmează după un răspuns mai slab/o notă mai slabă dacă
urmează după un răspuns bun

• efectul de ordine: - în virtutea inerţiei prof menţine cam acelaşi

nivel de apreciere ptr răspunsuri care în realitate sunt semnificativ
diferite
 ERORI ÎN EVALUARE

• ecuaţia personală a examinatorului: - fiecare prof îşi structurează

criterii proprii de apreciere

• unii prof sunt mai generoşi (partea superioară a scalei de notare),

alţii sunt mai exigenţi (partea de jos a scalei de notare)

• unii prof utilizează nota ptr a încuraja, alţii ptr a constrânge elevul la
un efort suplimentar, unii apreciază originalitatea soluţiilor, alţii
conformitatea cu elementele predate
 ERORI ÎN EVALUARE

• eroarea de tendinţă centrală: evaluatorul acordă doar note medii,

din dorinţa de a nu greşi şi de a nu deprecia elevii; efectul se
manifestă mai ales la prof începători şi la disciplinele socio-umane

• eroarea logică: înlocuirea unor criterii de apreciere a rezultatelor în

raport cu obiectivele evaluării – cu alte variabile (forma grafică a
lucrării sau referatului, acurateţea exprimării, modalităţi inedite de
prezentare etc.)