Plumb

George Bacovia reprezinta etapa simbolismului autentic fiind

supranumit poetul nefrozei si al ambroasei, singurul poet
roman despre care s-a zis ca a avut sentimentul neantului.
Poezia “Plumb” deschide volumul de debut cu acelasi nume
aparut in 1916 find o arta poetica prin ineditul definirii poeziei
si a misiunii poetului, oferind o viziune pesimista asupra lumii
specifica esteticii simboliste.Caracteristica principala a
simbolismului este folosirea simbolului insa alaturi de aceasta
apara si cultivarea sugestie, a corespondentelor, a sinestezei
precum si exprimarea, starea de spleen, depresia, disperarea.La
nivel formal cultiva muzicalitatea versurilor obtinute prin
repetarea obsesiva a unor simboluri si motive poetice.
Inca de la aparitie poemul este Salutat drept o relizare de
exceptie, Macedonski dedicandu-I o epigrama omagiala: “Poete
scump, pe frunte/Porti mandre flori de laur/Caci singur pana
astazi/Din plumb facut-ai aur”.
Tema poeziei o constituie conditia poetului damnat intr-o
societate meschina, care nu-l intelege, o societate superficiala
care nu poate parecia valoarea artei adevarate.Ideea exprima
starea de melancolie, tristate, in care se simte inchis definitive
fara solutie de evadare.
Titlul poemului a fost preluat din chimie, plumbul fiind metal
greu, cenusiu albastrui, dand senzatia de impietrire.In
dictionarul de simboluri al lui Chavalier plumbul este un simbol
al greutatii si al individualitatii inadaptabile.El este asociat zeului
Saturn si este asociat cu un metal ales, fiind utlizat de alchimisti
transformat in aur.
Poemul este structurat in doua strofe, fiecare corespunzand
unui plan al realitatii.
Prima strofa reprezinta Realitatea exterioara obiectiva,
simbolizata de cimitir si cavou. Dupa marturisirea lui Bacovia,
poemul i-a fost inspirat de o vizita in cimitirul Bacaului la cavoul
familiei Struza.De astfel, toate simbolurile utilizate in prima
strofa redau atmosfera cimitirului: sicrie, flori de plumb, funerar
vesmant, cavou, coroana.Toate aceste simboluri timit la idea de
zolare si chiar de moarte (versurile din prima strofa).Aflat la
cezura versului al III-lea, “cavoul” este un symbol al
materializarii sentimentului de insingurare.Termenul cunoaste
multiple interpretari propriul trup in care zace un suflet de
plumb, camera in care locuieste poetul si care nu gaseste surse
de inspiratie sau un spatiu intermediar intre doua posibilitati de
existenta: realitatea si lumea umbrelor.Astfel, inca din prima
strofa universal intreg se identifica cu un imens loc de
imbunare, moartea triumfand in fata vietii.Spre deosebire cu
celelalte poeme bacoviene unde materia intra in putrefactive si
in descompunere, “Plumb” este singurul poem unde materia
este pietrificata.
A doua strofa corespunde planului realitatii interioare
subiective simbolizata de sentimental iubirii invocate cu
disperare.Simbolurile din exterior sunt convertite in strofa a
doua in simboluri interioare care sugereaza apararea
interiorului.Realitatea metaforei sta sub “amorul meu de
plumb” trimite la idea cu intoarcearea spre apus semnificand
moartea (versurile strofei a II-a).Simbolurile mentin o oare care
simetrie cu a II-a strofa “amor de plumb”, “flori de plumb”,
“mortul”, “aripile de plumb”.In ultimul vers se observa o figura
de stil inedita oximoronul: “aripi de plumb” care sugereaza un
zbor in jos, o cadere scurta sig rea, o adevarata devenire
sumbra.In dictionarul de simboluri se arata ca intreruperea
zborului conduce la un cosmar al caderii, expresia esecurilor din
realitate.
Asadar, desi sentimental iubirii este invocate cu disperare,
erosul poeziei este greu, somnolent, caracterizat prin refuzu de
a se implinii.
Stilul poeziei este tipic symbolist bazat pe poezie.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin marcile
subiectivitatii eului liric: persoana I, verbele: “stam”, “am
inceput” si persoana I adjective posesiv: “amorul meu”.
La nivel fonetic inca din titlu se observa vocala “u” inchisa
intre doua perechi de consoane, fapt ce sugereaza sentimental
de claustrofobie prin inchiderea spatiului.La nivel morphologic
se remarca prezenta obiectelor statice.Perfectu compus “am
incercat” si conjunctivul “sa strig” sugereaza disperarea eului
liric atunci constientizeaza ca universal inconjurator este cuprins
de atmosfera sumbra a mortii.
 La nivel sintactic, textul cuprinde propozitii principale
independente coordinate prin jucstapunere sau copulative.
La nivel lexical predomina cuvintele din campul semantic al
mortii: sicriu, cavou, mort, coronae.
La nivel stilistic, prezenta simbolului centra plumb i se asociaza
metafore precum: flori, aripi, coronae de plumb.Analizand
textul poeziei, criticul Nicolae Manolescu arata ca in “Plumb”:”o
gravitate colonara trage totul in jos”.