Stadiile de dezvoltare psihosexuală la Freud și Erikson

Comparație

De-a lungul timpului au existat studii conform cărora mare parte a personalităţii noastre
se formează pe baza configuraţiei unice de relaţii pe care fiecare dintre noi le stabileşte în
copilărie cu o mare varietate de persoane şi obiecte. Sigmund Freud (1856-1939) și Erik
Homburger Erikson (1902-1994) considerau că rolul experienţelor din copilărie este important.
Fiecare dintre aceștia a dezvoltat câte o teorie a dezvoltării : primul teoria psiho-sexuala (aduce
în prim plan energia sexuală, care stă la baza impulsurilor pentru dezvoltarea personalității
umane prin formele pe care le îmbracă libido-ul) și cel de-al doilea teoria psiho-socială (aduce în
prim plan energia socială, impulsul de interrelaționare care caută să satisfacă nevoia de identitate
și raportare pozitivă la lumea exterioară eului, treptele în dezvoltare fiind determinate de o serie
de opt „crize psiho-sociale”.). Fiecare dintre ele fiind împărțite pe stadia de dezvoltare după cum
urmează:

La Freud Stadiul oral (0-18 luni) Înțărcarea drept criză / trebuințele orale satisfăcute
excesiv => „totul mi se cuvine”. - oral-receptivi: a dori să fie îngrijiți, a „înghiți” orice,
sugestibili, dulciuri, sex oral; - oral-agresivi: mușcat, mestecat, dinți; preferă pipele, bomboanele
tari.

La Erikson Stadiul 0-1 ani Conflictul încredere și neîncredere Încredere în lumea

necunoscută; relația cu mama determinantă; Îngrijire caldă, armonioasă = confort, securitate/
îngrijire rece, imprevizibilă = anxietate, agitație

La Freud - Stadiul oral durează de la naştere până în jurul vârstei de doi ani, zona
erogenă este gura, plăcerea fiind obţinută prin supt, muşcat şi înghiţit. La această vârstă, copilul
este complet dependent de mamă, care devine principalul obiect în care este investit libidoul;
copilul învaţă, într-o manieră foarte primitivă, să îşi iubească mama, iar modul în care ea
răspunde determină copilul să perceapă lumea ca bună sau rea, sigură sau periculoasă (Freud,
2001).
 Există două moduri de acţiune la această vârstă: oral încorporativ şi oral agresiv. Modul
oral încorporativ apare primul şi implică stimularea plăcută a gurii de către alte persoane sau de
mâncare. Adulţii fixaţi în această fază a stadiului oral sunt preocupaţi excesiv de activităţi orale,
precum mâncatul. Cei cărora li s-au satisfăcut toate dorinţele în copilărie vor fi predispuşi spre
optimism şi dependenţă, bazându-se pe ceilalţi pentru a le fi îndeplinite nevoile. Modul oral
agresiv apare odată cu apariţia dinţilor, proces dureros şi frustrant. Ca rezultat, copilul îşi vede
pentru prima dată mama cu un amestec de iubire şi ură. Persoanele fixate în această fază a
stadiului oral sunt excesiv de pesimiste, ostile şi agresive. De obicei sunt sarcastici şi manifestă
tendinţe sadice, încercând permanent să îi manipuleze şi controleze pe ceilalţi. Acest tip de
personalitate se mai numeşte sadic oral.

La Erikson Stadiul 1-3 ani Criza autonomiei și dependenței Se dezv. sent. autonomiei:
mers, vorbit, hrănit singur; devine activ, ia inițiativă; Prin stil parental liber-relaxat se dezvoltă
autonomia/ stilul critic dezvoltă îndoiala, rușinea; Îndoiala în sine = ascuns după fusta mamei,
timiditatea la contacte sociale noi, voce înceată.

Freud - Stadiul anal este cuprins între 2 ani şi 4 ani. Dacă până în jurul vârstei de doi
ani părinţii au fost în general subordonaţi nevoilor copilului, la această vârstă intervine din partea
părinţilor o cerinţă considerată de Freud foarte importantă: folosirea toaletei. Obişnuirea
copilului cu toaleta a fost considerată de Freud crucială în dezvoltarea personalităţii. Eliminarea
fecalelor produce plăcere, dar această acţiune nu se mai poate produce la întâmplare, ca înainte,
ci este controlată temporal şi spaţial de către părinţi. Copilul învaţă însă că are o armă
controlabilă la dispoziţie, pe care o poate folosi împotriva părinţilor. În cazul în care obişnuirea
cu toaleta nu decurge aşa cum ar trebui (dacă părinţii sunt prea duri şi solicitanţi, sau copilul are
dificultăţi de învăţare), copilul poate să reacţioneze în două moduri posibile: unul dintre moduri
este de a defeca unde şi când este interzis de către părinţi, sfidând încercarea părinţilor de a regla
acest proces. În cazul în care copilul găseşte această tehnică satisfăcătoare pentru reducerea
tensiunii şi o utilizează frecvent, va dezvolta ceea ce Freud numea personalitatea anal
agresivă, care se va manifesta la vârstele mature prin comportamente ostile, cruzime şi tendinţa
de a considera oamenii ca obiecte care pot fi posedate; un al doilea mod prin care copilul poate
să reacţioneze este prin reţinerea fecalelor, care de asemenea produce plăcere şi poate fi o tehnică
utilă de manipulare a părinţilor. Acest comportament constituie baza dezvoltării personalităţii
anal retensivă, descrisă ca fiind încăpăţânată, rigidă, foarte conştiincioasă şi cu obsesii privind
curăţenia (Freud, 2001).

