CENUŞĂREASA

de Fraţii Grimm

A fost odată, într-o ţară tare îndepărtată, un om bogat care avea o fetiţă.
Într-o zi, soţia acestui om se îmbolnăvi şi, simţindu- şi sfârşitul aproape, îşi chemă
fetiţa lângă patul ei de suferinţă şi- i spuse:
- Scumpa mea copilă, trebuie să ne luăm rămas bun. Eu n- am să mai pot să- ţi port de
grijă de- acum încolo, dar îţi dau o povaţă: să fii mereu bună şi blândă, ca să ţi se schimbe
soarta în bine şi să ai o viaţă fericită. Zicând acestea, femeia muri.
Fetiţa urmă povaţa mamei şi căută să fie mereu bună şi blândă.
În fiecare zi se ducea la mormântul mamei sale. Trecură zile, luni, trecu un an.
Omul cel bogat îşi luă o nouă soţie, care avea la rândul ei două fete. Pe cât aveau faţa
de albă şi de frumoasă, pe atât le era inima de neagră şi de rea.
Din acea clipă viaţa orfanei deveni tot mai grea. Fu trimisă la bucătărie de cele două
surori vitrege, ca să fie slujnică. Înainte de asta, o dezbrăcară de rochiţa ei cea frumoasă,
dându- i în schimb una ponosită şi cenuşie şi o încălţară cu nişte saboţi vechi şi rupţi.
Sărmana copilă muncea din zori şi până- n noapte, în timp ce surorile ei vitrege îşi
petreceau ziua întreagă în faţa oglinzii. Se scula cu noaptea- n cap, căra apă, făcea focul, tăia
lemne, gătea, spăla.
Pe deasupra, surorilor vitrege nimic nu le era pe plac din ce făcea biata fată. Ba, mai
mult, râdeau adeseori de ea:
- Ia te uită, ce s- a dichisit năzuroasa! ziceau cele două fete, arătând spre saboţii şi
rochia orfanei.
Dar nu se mulţumeau nici cu atât. Tot timpul căutau s- o supere, să- i amărască zilele.
Pe înserate scoteau din cămară câte un coş de mazăre sau linte, pe care- l deşertau în cenuşă.
- Până în zori s- o alegi toată! îi porunceau ele. Altfel, va fi vai şi amar de tine!
Biata fată, seara, frântă de oboseală, în loc să meargă la culcare, se aşeza ghemuită
lângă cenuşă şi începea să aleagă bob cu bob mazărea sau lintea. Era mereu murdară, plină
de praf şi de cenuşă. Din această cauză toţi îi spuseră Cenuşăreasa.
Într-o zi, omul cel bogat avu drum la târg şi, înainte de a pleca, îşi chemă fetele să le
întrebe ce să le cumpere.
- Rochii frumoase! spuse prima.
- Perle şi diamante! zise a doua.
- Dar ţie ce să- ţi aduc, Cenuşăreaso?
- Mie, tată, adă- mi primul ram care ţi- o atinge pălăria în drum spre casă.
Întors acasă, tatăl împărţi celor două fete vitrege cadourile scumpe, iar Cenuşăresei îi
dete o ramură de alun, căci aceasta îi atinsese prima pălăria în drum spre casă. Fata îi
mulţumi şi se duse la cimitir, unde înfipse ramul de alun în mormântul mamei sale. Apoi
plânse amarnic.
Rămurica prinse rădăcini şi cu timpul crescu. Cenuşăreasa mergea de trei ori pe zi la
mormântul mamei sale şi plângea de amarul sorţii ce- i fusese hărăzită.
Într- o noapte, în care Cenuşăreasa adormi ca de obicei, cu faţa scăldată în lacrimi, îi
apăru o zână care- i zise:
 - Ori de câte ori îţi vei dori ceva, o pasăre albă va veni pe ramura de alun ce- ai sădit-
o la mormântul mamei tale şi- ţi va îndeplini dorinţa.
La vremea aceea, prinţul ţării invită toate fetele frumoase din ţară la o mare serbare,
ce avea să dureze trei zile, căci dorea să- şi aleagă o soţie.
Surorile vitrege ale Cenuşăresei nu- şi mai încăpeau în piele de bucurie că fuseseră şi
ele invitate; o chemară pe Cenuşăreasă şi- i deteră poruncă:
- Lustruieşte- ne pantofii, pregăteşte- ne cele mai frumoase rochii, căci mergem la
serbare, la palat.
Cenuşăreasa le îndeplini toate poruncile, dar când n- o vedea nimeni, plângea
amarnic, pentru că tare şi- ar fi dorit să meargă şi ea la bal.
În cele din urmă îşi luă inima în dinţi şi o rugă pe mama ei vitregă s- o ia şi pe ea la
bal.
- Pe tine, Cenuşăreaso? îi zise mama vitregă. Ţi-ai pierdut minţile? Eşti acoperită de
cenuşă şi vrei la bal?
Fata o rugă fierbinte şi- ndelung, până ce mama sa vitregă îi zise:
