Povestea despre șoimul măreț

Trăiau cândva în Împărăția țarului, departe… dincolo de marea albastră și dincolo de munții cei înalți,
un om cu femeia lui și cele trei fiice ale lor. Cele două fiice mai mari erau încrezute, cea mică era
modestă și frumoasă, mai frumoasă decât poate o poveste povesti. Era atât de frumoasă încât toți tinerii
se opreau pe stradă ca să se uite la ea. Când tatăl vru să plece la târg în oraș, le întrebă pe fiicele sale ce
să le aducă. Cele două mai mari spuseră: Adu-ne stofă pentru rochii noi! Cea mică spuse: Mie să-mi
aduci floarea purpurie. Floarea purpurie? râse tatăl, nu vrei mai bine să-ți aduc niște podoabe? Nu,
tăticule, zice fata cea mică, floarea purpurie, te rog. Și așa cumpără tatăl stofe pentru rochii pentru
surorile cele mari, dar floarea purpurie, oricât o căută, n-o află nicăieri. Cele două surori mai mari se
bucurară tare mult când tatăl se întoarse acasă. Celei mai tinere îi spuse: N-am putut găsi nicăieri
floarea purpurie. Cele două surori mai mari croiră rochii, le cusură și râseră de cea mică: Așa-ți trebuie,
dacă vrei floarea purpurie! Când tatăl plecă din nou la târg, le mai întrebă o dată pe fete ce își doresc.
Cele două fete mai mari cerură batiste, cea mică spuse: Mie adu-mi floarea purpurie. Tatăl cumpără
două batiste, dar floarea purpurie nu o putu găsi nici în stânga, nici în dreapta. Și iarăși se întoarse
necăjit acasă fără floare. Poate data viitoare, tăticule, spuse fata, poate data viitoare. Și când tatăl merse
pentru cea de-a treia oară la oraș, fetele cele mari spuseseră: Cumpără-ne cercei! Cea mică repetă: Mie
să-mi aduci floarea purpurie. Tatăl cumpără cercei de aur și apoi întrebă toți negustorii din iarmaroc
dacă au văzut undeva o floare purpurie. Dar nimeni nu o văzuse, cu toții își clătinară capetele. Tatăl
părăsi mâhnit târgul și merse o bucată de drum. Dintr-o dată, la marginea drumului, văzu un om bătrân
care avea floarea purpurie. Tatăl spuse: Vinde-mi mie floarea purpurie! Floarea nu e de vânzare, spuse
bătrânul, dar dacă fiica ta vrea să se căsătorească cu fiul meu, Șoimul, îți dau floarea. Tatăl se gândi o
vreme… „dacă mă întorc acasă iar fără floare, va fi tristă. Dacă trebuie să se căsătorească cu un șoim,
cine știe ce-o mai fi și asta?”, totuși se gândi: „dacă vrea să aibă floarea purpurie, poate îl vrea și pe
șoim de bărbat”. Îi promise bătrânului, lua floarea și porni spre casă. Surorile cele mari se bucurară de
cercei, iar celei mici îi spuse: Floarea ta purpurie este o floare ciudată. La ureche îi șopti: am primit-o
de la un bătrân, dar pentru că nu era de vânzare, a trebuit să-i promit că te căsătorești cu fiul lui,
Șoimul. Îl cunosc, șoimul cu pene colorate, spuse fata încetișor, măreț plutește în văzduh, iar când
atinge pământul este un tânăr frumos. Povestește mai departe, spuse tatăl. Mă iubește, tată, știu asta. La
Paști, l-am văzut la biserică și tot timpul s-a uitat la mine. Ciudată poveste, spuse tatăl, foarte ciudată.
