Str. Prof. D-tru. Martins nr.

11
Telefon / fax 0233 741751
E-mail: Scoala_speciala_roman@yahoo.com
Judetul Neamt

Dir. Prof. LEONID BENONE DAMIAN

Prof. Educator ELENA MORARU

Prof. Educator IONEL BOGDAN GHERZUM

CARTE DE CITIT ȘI COLORAT

PENTRU ȘCOLARI

Lucrare elaborată pentru activitățile extracurriculare și extrașcolare, în cadrul programului

numit „Şcoala altfel: Să știi mai multe, să fii mai bun!”.

2014
 INTRODUCERE
-
CENUȘĂREASA
„Povestea populară a Cenușăresei influențează cultura populară internațională, fiind transpusă în
alte opere artistice prin elemente de acțiune, aluzii și motive.
Se cunosc mii de variante ale poveștii în toată lumea. Personajul principal este o fată tânără ce
trăiește într-o situație nefericită, și al cărui noroc se schimbă. Însuși cuvântul cenușăreasă a ajuns, prin
analogie, să însemne „persoană ale cărei calități sunt nerecunoscute, sau care primesc recunoaștere
după o perioadă de obscuritate și neglijare”. ”

2
 CENUȘĂREASA

„A fost odată, într-o țară tare îndepărtată, un om bogat care avea o fetiță.

Într-o zi, soția acestui om se îmbolnăvi și, simțindu- și sfârșitul aproape, își chemă fetița lângă
patul ei de suferință și- i spuse:

- Scumpa mea copilă, trebuie să ne luăm rămas bun. Eu n- am să mai pot să- ți port de grijă de-
acum încolo, dar îți dau o povață: să fii mereu bună și blândă, ca să ți se schimbe soarta în bine și să ai
o viață fericită. Zicând acestea, femeia muri.

Fetița urmă povața mamei și căuta să fie mereu bună și blândă.

În fiecare zi se ducea la mormântul mamei sale. Trecură zile, luni, trecu un an.

Omul cel bogat își luă o nouă soție, care avea la rândul ei două fete. Pe cât aveau fața de albă și
de frumoasă, pe atât le era inima de neagră și de rea.

Din acea clipă viața orfanei deveni tot mai grea. Fu trimisă la bucătărie de cele două surori vitrege,
ca să fie slujnică. Înainte de asta, o dezbrăcară de rochița ei cea frumoasă, dându- i în schimb una
ponosită și cenușie și o încalțară cu niște saboți vechi și rupți.

Sărmana copilă muncea din zori și până- n noapte, în timp ce surorile ei vitrege își petreceau ziua
întreagă în fața oglinzii. Se scula cu noaptea- n cap, căra apă, făcea focul, tăia lemne, gătea, spăla.

Pe deasupra, surorilor vitrege nimic nu le era pe plac din ce făcea biata fată. Ba, mai mult, râdeau
adeseori de ea:

- Ia te uită, ce s- a dichisit năzuroasa! ziceau cele două fete, arătând spre saboții și rochia orfanei.

Dar nu se mulțumeau nici cu atât. Tot timpul căutau s- o supere, să- i amărască zilele. Pe înserate
scoteau din cămară câte un coș de mazăre sau linte, pe care- l deșertau în cenușă.

- Până în zori s- o alegi toată! îi porunceau ele. Altfel, va fi vai și amar de tine!

Biata fată, seara, frântă de oboseală, în loc să meargă la culcare, se așeza ghemuită lângă
cenușă și începea să aleagă bob cu bob mazărea sau lintea. Era mereu murdară, plină de praf și de
cenușă. Din această cauză toți îi spuseră Cenușăreasa.

Într-o zi, omul cel bogat avu drum la târg și, înainte de a pleca, își chemă fetele să le întrebe ce
să le cumpere.

- Rochii frumoase! spuse prima.

- Perle și diamante! zise a doua.

- Dar ție ce să- ți aduc, Cenușăreaso?

3
 - Mie, tată, adă- mi primul ram care ți- o atinge pălăria în drum spre casă.

Întors acasă, tatăl împărți celor două fete vitrege cadourile scumpe, iar Cenușăresei îi dete o
ramură de alun, căci aceasta îi atinsese prima pălăria în drum spre casă. Fata îi mulțumi și se duse la
cimitir, unde înfipse ramul de alun în mormântul mamei sale. Apoi plânse amarnic.

