Sunteți pe pagina 1din 9

Gradina

Cu multa vreme in urma, intr-o tara indepartata , intr-o casuta draguta si ordonata traia o fetita . Casuta era inconjurata de o gradina mare si foarte frumoasa . Gradina era asadar foarte mare , iar copilei , care se chema Anna , ii placea foarte mult . Intr-o zi , un batran intelept ii spuse luand-o de mana : Asculta , copilit-o , cand te-ai nascut i-am promis mamei tale ca-ti voi indeplini o dorinta . De aceea , spune-mi ce ti-ai dori ? Te pot face bogata sau frumoasa , te pot preschimba intr-o printesa , ba chiar si intr-o vrajitoare daca doresti . Pot sa fac orice mi-ai cere , dar adu-ti aminte ca nu-ti poti pune decat o dorinta . Anna se gandi la toate lucrurile pe care i le propusese batranul , dar nimic nu-i garanta fericirea , iar ea era fericita cu viata pe care o ducea asa cum era . La sfarsit ea spuse : Fa sa pot trai toata viata in aceasta gradina frumoasa . Omul isi increti fruntea : Asta e tot ? Anna dadu din cap ca DA . Asta e tot ? Sunt fericita aici si nu-mi doresc nimic altceva . Anii trecura si Anna se facu o fata foarte frumoasa . Multi erau barbatii care veneau s-o vada si se indragosteau de acea fata frumoasa si fericita . O cereau de sotie , dar ea ii refuza unul dupa altul . Era legata de gradina ei si nar fi parasit-o pentru nimic in lume . Dar intr-o dimineata , pe cand se plimba , ii iesi in cale un tanar pe care nu-l mai vazuse pana atunci . Era inalt si chipes si de cum il vazu , Anna se indragosti de el . El o lua de mana si-i spuse curtenitor : Numele meu este Hansi si sunt printul unei tari indepartate . Vrei sa-mi fi sotie si sa vii cu mine ? Alungandusi lacrimile , ea ii spuse : Daca daca voi putea , voi veni cu tine . Dar se poate ca aceasta sa-mi fie cu neputinta . Cu ani in urma , un intelept se oferi sa-mi indeplineasca o dorinta , iar eu am ales sa traiesc pentru toata viata in aceasta gradina . Se casatori insa cu printul chiar in acea zi si impreuna pornira calare spre tara lui . Dupa saptamani lungi de drum , sosira in sfarsit in tara lui Hansi . Palatul era frumos , cu turnuri inalte si ziduri de marmura . Dar in jur era desert , o imensa intindere de nisip auriu . Nu era pic de verdeata si nicaieri nu crestea nimic . Anna planse toata noaptea gandindu-se la locul ingrozitor in care o adusese iubirea ei . Dar in dimineata urmatoare , Hansi veni s-o trezeasca si o duse la fereastra : Uite ! , spuse el . Batranul intelept a facut intr-adevar o vraja , priveste ! Anna se apropie de fereastra si ramase cu rasuflarea taiata . Dar aceea era gradina ei ! Toata gradina ei cea verde era acolo , in jurul palatului si se intindea cat vedeai cu ochii .

Ai vazut ? , spuse printul . Gradina ta te va insoti oriunde ai merge .

Cultiva-ti o gradina interioara : ea te va insoti oriunde si va fi puterea ta de a trai .

Comoara

O descoperise din intamplare . In tarina pe care o luase in arenda si pe care o cultiva de multa vreme , se gasea o comoara . Erau monede de aur si obiecte de pret , care iesisera la suprafata in ziua in care se hotarase sa are mai adanc . Se grabise sa acopere totul si-i ceru stapanului sa-i vanda tarina . Vazandu-i graba infrigurata , stapanul se invoise , dar ii ceru un pret foarte mare . Pentru a aduna banii ceruti , omul isi cauta o a doua slujba , iar apoi o a treia . Incepu sa castige si sa investeasca castigurile , isi deschise o afacere , isi largi schimburile in afara tarii . Mai trecu o vreme . Omul nostru investea , vindea , cumpara , conducea , calatorea . Uita cu desavarsire de comoara ascunsa in ogor . Un om de afaceri mereu foarte grabit , chema un taxi si se urca in el in mare graba spunand : Repede , conduceti cat de repede puteti ! Taxiul porni cu un scartait de cauciucuri puternic si gonea pe sosea de ieseau scantei . Dupa un timp , pasagerul avu un dubiu . Se apleca spre sofer si-l intreba : V-am spus incotro sa mergeti ? Soferul ii raspunse linistit : Nu , dar merg cat pot de repede ! Se poate trai si la intamplare .

