Plumb

-poezie simbolista-

GEORGE BACOVIA 1916

Simbolismul este un curent literar ce apare la sfarsitul secolului 19, George Bacovia fiind
cel mai de seama reprezentant al acestui curent in plan national.
Poezia “plumb” deschide volumul de debut cu acelasi titlu in anul 1916. Ea poate fi
considerata o prefata a intregului volum, toate celelalte poezii stand sub semnul “plumbului”.
Textul liric este o ARTA POETICA despre conditia artistului in societate. Totodata, este si un
PASTEL SIMBOLIST, dar si o ELEGIE.
Opera apartine curentului literar simbolism prin: cultivarea simbolului; teme si motive
specifice: cavoul, claustrarea, moartea; corespondenta dintre cele 2 planuri : planul exterior
material si cel interior afectiv; prezenta tehnicilor de realizare a muzicalitatii versurilor,
simbolistii considerand muzicalitatea mai importanta decat continutul.
Titlul este sugestiv pentru continutul operei. Este format dintr-un substantiv comun cu
dublu sens: denotativ face referire la un metal greu, de culoare cenusie, ce era folosit pentru
sigilarea sicrielor, iar conotativ devine simbolul central al operei. Griul sugereaza existenta
monotona, trista, iar greutatea metalului exprima apasarea sufleteasca. Morfologic, cele 4
consoane tari ce inchid singura vocala a cuvantului surprind sentimentele de claustrare ale eului
poetic.
Tema este reprezentata de conditia poetului intr-o societate limitata, lipsita de aspiratii,
care ii provoaca sentimtente de angoasa si claustrare specifice greutatii spatiului inchis.
Structural, cele doua catrene sunt sunt dispuse pe 2 planuri. Prima strofa prezinta planul
relitatii exterioare, obiectiv, iar cea de-a doua pe cel al realitatii interioare, subiectiv. Cele doua
se unesc sub semnul aceluiasi simbol “plumb” si prin acelasi camp semantic al mortii ”scrie”,
“cavou”, “mort”.
Prima strofa surprinde cadrul realitatii exterioare. Se contureaza un spatiu simbolic, al
mortii. Coordonatele spatio-temporale il plaseaza pe eul liric intr-un cavou, in cimitir, astfel
mediul inconjurator este in legatura cu sentimentele interioare ale acestuia. Desi elementul
temporal nu apare, descrierile fac trimitere la nocturn: “dormeau adanc sicriele de plumb”.
Sintagmele “sicrie de plumb”, “flori de plumb”, “coroane de plumb” surprind elementele
de decor funerar specifice burgheziei. Epitetul “dormeau adanc” exprima un somn profund,
vesnic. Astfel, totul este static, cu exceptia vantului care aduce un plus de miscare si face
legatura dintre planul exterior si cel interior.
 In a doua strofa, pe langa tema mortii este inserata si tema iubirii. Daca la romantici
iubirea invingea moartea, la simbolisti iubirea este supusa mortii. Sentimentele de singuratate
devin atat de coplesitoare incat fiinta isi exprima spaima de neant prin strigat “am inceput sa-l
strig”.
Metafora finala “aripi de plumb” exprima imposibilitatea eului de a evada din acest
univers ostil. Ariple sunt simbolul zborului, al evadarii, dar prin alaturarea cuvantului “plumb”
sugereaza zborul ratat ce duce la prabusire. Moartea acestui “amor” cu “ aripile de plumb”
exprima moartea mitului dragostei, pierderea credintei in absolutul iubirii.
Lirismul este subiectiv, realizat prin verbe de persoana 1 “stam”, “sa strig”, dar si prin
adjectivul posesiv “meu”. Timpul imperfect pe care poetul il foloseste exprima continuitatea
starii de tristete si singuratate.
Tehnica repetitiei, a refrenului creeaza o muzicalitate aparte a versurilor. “Plumb” este
repetat in 6 din cele 8 strofe si devine astfel simbolul central al operei asociat metaforelor “flori
de plumb”, “coroane de plumb”, “aripile de plumb”.
In concluzie poezia “plumb” este o opera reprezentativa pentru curentul simbolist prin
evidentierea unor teme si motive specifice, dar si prin atmosfera, simboluri si stari.