Plumb

-eseu-
Context

Opera literara “Plumb”, scrisa de George Bacovia, a fost publicata in anul 1916, in volumul cu acelasi
titlu, fiind reprezentativa pentru simbolismul autentic romanesc.

Curent literar

Apartine curentului literar simbolism prin: cultivarea simbolului; teme si motive specifice: cavoul,
singuratatea, claustrarea, moartea; corespondenta dintre cele 2 planuri : planul exterior material si cel interior
afectiv; atmosfera apasatoare a targului provincial limitat in care eul liric traieste sentimente de apasare;
prezenta tehnicilor de realizare a muzicalitatii versurilor, simbolistii considerand muzicalitatea mai importanta
decat continutul.

Tema

Tema este reprezentata de conditia poetului intr-o societate limitata, lipsita de aspiratii, care ii provoaca
sentimtente de angoasa si claustrare specifice greutatii spatiului inchis.

Titlul

Titlul este format dintr-un substantiv comun, care din punct de vedere denotativ face referire la metalul
greu, iar din punct de vedere conotativ devine simbol al apasarii existentiale, al angoasei si al monotonie.

Lirismul

Lirismul este de tip subiectiv prin marci lexico-gramaticale specifice: verbe de persoana I “stam”, “am
inceput” si adjectivul pronominal posesiv “meu” din structura “amorul meu”.

Prima secventa poetica

Prima strofa surprinde elementele cadrului spatial inchis, apasator, simbolizat de cavou, in care eul liric
se simte claustrat. Elementele decorului funerar sunt: “sicriele de plumb”, “vesmant funerar”, “flori de plumb”,
“coroanele de plumb”, coroanele devenind elemente de recuzita folosite de mica buerghezie, specifice
atmosferei mortoare a targului provincial. Epitetul “plumb”, devenit laitmotiv, capata valori multiple-cromatice,
sugerand cenusiul existential si fizice, sugerand apasarea.

Planul exterior este predominant static, realizat in imagini artistice vizual-statice “dormeau adanc sicriile
de plumb / Si flori de plumb si funerar vesmant”. Singurul element care produce dezechilibrul este vantul ce
produce fiorii reci ai mortii “si scartaiau coroanele de plumb”.

A doua secventa poetica

Strofa a doua incepe sub semnul tragicului existential sugerat de moartea afectivitatii: “dormea intors
amorul meu de plumb”. Eul liric isi priveste sinele ca un spectator, neputincios, moartea iubirii anuland orice
posibilitate de salvare.

Metafora “Aripile de plumb” sugereaza caderea surda si grea, iar sintagma “stam singur”, alaturi de
motivul cavoului, subliniaza starea de solitudine si pustietatea sufleteasca a eului liric.
Nivelurile de expresivitate

La nivel fonetic repetarea consoanelor dure: “b”, “m”, “n”, “ș”, “t”, “ț” creeaza sonoritati sumbre, iar
repetarea substantivului “plumb”, ce contine o vocala inchisa intre 2 consoane grele sugereaza inchiderea
spatiului.

La nivel morfologic, repetarea verbului la imperfect “stam” sugereaza impresia staticului, iar verbele
“am inceput”, “sa strig” sugereaza disperarea eului liric, fiind singurele imagini auditive ce perturba atmosfera
sumbra si apasatoare a mortii.

La nivel lexical se remarca substantivele ce intra in campul semantic al mortii : “sicriu”, “cavou”,
“funerar”, sugerand monotonia.

La nivel stilistic se remarca simbolului central “plumb” asociat metaforelor “flori de plumb”, “coroane
de plumb”, “aripile de plumb”.

Concluzie

Prin atmosfera, muzicalitate, prezenta sugestiei, a simbolului si a corespondentelor cat si prin descrierea
starilor de angoasa, claustrare si neliniste poezia “Plumb” se incadreaza in simbolism.