Pui de lei

Eroi au fost, eroi sunt încă

Şi-or fi în neamul românesc!
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii orişiunde cresc.

E viţa noastră făurită

De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită,
Cu minţi deştepte, inimi mari.

Şi unu-i Decebal cel harnic

Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.

Şi din aşa părinţi de seamă

În veci s-or naşte luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori,

Au fost eroi, şi-or să mai fie,

Ce-or frânge duşmanii cei răi,
Din coasta Daciei şi-a Romei
În veci s-or naşte pui de lei.

Eroi au fost, eroi sunt încă!

Noi suntem undeva, în iarba moale,

În spicul copt, în ţarina fierbinte
În munţi, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,

Sus, sus, la ale veşniciei porţi
Să aducem iarăşi jertfa ne’ntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

1
Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,

Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai

Din stejarul Romei ,tu mlădiţă ruptă!

Şi-ţi cântai amarul din caval şi nai,

Dar cumpit tu fost-ai când

Te-au dus în luptă Ştefan şi Mihai!

A fost un Rovine şi-un Călugăreni

Istoria ni-e plină de nume de oşteni.

A fost un Mihai ce sărea pe şapte cai

De zicea Stambulul : vai!

Cinstire vouă Doja, Iancu, Horia, Cloşca,

Crişan şi ţie Tudor din Vladimiri!

Furtuni au fost pe-aici

Încrâncenate.
Şi ne-au călcat,

Ne-au biciuit poporul.

2
Spun doinele că s-au uimit Carpaţii

De câtă jale-au strâns

În grele vremuri.

Spun doinele că în suflet era noapte,

Că pâinea era neagră şi puţină.

Stăbunii-adesea se lipeau de glie,

Ca uraganul vremii să nu-i smulgă.

Aici ard inimile toate

Ce s-au jertfit în bătălii.

Ei au căzut cu faţa la duşmani

Dar nu sunt morţi, căci inima lor bate

De dincolo de moarte şi de ani ,

De-a pururi pentru veci şi libertate.

Ei au căzut luptând pentru cei mulţi,

Pentru cei goi şi pentru cei desculţi.

Zid au făcut din trupurile lor,

Pentru dreptatea noastră-a tuturor.

Ferestrele deschise azi spre soare

Azi nu mai au nici gratii, nici zăvoare.

Şi nici o mână nu le-a mai închis.

Ce-a fost doar vis azi nu mai este vis.

3
Cât a trecut de-atunci? Un an ? Un veac?
Poporul tău îngenunchiat, popor sărac,

Azi şi-a-nălţat o altă soartă,

Şi-un alt nume,

Că nu mai este singur el pe lume.

Avem o mândră ţară

Prin timpi de jale-amară

Strămoşii se luptară

S-o scape de stăpâni.

Azi singuri, noi românii,

Suntem îm ea stăpânii!

Suntem datori să ducem mai departe

Istoria cu care ne-nzestrară

Pe fiecare dintre noi în parte

Eroii, părinţii, făuritori de ţară!