Plumb

de George Bacovia
-Arta poetica simbolista-

Arta poetica reprezinta un ansamblu de trasaturi care compun viziunea unui

poet despre viata, despre lumea si universul in care traieste, despre rolul artei sale
si misiunea sa ca artist, intr-un limbaj poetic care il particularizeaza.
Poezia “Plumb” de George Bacovia se afla in deschiderea volumului de
debut omonim, aparut in 1916 si se inscrie in universul liric specific bacovian, al
“atmosferei de coplesitoare dezolare[...]o atmosfera de plumb,in care pluteste
obsesia mortii si a neantului”.-E.Lovinescu
Imaginarul poetic transfigureaza realitatea concreta prin corespondenta
elementelor din natura ale caror caracteristici sugereaza stari interioare, viziune
specifica simbolismului prin functia expresiva si estetica.
Poezia apartine lirismului de tip subiectiv, deoarece in text regasim marcile
lexico-gramaticale ale eului liric, verbe si pronume la persoana I (“stam”,”am
inceput”,”meu”,”sa strig”).
Tema poeziei este simbolista si ilustreaza conditia de damnat a poetului care
traieste intr-o societate superficiala, sufocanta, dezinteresata de valoarea artei
adevarate.
Ideea poetica centrala contureaza starea de tristete, disperare, oboseala
psihica si solitudine a poetului, care se simte incatusat intr-o lume superficiala, fara
a avea solutie de evadare.
Titlul poeziei este reprezentat de simbolul “plumb” care are drept
corespondent in natura metalul, ale carui trasaturi specifice simbolizeaza stari
poetice. Astfel, greutatea metalului sugereaza apasarea sufleteasca, culoarea gri
sugereaza monotonia si cenusiul existential, iar maleabilitatea metalului sugereaza
labilitatea psihica.
Poezia este structurata in doua catrene, care reprezinta doua planuri
existentiale: cel exterior, sugerat de cimitir, cavou, vesminte funerare, si cel
interior, inchis, reprezentat de sentimentul de iubire, care ii provoaca eului liric
tristete, disperare si dezolare.
 Incipitul este marcat de verbul la imperfect “dormeau”, care simbolizeaza
absenta trairilor interioare, precum si actiunile nefinalizate ale eului liric, ducand
catre imposibilitatea evadarii dintr-un spatiu inchis.
Tema poeziei este ilustrata in strofa intai, care contureaza, in mod simbolic,
un spatiu sufocant, apasator , in care traieste eul liric, care poate fi societatea sau
propriul destin. Aceste spatii se contureaza prin folosirea termenilor din campul
semantic al mortii (“sicriele”,”flori”,”funerar vesmant”,”cavou”) trimitand catre
iminenta mortii.
Starea de solitudine este exprimata in mod sugestiv prin sintagma “stam
singur”, iar pustietatea sufleteasca este sugerata prin prezenta unui fenomen al
naturii “era vant”, intreaga atmosfera fiind completata cu starea de nevroza prin
verbul auditiv “scartaiau”.
Cea de-a doua strofa a poeziei este si ea semnificativa pentru tema
simbolista, deoarece contureaza spatiul poetic interior, prin manifestarea nefericita
a sentimentului de iubire. Primul vers sugereaza o stare emotionala intense,
deoarece verbul la imperfect “dormea” reprezinta un sentiment de dragoste
incremenit, tern si nefinalizat, ceea ce provoaca deprimare eului liric. Acesta face
eforturi disperate de a evada din ipostaza de prizonier al lumii “de plumb”. Starea
de disperare este ilustrata prin folosirea verbului auditiv  “sa strig”, iar solitudinea
morbida este sugerata prin constructia “stam singur langa mort”. Iubirea nu este
inaltatoare, ci , dimpotriva, este rece “era frig”, si fara perspective de implinire “ii
atarnau aripile”.
Finalul poeziei exprima in mod sugestiv imposibilitatea evadarii, deprimarea
totala a eului liric care simte neputinta de a se revigora spiritual.
Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate, datorita folosirii
verbelor la imperfect “dormeau”, ”stam”, ”era”,”scartaiau”,”dormea”, ”atarnau” ,
care exprima actiuni si stari nefinalizate ale eului liric.
De asemenea,sunt prezente figuri de stil: epitetul ”funerar vesmant” si metaforele
“sicriele de plumb” , “amor de plumb” , “aripile de plumb”.
Sugestia este modalitatea literara specifica simbolismului, deoarece starile
de apasare sufleteasca, monotonie, cenusiul existential sunt sugerate prin simbolul
“plumb”.
Muzicalitatea se realizeaza prin folosirea verbelor auditive “scartaiau”, “sa
strig”, dar si prin versul-refren “Dormeau adanc sicriele de plumb”, “Dormea
adanc amorul meu de plumb”, aceste fiind si elementele de recurenta (simetria).
 Corespondenta simbolizeaza legatura dintre elementele naturii “vant”,
“frig”, si starile interioare ale poetului,iar olfactivul este sugerat prin mirosul de
cadavru.
In final, avand in vedere cele prezentate, putem afirma faptul ca poezia
“Plumb” de George Bacovia este o arta poetica simbolista, a carei tema ilustreaza
conditia de damnat a poetului care traieste intr-o societate superficiala,
dezinteresata de valoarea artei.