Rămurica prinse rădăcini și cu timpul crescu. Cenușăreasa mergea de trei ori pe zi la mormântul
mamei sale și plângea de amarul sorții ce- i fusese hărăzită.

Într- o noapte, în care Cenușăreasa adormi ca de obicei, cu fața scăldată în lacrimi, îi aparu o
zână care- i zise:

- Ori de câte ori îți vei dori ceva, o pasăre albă va veni pe ramura de alun ce- ai sădit- o la
mormântul mamei tale și- ți va îndeplini dorința.

La vremea aceea, prințul țării invită toate fetele frumoase din țară la o mare serbare, ce avea să
dureze trei zile, căci dorea să- și aleagă o soție.

Surorile vitrege ale Cenușăresei nu- și mai încăpeau în piele de bucurie că fuseseră și ele invitate;
o chemară pe Cenușăreasa și- i deteră poruncă:

- Lustruiește- ne pantofii, pregatește- ne cele mai frumoase rochii, căci mergem la serbare, la
palat.

Cenușăreasa le îndeplini toate poruncile, dar când n- o vedea nimeni, plângea amarnic, pentru că
tare și- ar fi dorit să meargă și ea la bal.

În cele din urmă își luă inima în dinți și o rugă pe mama ei vitregă s- o ia și pe ea la bal.

- Pe tine, Cenușăreaso? îi zise mama vitregă. Ţi-ai pierdut mințile? Ești acoperită de cenuță și
vrei la bal?

Fata o rugă fierbinte și- ndelung, până ce mama sa vitregă îi zise:

- Ei bine! Îți deșert un blid de linte în cenușă. Dacă o alegi în două ore, vii cu noi la bal.

Înainte de a se apuca de treabă, Cenușăreasa dădu o fugă la mormântul mamei sale. O pasare
albă era deja la mormântul mamei sale. Atunci, Cenușăreasa zise:

- Porumbeilor, turturelelor, păsărelelor din cer, veniți să mă ajutați la treabă!

Când ajunse acasă, în bucătărie se apucaseră deja de treabă doi porumbei albi, un pâlc de
turturele și multe alte păsări. Într- o oră treaba fu gata.

Cenușăreasa alergă fericită cu blidul de linte la mamă- sa, convinsă că va fi luată și ea la bal.

- Nu te iau la bal! Nu știi să dansezi și o să mă faci de râs, spuse mama vitregă.

Cenușăreasa izbucni în plâns. Maică- sa, ca să scape de ea și să n-o mai audă cum se tânguie, îi
dădu iar de lucru:

4
 - Dacă alegi într- o oră meiul din cenușă, poți să vii cu noi!

Cum să faci așa o treabă într- o oră? Meiul avea bobul mult mai mic decât lintea.

Cenușăreasa alergă iarăși la ramul de alun, chemă din nou în ajutor pasările cerului și acestea
sosiră numaidecât. Se apucară imediat de treabă: pic, pic, pic, fiecare pasăre alegea cu sârg, bob cu
bob, meiul din cenușă. Într- o jumătate de oră, meiul fu ales și Cenușăreasa alergă cu blidul, tresăltând
de bucurie, la mamă- sa. Era sigură ca va fi luată și ea la bal.

- Degeaba, Cenușăreaso, îi zise mama vitregă. N- ai cum să vii cu noi, ne- ai face de rușine.

Îi întoarse spatele, se urcă în caleașcă alături de celelalte fete și plecară spre palat.

Cenușăreasa rămase singură, tristă și îndurerată, cu lacrimile șiroindu- i pe obraji. Deodată, își
aminti de pasărea albă care o ajută să i se îndeplinească orice dorință și, după ce se spălă și- și aranjă
părul, alergă spre alun. Aici grăi astfel:

- Scutură- ți, alunel, ramul.

Dăruie- mi rochiță de aur!

În clipa aceea se auzi un foșnet și pasărea din alun îi aruncă o rochie brodată cu fir de aur și
argint și niște pantofiori de mătase.

Cenușăreasa se îmbrăcă repede și plecă la petrecere. Era frumoasă ca o zână.

La palat balul era în toi. Oaspeții erau prinși în vârtejul dansului; cele două surori vitrege erau
alături de mama lor. N- o recunoscură pe Cenușăreasa. Crezură, ca toți ceilalți, că era vreo prințesă
străină, atât era de frumoasă și strălucitoare.