Cele doua casute

La poalele unui deal era o casuta de sare in care locuiau un barbat de sare si o femeie de zahar , Erau zile in care se intelegeau iar altele in care nu se sufereau unul pe altul . Intr-o zi se certara grozav .

Barbatul lua un bat mare de sare si o alunga pe femeie strigand in urma ei ca un apucat : Du-te si fa-ti o casa din caramida ! Femeia pleca plangand , dar nu pentru multa vreme caci obrajii ei de zahar s-ar fi topit . Isi construi o casuta din caramida nu departe de casa barbatului . Era o casuta din caramida foarte draguta , cu balcoanele pline de flori si o carare pietruita, dar femeia era trista gandindu-se zi si noapte la omul de sare . Intr-o zi se hotari . Merse la casa de sare si batu la usa . Ii ceru omului de sare putina sare pentru supa . Dar omul de sare isi pierduse batul de sare si o ameninta pe femeie : Pleaca imediat sau va fi si mai rau de tine ! Femeia se intoarse acasa plangand , dar nu prea mult , sa nu i se topeasca obrajii de zahar . Cerul mare si milos , asistase la ceea ce se intamplase , se emotiona si incepu si el sa planga . Astfel incepu sa ploua . ploua cu galeata . Casa cea frumoasa de sare incepu sa se topeasca . Barbatul incepu sa fuga in mare graba spre casa de caramida . Batu la fereastra : Lasa-ma sa intru te rog , altfel ploaia asta o sa ma topeasca de tot . Asa-ti trebuie ! Gata cu huzurul ! , ii spuse femeia razand rautacios . Tu n-ai vrut sa-mi dai un pumn de sare , acum descurca-te ! Dar barbatul gasi vorbe atat de frumoase si de blande , ca femeii i se facu mila si-i deschise usa . Se aruncara unul in bratele celuilalt si se sarutara dulce-sarat indelung . Dar acum barbatul era ud leoarca , se lipi de femeia de zahar si le trebui ceva vreme pana sa-si recapete libertatea . Din acea zi omul de sare are gura de zahar iar femeia de zahar gura sarata . Si nu se mai cearta . Tocmai diferentele sunt cele care fac bogatia uimitoare a iubirii .

O zi oarecare

Mama , uite ! , exclama Marta , fetita de sapte ani . Da , da ! , spuse mama nervoasa in timp ce conducea si se gandea la o mie si una de alte lucruri care o asteptau acasa . Urma cina , uitatul la televizor, baia, diferite telefoane si sosi ora culcarii . Hai Marta , e ora de mers la culcare ! Fetita o porni in fuga pe scari. Moarta de oboseala mama ii dadu un sarut , spuse rugaciunile cu ea si o inveli bine . Mama , am uitat sa-ti dau ceva !

O sa-mi dai maine , raspunse mama . Dar fetita clatina din cap si spuse : Dar maine n-o sa ai timp ! Il voi gasi eu , nu-ti face griji , spuse mama putin in defensiva . Noapte buna ! , adauga ea si inchise usa cu hotarare . Nu-si putea scoate insa din minte ochii dezamagiti ai fetitei . Se intoarse in camera , incercand sa nu faca galagie , si putu sa vada ca fetita strangea in mana cateva bucatele de hartie . Se apropie si deschise incetisor manuta micutei . Fetita facuse bucati o inima mare rosie pe care scrisese o poezie compusa de ea si intitulata De ce o iubesc pe mama mea . Mama culese cu mare grija bucatelele si incerca sa refaca desenul . Odata puzzle-ul refacut , mama reusi sa citeasca ce scrisese Marta : De ce o iubesc pe mama mea Chiar daca lucrezi toata ziua si ai o mie si una de lucruri de facut , Tu gasesti intotdeauna putin timp sa te joci cu mine . Mami , te iubesc pentru ca pentru tine Eu sunt cea mai importanta parte a zilei . Cuvintele ii mersera drept la inima si zece minute mai tarziu se intoarse in camera fetitei aducand o tava cu doua cani de cacao si doua felii de prajitura . O mangaie pe fata plinuta . Ce s-a intamplat ? , intreba fetita mirata de acea vizita nocturna . Am ceva pentru tine , pentru ca tu esti pentru mine partea cea mai importanta a zilei ! Fetita zambi , bau jumatate de cana si adormi . Cine este partea cea mai importanta a zilei tale ?

