Simbolismul este un curent literar, afirmat in a doua jumatate a secolului al XIX lea in franta de unde s-a

raspandit in intreaga europa, ca reactie impotriva romantismului, parnasianismului si a naturalismului. in

lirica romaneasca, unul dintre cei mai importanti poeti simbolisti, care ilustreaza cel mai bine estetica
acestui curent este George bacovia. O opera remarcanta care ii apartine poetului simbolist este poezia
plumb, publicata in volumul omonim in anul 1916, si care exprima viziunea bacoviana dar si mijloace de
exprimare specifice acestuia.

In primul rand, caracterul symbolist al poeziei bacoviene este evidentiat prin prezenta numeroaselor
simboluri cu functie sugestiva. Simbolul central,cat si leitmotivul poeziei este “plumb”. Plumbul este un
metal moale si greu , maleabil de culoare cenusie , care are utilizare funerara si o valoare conventional
magica. Astfel,prin corespondenta dintre elementele naturale si starea sufleteasca a eului liric, plumbul
sugereaza prin culoarea lui starea de monotonie si angoasa, prin greutatea acestuia starea de apasare
sufleteasca a eului liric iar prin maleabilitate instabilitatea emotionala. De asemenea prin repetarea
obsesiva a simbolului central “plumb” se creeaza intensitatea unei obsesii “sicrie de plumb” “coroanele
de plumb” “amorul meu de plumb” “aripile de plumb”

In al doilea rand dimensiunea simbolista a operei bacoviene se reflecta si in decorul tipic symbolist al
poeziei.Decorul este unul macabru si morbid de o artificialitate monotona fiind sustinut de cuvintele
care apartin campului lexical funerar “coroane” flori” cavou” mort”. Prin decorul concret al mortii, un
spatiu funebru conventional si grotesc este sugerata si starea de singuratate,neputinta si neliniste dar si
golul launtric.De asemenea aceste elemente ale decorului funerar sunt menite sa induca ideea de
imposibilitatea libertatii eului liric,inchis intr un spatiu sufocant,apasator, sugerata de cuvantul cavou
symbol al claustrarii,

Poezia plumb fructifica o tematica in conformitate cu imaginarul poetic symbolist: moartea iubirea si
conditia artistului intr o societate lipsita de aspiratii. Structural, imaginarul poetic se configurează în
poezia „Plumb” pe două planuri – cel al realităţii exterioare, obiective, şi cel al realităţii interioare,
subiective, aflate într-o relaţie de simetrie, definitorie pentru estetica simbolistă. Cele două planuri stau
sub semnul aceluiaşi simbol, plumbul, şi în spaţiul aceluiaşi câmp semantic, al morţii.

Tema mortii este surprinsa inca din incipitul discursului poetic unde verbele la imperfect
precum”dormeau” alaturi de epitetul “adanc” sugereaza idea unui somn continuu, echivalent in cazul lui
George bacovia cu moartea.

Prima strofă schiţează reperele realităţii exterioare, un spaţiu al somnului, al morţii,fiind in concordanta
cu tema principala a poeziei si anume moartea. Câmpul semantic al morţii este dominant încă din
incipitul poeziei: „sicriele „funerar”, „cavou”,. „Cavoul” exprimă symbolic un spatiu al claustrarii al
singuratatii, al captivitatii eului liric, dar de asemenea poate fi un symbol al vidului existenţial în care
fiinţa este captivă. Starea eului liric, de solitudine, este redată prin sintagma „Stam singur”, care, alături
de celelalte simboluri, relevă pustietatea sufletească, nevroza si spleen-ul. Singuratatea in asociere cu
imaginile funerare care construiesc cadrul exterior genereaza starea de angoasa, manifestata in strofa a
doua.

Strofa a doua a poeziei ilustrează spaţiul poetic interior,tema mortii si tema iubirii aflandu-se in stransa
legatura. Sentimentulu iubirii este sugerat prin versul <dormea intors amorul meu de plumb>.Pentru eul
liric pana si amorul, este vazu Epitetul intors este cuvantul cu sens tragic, somnul intors reprezinta un
somn vesnic cee ace sustine tema principala a mortii. Metafora din ultimul vers “aripile de plumb”
anuleaza orice speranta a evadarii eului liric. Aripile , symbol al zborului, al libertatii au o directive
descendenta in poezia bacoviana datorate plumbului symbol al incremenirii, greutatii

O prima componenta de structura si de limbaj este titlul. Titlul poeziei plumb este atat simbolul central
cat si leitmotivul acesteia. Plumbul reflecta in poezia bacoviana starea de apasare sufleteasca a eului
liric, iar prin cromatica lui, o stare de monotonie. Plumbul are de asemenea utilizare funerara simbolica
“flori de plumb coroane de plumb creinduse astfel o legtura intre titlul poeziei bacoviene si tema
principala cea a mortii. La nivel fonetic cuvantul plumb cubrinde o vocala inchisa de catre doua
consoane”grele” cee ace sugereaza o inchidere a spatiului,izolare.

O alta componenta de structura si de limbaj sunt elementele de prozodie. Poezia plumb asre o
constructie riguroasa care sugereaza prezenta mortii prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata,
masura fixa de 10 silabe si ritm iambic