Prințul se minună când văzu o necunoscută atât de frumoasă intrând în sală. Merse să o
întâmpine și o și invită la dans. Din clipa aceea nu se mai dezlipi de ea. Ori de câte ori venea un alt
tânar s- o invite la dans, prințul avea același răspuns:

- Nu se poate, dansează numai cu mine.

Cenușăreasa era numai cu ochii pe orologiul din perete căci, pentru a nu fi recunoscută, trebuia
să plece înainte de miezul nopții. Când văzu că se apropie ora, îi spuse prințului:

- Am obosit, ajunge pentru azi, trebuie să plec spre casă.

- Te însoțesc, se oferi prințul, căci ar fi vrut să afle unde locuiește fata.

Merseră o bucată de drum împreună, dar când ajunseră aproape de casă Cenușăreasa o rupse
la fugă și intră pe poartă, iar prințul nu reuși să o ajungă din urmă.

Cenușăreasa își îmbracă repede hainele ponosite și pline de cenușă, pasărea cea albă veni în
zbor și- i lua veșmintele de bal, iar când ceilalți ajunseră acasă, Cenușăreasa dormea.

A doua zi lucrurile se petrecură la fel: cele două surori trufașe și mama lor se urcară în caleașcă
și plecară la bal, lăsând- o pe Cenușăreasa acasă, tristă și cu lacrimi pe obraji.
5
 Cenușăreasa alergă la alun și ceru din nou veșminte de bal, iar de data asta primi o rochie și mai
frumoasă, și mai strălucitoare, împreună cu o pereche de pantofiori din mătase, bătuți de diamante.

Toată lumea se minună din nou de frumusețea fetei, când aceasta își făcu apariția în sala de bal.

Prințul dansă cu ea toată noaptea, apoi, către miezul nopții, o conduse spre casă. Cenușăreasa,
când se apropie de casă, o zbughi iar la fugă, iar prințul îi pierdu urma.

Nu știa ce să mai creadă bietul prinț despre fata atât de frumoasă și atât de misterioasă.

Și veni și a reia zi de petrecere. Sosiră invitații, sosiră și surorile vitrege ale Cenușăresei, alaturi
de mama lor. Sosi și Cenușăreasa. De data asta rochia ei era toată din aur, bătută cu diamante, la fel și
pantofiorii. Nimeni nu mai văzuse așa ceva vreodată. Și Cenușăreasa se minunase de veșmintele ce i le
dăruise pasărea albă din alun.

Prințul dansă, ca și în celelalte nopți, numai cu Cenușăreasa. Nu- și putea lua privirea de la ea,
atât era de frumoasă și de strălucitoare.

Când se apropie de miezul nopții, Cenușăreasa zise:

- Ajunge pentru azi. Mă duc acasă. Prințul o conduse până la ușa și, pentru că era foarte târziu,
Cenușăreasa o zbughi la fugă, pe treptele palatului.

Numai că, în timp ce cobora în fugă pe trepte, își pierdu un pantofior. Prințul îl luă în mână, îl
admiră și îl puse bine.

A doua zi prințul se înfățișă în casa cenuțăresei, căci băgase de seamă poarta prin care intra fata:

- Vreau să- mi aleg mireasa din casa aceasta, zise el plin de bucurie. O voi lua de soție pe cea
căreia i se va potrivi acest pantofior.

Cele două surori vitrege nu mai puteau de bucurie când auziră vorbele prințului. Cea mare
încercă prima pantoful. Numai că degetul mare nu voia nicicum să intre. Se chinui biata fată, se chinui,
dar degeaba. Maică- sa, văzând una ca asta, îi zise:

- Taie- ți repede degetul cel mare! Oricum, ca regină, n- o să ai de umblat pe jos. Zis și făcut. Își
tăie degetul și încălță pantofiorul.

Printul, când vazu ca vine încaltata cu pantofiorul, o urca în caleasca sa si porni cu ea spre palat.

Drumul trecea pe lângă cimitirul în care era îngropată mama Cenușăresei. Când ajunseră în
dreptul acestuia, pasarea albă din alun începu a cânta:

- Cru, cru, cru, frumoasă fată,

La picior însângerată,

Mireasa adevarată

E încă la ea acasă.