- Ei bine! Îţi deşert un blid de linte în cenuşă. Dacă o alegi în două ore, vii cu noi la
bal.
Înainte de a se apuca de treabă, Cenuşăreasa dădu o fugă la mormântul mamei sale. O
pasăre albă era deja la mormântul mamei sale. Atunci, Cenuşăreasa zise:
- Porumbeilor, turturelelor, păsărelelor din cer, veniţi să mă ajutaţi la treabă!
Când ajunse acasă, în bucătărie se apucaseră deja de treabă doi porumbei albi, un pâlc
de turturele şi multe alte păsări. Într- o oră treaba fu gata.
Cenuşăreasa alergă fericită cu blidul de linte la mamă- sa, convinsă că va fi luată şi ea
la bal.
- Nu te iau la bal! Nu ştii să dansezi şi o să mă faci de râs, spuse mama vitregă.
Cenuşăreasa izbucni în plâns. Maică- sa, ca să scape de ea şi să n-o mai audă cum se
tânguie, îi dădu iar de lucru:
- Dacă alegi într- o oră meiul din cenuşă, poţi să vii cu noi!
Cum să faci aşa o treabă într- o oră? Meiul avea bobul mult mai mic decât lintea.
Cenuşăreasa alergă iarăşi la ramul de alun, chemă din nou în ajutor păsările cerului şi
acestea sosiră numaidecât. Se apucară imediat de treabă: pic, pic, pic, fiecare pasăre alegea
cu sârg, bob cu bob, meiul din cenuşă. Într- o jumătate de oră, meiul fu ales şi Cenuşăreasa
alergă cu blidul, tresăltând de bucurie, la mamă- sa. Era sigură că va fi luată şi ea la bal.
- Degeaba, cenuşăreaso, îi zise mama vitregă. N- ai cum să vii cu noi, ne- ai face de
ruşine.
Îi întoarse spatele, se urcă în caleaşcă alături de celelalte fete şi plecară spre palat.
Cenuşăreasa ramase singură, tristă şi îndurerată, cu lacrimile şiroindu- i pe obraji.
Deodată, îşi aminti da pasărea albă care o ajuta să i se îndeplinească orice dorinţă şi, după ce
se spălă şi- şi aranjă părul, alergă spre alun. Aici grăi astfel:
o - Scutură- ţi, alunel, ramul.
Dăruie- mi rochiţă de aur!
În clipa aceea se auzi un foşnet şi pasărea din alun îi aruncă o rochie brodată cu fir de
aur şi argint şi nişte pantofiori de mătase.
Cenuşăreasa se îmbrăcă repede şi plecă la petrecere. Era frumoasă ca o zână. La palat balul
era în toi. Oaspeţii erau prinşi în vârtejul dansului; cele două surori vitrege erau alături de
mama lor. N- o recunoscură pe Cenuşăreasa. Crezură, ca toţi ceilalţi, că era vreo prinţesă
străină, atât era de frumoasă şi strălucitoare.
Prinţul se minună când văzu o necunoscută atât de frumoasă intrând în sală. Merse să
o întâmpine şi o şi invită la dans. Din clipa aceea nu se mai dezlipi de ea. Ori de câte ori
venea un lat tânăr s- o invite la dans, prinţul avea acelaşi răspuns:
- Nu se poate, dansează numai cu mine.
Cenuşăreasa era numai cu ochii pe orologiul din perete căci, pentru a nu fi
recunoscută, trebuia să plece înainte de miezul nopţii. Când văzu că se apropie ora, îi spuse
prinţului:
- Am obosit, ajunge pentru azi, trebuie să plec spre casă.
- Te însoţesc, se oferi prinţul, căci ar fi vrut să afle unde locuieşte fata.
Merseră o bucată de drum împreună, dar când ajunseră aproape de casă Cenuşăreasa o
rupse la fugă şi intră pe poartă, iar prinţul nu reuşi să o ajungă din urmă.
Cenuşăreasa îşi îmbrăcă repede hainele ponosite şi pline de cenuşă, pasărea cea albă
veni în zbor şi- i luă veşmintele de bal, iar când ceilalţi ajunseră acasă la Cenuşăreasa
dormea.
A doua zi lucrurile se petrecură la fel: cele două surori trufaşe şi mama lor se urcară
în caleaşcă şi plecară la bal, lăsând- o pe Cenuşăreasa acasă, tristă şi cu lacrimi pe obraji.
Cenuşăreasa alergă la alun şi ceru din nou veşminte de bal, iar de data asta primi o
rochie şi mai frumoasă, şi mai strălucitoare, împreună cu o pereche de pantofiori din mătase,
bătuţi de diamante.
Toată lumea se minună din nou de frumuseţea fetei. Când aceasta îşi făcu apariţia în
sala de bal.
Prinţul dansa cu ea toată noaptea, apoi, către miezul nopţii, o conduse spre casă.
Cenuşăreasa, când se apropie de casă, o zbughi iar la fugă, iar prinţul îi pierdu urma.
Nu ştia ce să mai creadă bietul prinţ despre fata atât de frumoasă şi atât de