Apoi fata se duse în camera ei, puse floarea într-o vază și deschise geamul larg. Privi pe fereastră, iar
șoimul plutea în înaltul cerului, de acolo veni rotindu-se în cercuri mari, tot mai jos, tot mai jos, intrând
în camera fetei. Și atunci se făcu un tânăr frumos, care vorbi cu ea și rămase toată noaptea acolo. Când
se lumină de ziua, îi spuse fetei: A trecut timpul, trebuie să mă întorc. Dar când se înserează, pune
floarea purpurie la fereastră. Voi veni oricât de departe voi fi și voi rămâne cu tine până se luminează
de zi. Ia și pana colorată din veșmântul meu de pene, căci îți va fi de folos de câte ori vei avea vreo
dorință. Ieși pe scara mică, scutură pana și ți se va îndeplini orice dorință. El o îmbrățișă, deveni șoim,
ieși pe fereastră, urcă în ceruri pe deasupra casei, urcă tot mai mult și pluti în largul cerului. Fata se uită
după el până când nu mai putu să-l vadă, apoi se întinse în pat și se odihni. În dimineața de Paști, fetele
cele mari se bucurară că pot merge la biserică în rochii noi și cu cercei. Se spălară și se îmbrăcară, erau
foarte mărețe și îi spuseră surorii mai mici: Asta-i din cauza florii purpurii. Dacă ți-ai fi dorit și tu stofă
și cercei, puteai să te împodobești ca noi și să vii cu noi la biserică. Nu vă faceți griji pentru mine,
spuse fata, eu rămân acasă și mă rog aici. Fata privea de la fereastră cum toată lumea se îndreaptă,
mândră și frumoasă, în straie colorate, spre biserică. Când nu se mai văzu nimenea, alergă la scara cea
mică, scutură pana colorată și îndată sosi în zbor tot ce-și dorise, și toate erau mai frumoase decât își
imaginase fata: o rochie țesută cu fir de aur, pantofi și o bonetă, și multe podoabe din pietre prețioase, o
trăsură de cristal și niște cai mândri. Își scoase rochia cea veche și îmbrăcă hainele și darurile noi, se
urcă în trăsură și merse la biserică. Toți oamenii se uitau la ea: Priviți, o fiică de țar! șopteau ei, de unde
o fi venit? Desigur că de peste nouă țări și nouă mări, căci fata strălucea de frumusețe și de bogăție.
Când se cântă ultimul cântec, fata părăsi repede biserica, se așeză în caleașcă și merse repede acasă.
Când oamenii au ieșit din biserică, nu o mai văzură pe fata cea frumoasă, dispăruse. Ajunsă acasă, pe
scara cea mică, flutură iarăși pana și totul dispăru – rochie și pantofi, pietre nestemate, caii și caleașca –
la fel precum veniseră. Apoi se așeză la fereastră și privi lumea cum se întoarce de la biserică. Surorile
îi povestiră de fata de țar, care era mai frumoasă decât ar putea să povestească poveștile. La Paștele
următor, se întâmplă totul ca la primul. Și după ce mai trecu un an și veni cel de-al treilea Paște, fu totul
la fel ca Paștele trecut. Numai că, de data aceasta, fata uită să-și scoată agrafa cu diamante din păr. Și
când se întoarseră surorile cele mari de la biserică și vrură să-i povestească despre fata de țar, zăriră
strălucind diamante în părul ei. Acesta este diamantul pe care l-a purtat fata de țar! strigară ele. Dar fata
nu scoase niciun cuvânt și merse în camera ei. Surorile deveniră atât de bănuitoare, încât pândiră
noaptea, auziră șoimul când a intrat în cameră și dimineața, când a ieșit. În seara zilei următoare,