Piatra albastra

Bijutierul era asezat la biroul sau privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin . O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam . La vederea unuia dintre obiectele expuse , ochii ei albastri ca cerul se luminara . Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre . E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou ? Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba : Cati bani ai ?

Fara sa pregete , ridicandu-se pe varfuri , fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea , o deschise si o goli . Cazura cateva bancnote de mica valoare , un pumn de monede , cateva scoici si niste figurine . Ajung ? , intreba ea cu mandrie . Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare . De cand mama nu mai este , ea e cea care ii tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea . Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou . Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei . Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa , rosie cu auriu , cu care impacheta cu grija cutia . Ia-o , spuse el fetitei . Si du-o cu grija . Fetita pleca foarte mandra , tinand pachetul ca pe un trofeu . O ora dupa aceea , in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati . Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse : Colierul acesta a fost cumparat de aici ? Da domnisoara . Si cat a costat ? Preturile practicate in acest magazin sunt confidentiale : nu privesc decat pe client si pe mine . Dar sora mea avea doar cativa banuti . N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta ! Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut , o inchise , refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei . Sora dumneavoastra a platit . A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva : a dat tot ceea ce avea . Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea , ca a dat pe unicul sau Fiu pentru ca tot cel ce crede in el sa nu moara , ci sa aiba viata vesnica . ( Evanghelia dupa Sfantul Ioan 3,16 )

In padure

De ce te retragi in fiecare zi in padure ? Pentru a ma ruga . Dar Dumnezeu e pretutindeni , nu ? Desigur , Dumnezeu e pretutindeni ! Si Dumnezeu este acelasi peste tot ? Da , este acelasi oriunde . Si atunci de ce mergi sa te rogi in padure ? Pentru ca in padure eu nu sunt acelasi .

Ioana dArc auzea voci care veneau de la Dumnezeu iar printului nu-i era pe plac . Ah , vocile tale , vocile tale ! , se plangea el . De ce vocile nu ajung si la mine ? Eu sunt regele , nu tu !

Vocile ajung si la tine printe , raspundea Ioana , dar tu nu le asculti . Tu nu te asezi seara in lan pentru a le asculta . Cand suna Angelusul iti faci semnul crucii si totul se incheie aici pentru tine ; dar daca te-ai ruga din adancul sufletului si ai asculta dangatul clopotelor in vazduh si atunci cand au incetat sa mai bata , ai auzi si tu vocile asa cum le aud si eu .

Anuntul

Drumul care ducea la biserica traversa tot satul . Batranica il parcurgea bolborosind o rugaciune in timp ce , pe furis se uita la lume . Tinereii Betivanii Nerusinata Mizerabilul Slugarnicul Grabi pasul pentru a gasi pacea rugaciunii . Intr-o zi , ajunse in fata bisericii si gasi poarta inchisa . Batu . Nu era nimic de facut . Vazu un bilet lipit cu scotch . Il citi . Scria : Eu sunt aici , afara .

Semnul

Un tanar era singur in autobuz pe un scaun , uitandu-se fix pe geam . Avea in jur de douazeci de ani , o infatisare placuta si o fata cu trasaturi delicate . O femeie se aseza langa el . Schimbara cateva vorbe despre vremea calda si primavaratica , dupa care , tanarul spuse brusc . Am stat inchis doi ani . Am iesit azi dimineata si ma intorc acasa . Cuvintele ii curgeau asemenea unui fluviu iesit din matca , in timp ce povestea cum crescuse intr-o familie saraca dar cinstita si cum activitatea sa criminala i-a umplut pe cei dragi de rusine si durere . In acei ani nu mai avusese nici o veste de la ei . Stia ca parintii sai erau prea saraci pentru a-si permite drumul pana la inchisoarea unde era incarcerat si se simteau prea ignoranti pentru a-i scrie . Iar el incetase sa le mai scrie pentru ca nu primea raspuns . Cu trei saptamani inainte de a fi eliberat , incercase cu disperare sa ia legatura cu tatal si cu mama lui . Le ceruse scuze ca-i dezamagise , implorandu-le iertarea . Dupa ce fusese eliberat , urca in acel autobuz care urma sa-l duca in orasul sau si care trecea prin fata gradinii casei in care crescuse si unde parintii sai continuau sa locuiasca . In ultima scrisoare , le scrisese ca le va intelege motivele , iar pentru a simplifica lucrurile , le ceruse sa-i dea un semn care sa poata fi vazut din autobuz . Daca il iertasera si voiau sa-l reprimeasca acasa , vor lega o panglica alba in batranul mar din gradina . Daca semnul nu era pus , el va ramane in autobuz si va parasi orasul , iesind pentru totdeauna din viata lor .