misterioasă.
Şi veni şi a reia zi de petrecere. Sosiră invitaţii, sosiră şi surorile vitrege ale
Cenuşăresei, alături de mama lor. Sosi şi Cenuşăreasa. De data asta rochia ei era toată din
aur, bătută cu diamante, la fel şi pantofiorii. Nimeni nu mai văzuse aşa ceva vreodată. Şi
Cenuşăreasa se minunase de veşmintele ce i le dăruise pasărea albă din alun.
Prinţul dansă, ca şi în celelalte nopţi, numai cu Cenuşăreasa. Nu- şi putea lua privirea
de la ea, atât era de frumoasă şi de strălucitoare.
Când se apropie de miezul nopţii, Cenuşăreasa zise:
- Ajunge pentru azi. Mă duc acasă. Prinţul o conduse până la uşă şi, pentru că era
foarte târziu, Cenuşăreasa o zbughi la fugă, pe treptele palatului.
Numai că, în timp ce cobora în fugă pe trepte, îşi pierdu un pantofior. Prinţul îl luă în
mână, îl admiră şi îl puse bine.
A doua zi prinţul se înfăţişă în casa cenuşăresei, căci băgase de seamă poarta prin care
intra fata:
- Vreau să- mi aleg mireasa din casa aceasta, zise el plin de bucurie. O voi lua de soţie
pe cea căreia i se va potrivi acest pantofior.
Cele două surori vitrege nu mai puteau de bucurie când auziră vorbele prinţului. Cea
mare încercă prima pantoful. Numai că degetul mare nu voia nicicum să intre. Se chinui
biata fată, se chinui, dar degeaba. Maică- sa, văzând una ca asta, îi zise:
 - Taie- ţi repede degetul cel mare! Oricum, ca regină, n- o să ai de umblat pe jos. Zis
şi făcut. Îşi tăie degetul şi încălţă pantofiorul.
Prinţul, când văzu că vine încălţată cu pantofiorul, o urcă în caleaşca sa şi porni cu ea
spre palat.
Drumul trecea pe lângă cimitirul în care era îngropată mama Cenuşăresei. Când
ajunseră în dreptul acestuia, pasărea albă din alun începu a cânta:
-Cru, cru, cru, frumoasă fată,
La picior însângerată,
Mireasa adevărată
E încă la ea acasă.
Prinţul privi spre piciorul fetei şi văzu cum sângele îi şiroia prin pantofior. O duse
înapoi acasă la tatăl ei şi zise:
- Nu ea este mireasa adevărată! Să încerce şi cealaltă fată pantofiorul.
Dispăru şi aceea în odaie şi încercă să încalţe pantofiorul. Se strădui cât putu, dar
degeaba, călcâiul îi rămânea pe dinafară.
- Taie- ţi o bucăţică din călcâi, îi zise mamă- sa, punându- i în mână cuţitul. Şi fata o
ascultă. O luă prinţul şi pe aceasta spre palat, dar pe drum, în dreptul cimitirului, iar se auzi
glăsciorul de pasăre:
- Cru, cru, cru, frumoasă fată,
La picior însângerată,
Mireasa adevărată
E încă la ea acasă.
Prinţul îşi coborî privirea şi văzu sângele gâlgâind din pantofior. Îşi întoarse caleaşca
şi o duse pe fată acasă.
- Nici aceasta nu e mireasa adevărată! Alte fete nu mai aveţi? îi întrebă el pe cei doi
părinţi. .
- Nu avem, zise tatăl; numai de la prima nevastă, mai am o fiică, o Cenuşăreasă
mică şi prostuţă. Dar n- are cum să fie ea mireasa!
- Trimite- o încoace! Zise prinţul.
- Nu, nu, nu, săriră celelalte fete şi mama vitregă.
- Vreau s- o văd, zise hotărât prinţul.
N- avură încotro şi o chemară şi pe Cenuşăreasa. Aceasta, după ce se opri mai întâi în
bucătărie de se spălă pe faţă şi îşi scutură niţel hainele, intră şi făcu o plecăciune în faţa
prinţului. Tânărul îi întinse pantofiorul. Cenuşăreasa se aşeză pe scaun, îl încălţă şi- şi ridică
privirea, zâmbind.
Atunci, prinţul recunoscu dintr- o dată mândreţea de fată cu care dansase trei seri la
rând.
- Ea e mireasa mea adevărată! strigă prinţul fericit.
Mama şi surorile păliră de invidie, dar nu ziseră nimic, de teamă ca prinţul să nu le
judece pentru înşelăciune.Prinţul îşi luă mireasa şi porniră spre palat. A doua zi făcură o
nuntă strălucitoare, cum nu s- a mai văzut până atunci.Şi se adeveriră cuvintele mamei
Cenuşăresei: fiind mereu bună şi blândă, soarta i se schimbase în bine- ajunsese regină şi
trăi fericită, alături de soţul ei, până la adânci bătrâneţi.
 Fişă de lectură – Cenuşăreasa
de ....................................