surorile înfipseră cuțite mari pe pervazul ferestrei, astfel că șoimul nu putu să intre în cameră. Rămâi cu
bine! spuse șoimul. Dacă vrei să mă cauți, caută-mă peste nouă mări și țări! Ca să mă afli, ai nevoie de
trei perechi pe pantofi de fier, trei bastoane de stejar și trei pâini tari de jertfă. Fata, care adormise
așteptând șoimul, auzi cuvintele ca prin vis, iar a doua zi când se trezi găsi cuțitele în fereastră, iar pe
cuțite sânge. De acum înainte nu se mai întâmpla nimic, șoimul nu mai venea, iar pana cea fermecată
își pierdu puterea. Fata își făcu opinci de fier, bastoane de stejar, luă pâini de jertfă și apoi plecă în
direcția din care venea șoimul. Trecu prin pădure, peste mări și țări, până când se rupse prima pereche
de opinci, se toci primul baston și mâncă prima pâine tare. Atunci ajunse la o colibă care avea picioare
de găină și se învârtea încontinuu. Colibă, colibă, stai cu fața către mine și primește-mă înăuntru! spuse
fata. Coliba s-a întors către fată și ea putu să urce. În colibă pe cuptor, stă pe șapte rânduri de țiglă, baba
Cloanța, cu piciorul ei de lemn și cu ochii spre tavan. Miroase a om! strigă ea. Cine ești și ce vrei? Îmi
caut iubitul, șoimul cu pene colorate, spuse ea. Dincolo de mări și țări locuiește șoimul. Și vrea să se
căsătorească cu fiica țarului. Ea îi dădu fetei să mănânce, să bea, îi făcu patul, iar în dimineața
următoare îi dădu un scăunel de argint și un fus de aur și un ghem: Când ajungi în Împărăția șoimului,
așează-te la malul mării albastre și toarce, căci se torc fire de aur cu el. Fiica țarului va veni să-ți
cumpere scăunelul și fusul de aur, dar tu să i le dăruiești pe amândouă și să-i spui că vrei doar să-l vezi
pe șoim. Acum du-te după ghem, căci te va duce la sora mea mijlocie. Fata se duse după ghem prin
păduri tot mai întunecate, până când toci și a doua pereche de opinci, al doilea baston se toci și mâncă
și a doua pâine. Ghemul ajunse la o colibă ce avea picioare de găină și se rotea în toate părțile. Colibă,
colibă, stai cu fața către mine și primește-mă înăuntru! Atunci coliba se întoarse către fată și aceasta
putu urca, iar în colibă, pe cuptor, pe nouă rânduri de țiglă stă baba Cloanța cea mijlocie, cu piciorul ei
de lemn și cu ochii spre tavan. Miroase a om! spuse ea. Cine ești și ce vrei? Îmi caut iubitul, șoimul cu
pene colorate. Șoimul tău se pregătește de căsătoria cu fiica țarului, spuse baba Cloanța. În dimineața
următoare, fata primi un ou de aur și o farfurie de argint. Când ajungi în Împărăția șoimului tău, așează-
te pe malul mării albastre, pune farfuria pe nisip și rotește oul în ea. Fiica țarului va veni și va dori să le
cumpere, dar tu să i le dăruiești și să-i spui că vrei doar să îl veni pe șoim. Acum dă drumul ghemului și
urmează-l pentru că te va duce la sora mea cea mare, baba Cloanța. Fata merse prin păduri și mai
întunecate, până ce se rupse și a treia pereche de opinci, se toci și al treilea baston de stejar și mâncă și
a treia pâine. Ghemul se rostogoli până în fața unei colibe care avea picioare de găină și se rotea într-
una. Colibă, colibă, stai cu fața către mine și primește-mă înăuntru! spuse fata. Coliba se întoarse către
fată și aceasta putu urca. În colibă, pe cuptor, pe doisprezece rânduri de țiglă, stătea baba Cloanța.