In timp ce autobuzul se apropia de strada sa , tanarul devenea tot mai nervos , pana la a-i fi teama sa priveasca pe geam , caci era sigur ca nu va fi nici o panglica . Dupa ce ii asculta povestea , femeia ii spuse doar : Schimba locul cu mine , am sa ma uit eu pe geam . Autobuzul continua sa mearga prin cateva locuri nelocuite , iar la un moment dat , femeia vazu copacul . Atinse usor umarul tanarului si , stapanindu-se cu greu sa nu planga , sopti : Uite ! Uite ! Au acoperit tot copacul de panglici albe ! Semanam mai mult cu animalele cand ucidem . Semanam mai mult cu oamenii cand gandim . Semanam mai mult cu Dumnezeu cand iertam .

Un copil fu nevoit sa poarte ochelari. Un prieten il intreba : Nu te supara ideea ca trebuie sa porti ochelari ? Nu . Eee. daca ar fi ca aceia ai bunicii mele , raspunse celalalt . Mama spune ca bunica reuseste mereu sa vada pe cei care sunt obositi , descurajati sau tristi . Intelege daca ai nevoie de ajutor si isi da seama imediat daca te ingrijoreaza ceva despre care ai vrea sa vorbesti . Dar lucrul cel mai frumos este ca ea reuseste intotdeauna sa vada ceva bun in fiecare ! Baietelul continua : Intr-o zi am intrebat-o pe bunica cum de reusea sa vada toate acele lucruri si ea mi-a raspuns ca a venit o data cu batranetea . De aceea sunt sigur ca e datorita ochelarilor !

A vorbi

Predicatorul era in intarziere . In capela manastirii surorile ajunsesera la al cincisprezecelea mister al Rozariului , cand suna clopotelul de la poarta . Gafaind , predicatorul se scuza jenat spunand maicii superioare care-l astepta : Imi pare rau , preacuvioasa maica , dar nu am reusit sa ma pregatesc . Nu face nimic , raspunse politicos maica superioara . Vorbiti la nimereala ! Limba cea mai vorbita de pe glob este la nimereala . Zilnic , miliarde de cuvinte ne naucesc , ne strapung , ne sufoca .

A sti sa vorbesti este un mare dar . Iar pentru ca omul sa nu spuna prea multe bazaconii , Dumnezeu i-a dat zece degete pentru a-si putea aminti sfaturile sale intelepte : Primul tau cuvant sa fie bun Cel de-al doilea cuvant al tau sa fie adevarat , Cel de-al treilea cuvant al tau sa fie drept , Cel de-al patrulea cuvant al tau sa fie generos , Cel de-al cincilea cuvant al tau sa fie curajos , Cel de-al saselea cuvant al tau sa fie duios , Cel de-al saptelea cuvant al tau sa fie de mangaiere , Cel de-al optulea cuvant al tau sa fie primitor , Cel de-al noualea cuvant al tau sa fie respectuos Si cel de-al zecelea cuvant al tau sa fie intelept Apoi , taci !

Liniuta

Cioplitorul de pietre funerare ridica dalta si spuse : Am terminat ! Barbatul examina piatra , fotografia tatalui , cele doua date 1916 si 2000 separate de o liniuta de cativa centimetri . Apoi spuse clatinand din cap : Nu stiu cum sa va spun , dar mi se pare atat de putin . Vedeti ,tatal meu a avut o viata plina , lunga , cu aventuri . As vrea sa se poata intui cumva copilaria sa intr-o familie numeroasa , pasunile cu iarba din belsug si cu animale multe , muncile grele , multumirea pentru o recolta buna , grijile pentru furtunile de vara , seceta Apoi razboiul , uniformele , convoaiele militare , rana , evadarea dintr-o tabara de detinuti , intalnirea cu mama mea Copiii care se nasc , cresc , se casatoresc , nepotii care vin unul dupa altul Iar apoi batranetea senina , boala desigur , dar si afectiunea , iubirea , entuziasmul , pasiunea , zilele lungi de munca , temerile , grijile , bucuriile Cioplitorul asculta cu atentie , lua apoi dalta si ciocanul si din cateva lovituri , alungi liniuta dintre data de nastere si cea a mortii cu aproape un centimetru . Se intoarse spre barbat si-i spuse : Asa e mai bine ? Viata nu poate fi o liniuta intre doua date . Imbratiseaza fiecare clipa a vietii tale . Acum . VIATA ESTE TOT CEEA CE AI .