* Încercuieşte varianta corectă :

1.Povestea „Cenuşăreasa” a fost scrisă de :

a)Ion Creangă b) Fraţii Grimm c) George
Coşbuc

2. Cenuşăreasa era fiica unui :

a) împărat b) ţăran c) om bogat

3. Mama vitregă a Cenuşăresei avea :

a) o fiică b) două fiice c) trei fiice

4. Cenuşăreasa a fost gonită :

a)n cameră b) la alt palat c) în bucătărie

5. Surorile vitrege au cerut tatălui să le aducă de la iarmaroc :

a) o creangă de alun b) rochii şi nestemate c) inele şi mărgele

6. Cenuşăreasa a plantat creanga de alun :

a) în grădină b) în pădure c) la mormântul mamei

7. În alun şi-a făcut cuibul :

a) o vrăbiuţă b) o pasăre albă c) o mierlă

8. Mama vitregă i-a dat să aleagă din cenuşă :

a) fasole b) porumb c) linte

9. Cenuşăresei i-au sărit în ajutor :

a) popândăi b) porumbei şi turturele c) şoricei

10. Cenuşăreasa îşi dorea să meargă şi ea :

a) în pădure b) în cameră c) la bal

11.Pasărea din alun i-a dăruit fetei :

a) o coroniţă b)rochii din aur şi argint c) o pelerină

12. Cenuşăreasa trebuia să se întoarcă acasă :

a) seara b) la prânz c) în zori
13. Prinţul a uns scările palatului cu :
a) ulei b) smoală c) clei

14.Pentru a-i veni condurul , fata cea mare îşi tăie :

a) călcâiul b) degetul mare c) degetul mic

15. Prinţul s-a căsătorit cu :

a) fata cea mare b) fata mijlocie c) Cenuşăreasa

* Scrie într-o propoziţie cum era Cenuşăreasa :

..............................................................................................................................................

..............................................................................................................................................

* Colorează imaginile de mai jos :

 Cenuşăreasa
după Fraţii Grimm

Delimitarea textului în fragmente.Ordinea întâmplărilor.

Povestirea orală a unui fragment.

Fragmentul Delimitarea fragmentului Ordinea întâmplărilor

primul A fost odată ... erau încrezute. Un văduv s-a căsătorit cu o femeie răutăcioasă,care avea
fragment două fete încrezute.

al doilea Prima sa soţie ... ceea ce Mama vitregă o punea să muncească pe fată, poreclind-o
fragment îndura. Cenuşăreasa.

al treilea Într-o zi prinţul ... la un bal. Prinţul a organizat un bal.

fragment

al patrulea
fragment

al cincilea
fragment

al şaselea
fragment

al şaptelea
fragment

al optulea
fragment
 Planul simplu de idei al textului literar
Frag- Întrebări Informaţii importante Ideea principală
ment
1. •Despre cine se -despre un văduv Un văduv s-a căsătorit cu o femeie, care
povesteşte? avea două fiice.
•Ce se spune despre -s-a căsătorit cu o femeie care
omul văduv? avea două fiice

2. •Despre cine se -despre Cenuşăreasa Cenuşăreasa era bună şi harnică.

povesteşte? -Cenuşăreasa era bună,blândă şi
•Ce se spune despre făcea toate treburile prin casă
Cenuşăreasa? -dormea lângă foc

3. •Despre cine se
povesteşte?
•Ce se spune despre
..............................?