Miroase a om! Cine ești? Ce vrei? spuse ea. Îmi caut iubitul, șoimul cu pene colorate. Astăzi se
căsătorește iubitul tău, spune baba Cloanța. În dimineața următoare, devreme de tot, căci stelele încă
mai erau pe cer, baba Cloanța îi dădu fetei un gherghef de aur și un ac de argint. Când ajungi în
Împărăția șoimului tău, să te așezi pe malul mării albastre și ține ghergheful în mâini căci acul va coase
singur. Soția șoimului va veni și va dori să le cumpere, dar tu să i le dăruiești pe amândouă și să-i spui
că vrei doar să-l vezi pe șoim. Fata mergea în urma ghemului și plângea. Pădurea se lumina tot mai
tare, se rărea și se termina acolo unde începea marea. Foarte aproape străluceau turnurile aurite ale
palatului țarului. Fata se așeză pe scăunelul de argint, luă fusul de aur și începu să toarcă. Imediat veni
soția țarului cu slujitoarele ei, văzu aurul și argintul și voi să le cumpere. Dacă-mi dai voie să îl văd pe
șoim, ți le dăruiesc pe amândouă. Doarme într-una, dar dacă te mulțumești să-l vezi dormind, te conduc
imediat la el. Țarina merse înainte și înfipse un ac vrăjit în hainele soțului ei astfel încât să doarmă
adânc, adânc. Conduse fata la el, lăsându-i singuri. Trezește-te, iubitule, trezește-te! Nouă mări și nouă
țări am străbătut, trei opinci de fier am rupt, trei bastoane de stejar am tocit și am mâncat trei pâini de
jerftă. Dar țarul dormea și nu se clintea. Țarina se întoarse, scoase acul vrăjit și țarul se trezi. Ce somn a
fost acesta? Cineva plângea și se jeluia, auzeam, dar nu puteam deschide ochii. Ai visat, spuse țarina.
Așa sunt visele. În ziua următoare, fata se așeză iar pe mal și așeză farfuria de aur și oul de argint care
se rostogolea în ea. Țarina și servitoarele ei au venit și au dorit să cumpere aurul și argintul. Dacă-mi
dai voie să-l văd pe șoim, ți le dăruiesc. Dacă îți ajunge să îl vezi dormind, te conduc la el. Țarina
merse înainte și înfipse acul vrăjit în haina șoimului, iar acesta căzu într-un somn adânc, adânc. O
conduce pe fată la șoim și îi lăsă singuri. Trezește-te, iubitule, trezește-te! Nouă mări și nouă țări am
străbătut, trei perechi de opinci am rupt, trei bantoane de stejar am tocit, trei pâini de jertfă am mâncat,
ca să te găsesc. Dar șoimul dormea, nici nu se clintea. Veni țarina, îi scoase acul din haină și șoimul se
trezi. Ce somn a fost acesta? Cineva plângea și se jeluia, auzeam, dar nu puteam deschide ochii. Nu a
fost nimeni aici, spuse țarina, ai visat, așa sunt visele. În cea de-a treia zi, fata se așeză iar pe malul
mării albastre, luă ghergheful și acul care coase singur. Țarina și slujitoarele ei veniră să cumpere aurul
și argintul. Dacă mă lași să-l văd pe șoim, ți le dăruiesc. Țarina merse înainte. Lasă-mă să te pieptăn, îi
spuse ea soțului, și când îl pieptăna, îi înfipse acul vrăjit în păr și acesta adormi. Apoi o lăsă pe fată
singură cu șoimul. Fata îl plânse și îl îmbrățișă, îi mângâie fața și părul și descoperi acul. Șoimul se
trezi și o recunoscu pe fată, ascultă povestea despre surorile ei, drumul lung pe care l-a străbătut și cum
a reușit să ajungă la el în iatac. El o iubea pe fată și mai mult ca înainte, așa că chemă toți boierii,
conducătorii și demnitarii pentru a le spune povestea. Care este soția mea? Cea care a străbătut nouă
mări și țări sau cea care m-a arătat pentru aur și argint? Cea care a străbătut nouă mări și țări, spuseră
toți. Țarul așeză coroana de nuntă pe capul fetei, apoi băură și mâncară trei zile și trei nopți și trăiră,
mai departe, fericiți toată viața.