George Bacovia-Plumb

Lirica bacoviana reprezinta momentul de varf al simbolismului romanesc pe care il si depaseste ca

valoare estetica atingand genialitatea. Fondul creatiei sta sub semnul tragicului : poetul vizeaza
dimensiunile permanente ale vietii ,dar si conditia omului aflat la marginea existentei. Un mare poet,
Ion Caraion, a denumit poezia bacoviana expresia sfarsitului continuu intrucat poetul pare sa astepte
moartea , care nu mai vine, iar aceasta asteptare este mai distrugatoare, pentru fiinta umana, decat
sfarsitul insusi. Poezia bacoviana exprima genialitatea si prin muzicalitatea perfecta: poetul este un
maestru al rimelor, refrenurilor si lait-motivelor , creand muzicalitate si prin utilizarea punctelor de
suspensie, a liniilor de pauza sau a punctului si virgulei. Limbajul operei bacoviene este simplu, cuvintele
apartin registrului comun, dar sensurile degajate trimit catre simbolurile originale create de simbolisti.
In simbolism se opereaza o mutatie valorica, daca la romantici , lumea ostila avea drept univers
compensatoriu visul , evadarea in absolut , la simbolisti aceasta compensare nu mai exista, de aceea
universul interior si cel exterior se identifica in aceeasi monotonie lipsita de speranta. Asa se explica
identitatea intalnita in poezia Plumb intre odaia-cavou si sicriul-trup al poetului. Poezia deschide
volumul de debut din 1916 si este o arta poetica intrucat creatorul exprima viziunea lui asupra
universului si numeste modul in care se constituie universul sau artistic.
Plumbul este un metal greu de culoare cenusie din care se confectionau in epoca interbelica sicriile si
podoabele funerare. In acelasi timp plumbul este un metal toxic , are conotatii malefice prin utilizarea
lui in magie si in alchimie, dar si la fabricarea gloantelor. Astfel, cuvantul plumb apare in pozitia de
atribut si contamineaza cu otrava si raceala lui , toate elementele universului, de la obiectele rigide
sicriele de plumb pana la fapturile delicate flori de plumb. Ca sonoritate cuvantul sugereaza tristete,
apasare pentru ca e compus din patru consoane intre care se gaseste o singura vocala inchisa u.
Poezia este alcatuita din opt versuri grupate in doua catrene. Se remarca prezenta cuvantului plumb in
primul si ultimul vers al fiecarui catren subliniind apasarea. Cel dintai catren evoca spatiul exterior,
cavoul care poate fi insa si camera poetului unde toate elementele sunt incremenite sub povara
plumbului. Starea de apasare e sugerata de verbele la imperfect ce evidentiaza persistenta atmosferei
deprimante, iar mediocritatea spatiului e subliniata de existenta cuvantului plumb ca atribut la toate
obiectele interiorului: sicriele de plumb, flori de plumb , coroanele de plumb. Starea eului liric
este sugerata prin afirmatia stau singur si prin senzatiile tactil si auditiv : era vant , scartaiau.
Al doilea catren descrie spatiul interior care poate fi sicriul ori fiinta poetului, un trup incremenit din care
sufletul nu se poate inalta. Catre aceasta semnificatie conduce apelul la sentimente prin personificarea
Dormea intors amorul meu de plumb . In folclorul romanesc semnul intors este semnul mortii. Acest
simbol este reluat si in literatura culta nu numai la Bacovia ci si la Sadoveanu si chiar la Marin Preda.
Fata intoarsa inseamna plecarea catre alta lume, a umbrelor. Pe de alta parte utilizarea cuvantului
amorul degradeaza tot ce poate fi nobil si inaltator in fiinta umana. Cuvantul este o marca a identitatii
cand sentimentele au devenit impure intrucat amorul nu este iubire. Senzatia de disconfort sporeste,
atingand disperarea, iar fiinta poetului e cuprinsa de frigul existential din apropierea mortii ...am
inceput sa-l strig- , ...si era frig.... Dintr-o astfel de lume incremenita nici poezia nu se mai poate
inalta: ultimul vers al acestei arte poetice impresioneaza prin constructia oximoronica aripile de plumb
pusa in relatie cu verbul atarnau la imperfect, exprima continuitatea unei stari apasatoare improprii
creatiei artistice.

Se observa dozarea perfecta a efectelor obtinute prin punctuatie : liniile de pauza si punctele de
suspensie simetric plasate in cele doua catrene evoca ezitarea, nesiguranta, lipsa de speranta a poetului.
Poezia Plumb de George Bacovia este o art poetic i se nscrie n lirica simbolist modern prin
folosirea simbolurilor, a repetiiei, prin valorificarea cromaticii, a sugestiei i prin exprimarea propriei
concepii despre condiia artistului ntr-o lume ostil, monoton i sufocant.