6
 Prințul privi spre piciorul fetei și văzu cum sângele îi șiroia prin pantofior. O duse înapoi acasa la
tatal ei și zise:

- Nu ea este mireasa adevarată! Să încerce și cealaltă fată pantofiorul.

Dispăru și aceea în odaie și încercă să încalțe pantofiorul. Se strădui cât putu, dar degeaba,
calcâiul îi ramânea pe dinafară.

- Taie- ți o bucățică din călcâi, îi zise mamă- sa, punându- i în mână cuțitul, și fata o ascultă. O
luă prințul și pe acesta spre palat, dar pe drum, în dreptul cimitirului, iar se auzi glăsciorul de pasăre:

- Cru, cru, cru, frumoasă fată,

La picior însângerată,

Mireasa adevarată

E încă la ea acasă.

Prințul își coborî privirea și văzu sângele gâlgâind din pantofior. Își întoarse caleașca și o duse pe
fată acasă.

- Nici aceasta nu e mireasa adevarată! Alte fete nu mai aveți? îi întrebă el pe cei doi părinți.

- Nu avem, zise tatăl; numai de la prima nevastă, mai am o fiică, o Cenușăreasă mică și prostuță.
Dar n- are cum să fie ea mireasa!

- Trimite- o încoace! Zise prințul.

- Nu, nu, nu, săriră celelalte fete și mama vitregă.

- Vreau s- o văd! zise hotarât prințul.

N- avură încotro și o chemară și pe Cenușăreasa. Aceasta, după ce se opri mai întâi în bucătărie
de se spălă pe față și își scutură nițel hainele, intră și făcu o plecăciune în fața prințului. Tânărul îi întinse
pantofiorul. Cenușăreasa se așeză pe scaun, îl încălță și- și ridică privirea, zâmbind.

Atunci, prințul recunoscu dintr- o dată mândrețea de fată cu care dansase trei seri la rând.

- Ea e mireasa mea adevarată! Strigă prințul fericit.

Mama și surorile păliră de invidie, dar nu ziseră nimic, de teamă ca prințul să nu le judece pentru
înșelăciune.

Prințul își luă mireasa și porniră spre palat. A doua zi facură o nuntă strălucitoare, cum nu s- a
mai văzut până atunci.

Și se adeveriră cuvintele mamei Cenușăresei: fiind mereu bună si blândă, soarta i se schimbase
în bine- ajunsese regină și trăi fericită, alături de soțul ei, până la adânci bătrâneți. “

7
PLANȘE DE COLORAT

8
PLANȘĂ DE COLORAT 1 - CENUȘĂREASA

9
PLANȘĂ DE COLORAT 2 - CENUȘĂREASA
10
PLANȘĂ DE COLORAT 3 - CENUȘĂREASA
11
PLANȘĂ DE COLORAT 4 - CENUȘĂREASA
12
PLANȘĂ DE COLORAT 5 - CENUȘĂREASA
13
PLANȘĂ DE COLORAT 6 - CENUȘĂREASA
14
PLANȘĂ DE COLORAT 7 - CENUȘĂREASA
15
PLANȘĂ DE COLORAT 8 - CENUȘĂREASA

16
PLANȘĂ DE COLORAT 9 - CENUȘĂREASA
17
 CUPRINS
1. INTRODUCERE ........................................................................................................................... 2
2. CENUȘĂREASA .......................................................................................................................... 3
3. PLANȘE DE COLORAT .............................................................................................................. 8
4. CUPRINS .................................................................................................................................... 18
5. BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 19

18
 BIBLIOGRAFIE
SURSE INTERNET:

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cenu%C8%99%C4%83reasa#cite_note-1
2. http://www.scritube.com/literatura-romana/fabule-ghicitori/CENUSAREASA61376.php
3. http://www.copilul.ro/planse-de-colorat/desene-animate/cenusareasa-cp51/
4. http://www.dibujos-disney.com/cenicienta.html
5. http://www.codrosu.ro/planse-de-colorat-cu-cenusareasa-desene-pentru-copii-cu-imagini-din-cenusareasa/
6. http://www.desprecopii.com/info-id-2308-nm-Cenusareasa.htm
7. http://www.colorear.info/Dibujos-infantiles/Cenicienta/la-cenicienta-y-el-principe--10.php

19