4. •Despre cine se
povesteşte?
•Ce se spune despre
..............................?

5. •Despre cine se
povesteşte?
•Ce se spune despre
..............................?

6. •Despre cine se
povesteşte?
•Ce se spune despre
..............................?

7. •Despre cine se
povesteşte?
•Ce se spune despre
..............................?

8. •Despre cine se
povesteşte?
•Ce se spune despre
..............................?
 Tabloul exploziei stelare din povestea „Cenuşăreasa” de Fraţii Grimm

- Cine era Cenuşăreasa?

- Cine îi îndeplinea Cenuşăresei orice dorinţă?
CINE? - Cine era mireasa adevărată?

- Ce ştiţi despre Cenuşăreasa?

- Ce i s-a întâmplat Cenuşăresei?
- Ce a cerut Cenuşăreasa tatălui de la
iarmaroc?
UNDE?
CE?

Cenuşăreasa - Unde mergea fetiţa zilnic?

- Unde a plantat crenguţa de alun?
- Unde şi-a pierdut Cenuşăreasa
condurul?

CÂND?

DE CE? - Când au început zilele grele pentru

Cenuşăreasă?
- Când a reuşit feciorul de împărat să-i ia
- De ce i-au spus Cenuşăreasa? condurul Cenuşăresei?
- De ce n-o luau pe Cenuşăreasă la petrecere? - Când a recunoscut-o craiul pe
- De ce mama vitregă n-o lăsa pe Cenuşăreasă să Cenuşăreasă?
încerce condurul?
Pălăria albă:

 Oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor.

 Este neutră.
 Este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare.
 Stă sub semnul gândirii obiective.

Pălăria roşie:

 Dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor.

 Oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor.
 Roşu poate însemna şi supărarea sau furia.
 Descătuşează stările afective.
Pălăria neagră:

 Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata.

 Oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în
discuţie.
 Este perspectiva gândirii negative, pesimiste.

Pălăria galbenă:

 Oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei.

 Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea,
optimismul.
 Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.
Pălăria verde:

 Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă.

 Este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei.
 Este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare.

Pălăria albastră:

 Exprimă controlul procesului de gândire .

 Albastru e rece – este culoarea cerului care este deasupra tuturor,
atotvăzător şi atotcunoscător.
 Supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii.
 Este preocuparea de a controla şi de a organiza.
– CLARIFICĂ

- INFORMEAZĂ

– GENEREAZĂ IDEILE NOI

- ADUCE BENEFICII

– IDENTIFICĂ GREŞELILE

– SPUNE CE SIMTE DESPRE ...

 CENUŞĂREASA
de Fraţii Grimm
-metoda ,, Pălăriilor gânditoare”-

PĂLĂRIA VERDE
 Imaginaţi-vă că Cenuşăreasa nu şi-ar fi pierdut pantoful. Cum ar fi
găsit-o prinţul? Explicaţi în câteva propoziţii.
 CENUŞĂREASA
de Fraţii Grimm
-metoda ,, Pălăriilor gânditoare”-

PĂLĂRIA ALBASTRĂ
 Scrieţi câteva concluzii despre finalul poveştii.
 CENUŞĂREASA
de Fraţii Grimm
-metoda ,, Pălăriilor gânditoare”-

PĂLĂRIA ROŞIE
 Recitiţi povestea şi scrieţi pentru fiecare fragment câte un cuvânt
care să exprime ceea ce simţiţi.
 CENUŞĂREASA
de Fraţii Grimm
-metoda ,, Pălăriilor gânditoare”-

PĂLĂRIA ALBĂ
 Redaţi, pe scurt, conţinutul poveştii.
 CENUŞĂREASA
de Fraţii Grimm
-metoda ,, Pălăriilor gânditoare”-

PĂLĂRIA GALBENĂ
 Explicaţi în 3 enunţuri cum a reuşit Cenuşăreasa să meargă la bal.
 CENUŞĂREASA
de Fraţii Grimm
-metoda ,, Pălăriilor gânditoare”-

PĂLĂRIA NEAGRĂ
 Daţi 3 exemple de acţiuni negative ale celor două fiice ale mamei
vitrege.