Erikson Stadiul 3-6 ani – Criza inițiativei și vinovăției A descoperi și a distruge

(dezmembra), imitarea adultului; Consecvența disciplinară empatică și cu înțelegere = învață că
nu totul este permis; treptat se dezvoltă inițiativa prin responsabilități și înțelegere la curiozitatea
sexuală specifică vârstei; Stilul parental dur și restrictiv => „eu nu sunt în stare”, „am idei
proaste”, sentim. de vinovăție;

Stadiul falic durează până în jurul vârstei de 6 ani , în viziunea lui Freud, originea
plăcerii fiind comutată de la anus la zona genitală, copiii de această vârstă par să petreacă timp
destul de mult explorând şi manipulând zona genitală – a lor sau a altora – şi devin curioşi în
legătură cu procesul naşterii sau diferenţele de sex, deşi din punct de vedere intelectual nu sunt
pregătiţi să înţeleagă astfel de procese. Ei pot să creadă de exemplu că o femeie însărcinată a
mâncat copilul şi că acesta se va naşte prin gură sau prin anus; preludiul sexual este văzut adesea
ca un act agresiv al tatălui împotriva mamei (Engler, 1999). Conflictele falice sunt cele mai
complexe şi ca teorii sunt greu de acceptat în cultura occidentală pentru că implică noţiunea de
incest. Conflictul central al stadiului falic se află în dorinţa incestuoasă a copilului pentru
părintele de sex opus, însoţită de dorinţa de a înlocui sau de a distruge părintele de acelaşi sex.

Erikson considera stadiul 6-12 ani – Criza încrederii în sine și a inferiorității Apare
comparația socială prin expunerea la școală; dezv. sentim. competenței și încrederii;
Inferioritatea se dezv. prin critica eșecului și compararea cu ceilalți (=>inadecvare)

Perioada de latenţă, după Freud, este cuprinsă între 6 şi 12 ani. La începutul acestei
perioade structurile majore ale personalităţii, id-ul, ego-ul si superego-ul, sunt în mare formate.
Următorii cinci-şase ani reprezintă o perioadă de linişte, instinctul sexual este sublimat în
activităţi şcolare, sport şi alte hobby-uri.

În schimb Erikson acordă o mai mare importanță acestei perioade, decât precursorul său.
Stadiul 12-18 ani – Criza de identitate și a confuziei de roluri. Sarcina adolescenței: a te simți
bine cu tine, a primi recunoaștere/validarea celor care contează; Copilul construiește o nouă
identitate personală și vocațională, trecând spre viața de adult; Criza identității și importanței
sociale = îmbrăcarea unor roluri diferite, confuze; Lipsa de vizibilitate a propriei persoane =>
adoptarea unei identități negative.

La Freud pubertatea este perioada stadiului genital și se caracterizează printr-un nivel

matur al copilului din punct de vedere neurofiziologic şi dacă individul nu a dobândit vreo fixaţie
majoră într-unul dintre stadiile anterioare acum se poate angaja într-o relaţie heterosexuală
normal.

Cumva Freud se oprește aici cu stadiile de dezvoltare. Nu și Erikson care stadializează

dezvoltarea pe tot parcursul vieții:

Stadiul 20-35 ani – Criza intimității și izolării Stadiul descoperirii și pierderii sinelui în
celălalt, maturizarea timpurie, maximul în aptitudini; Nevoia de intimitate = fază normală de
dezvoltare; însingurarea/izolarea = reacție de apărare.

Stadiul 35-60 ani – Criza realizare - stagnare Reevaluarea scopurilor, aspirațiilor,

capacității personale; nevoia de a fi de folos, de a ajuta; Criza stagnării - când nu au fost
acumulate experiențe de viață sau nu au cui să fie împărtășite.

Stadiul 60 - moarte – Criza dintre integritate și disperare Integritatea aduce liniște,

împlinire, lipsa regretelor, acceptare; Disperarea – oportunități irosite, regrete, dorința de o a
doua șansă sau de recuperare; Pensionarea și plecarea copiilor => pierdere rol parental și rol
ocupațional = inutilitate

Iată două tipuri de dezvoltare umană bazată pe experiențele copilăriei, legate de energia
sexual sau de cadrul social.