Plumb de George Bacovia

(text poetic studiat aparținând lui Bacovia/particularități ale unui text poetic simbolist studiat)

(R1): evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un curent
cultural/literar sau într-o orientare tematică

 Introducere: încadrarea textului-suport și enumerarea trăsăturilor care permit această încadrare (tematică
și estetică)

Opera Plumb, scrisa de George Bacovia, este una din poeziile reprezentative ale volumului cu acelasi titlu, care a
marcat debutul autorului în 1916. Textul se incadreaza in categoria operelor simboliste atat prin sensibilitatea
cultivata de poet, cat si prin procedeele si mijloacele artistice utilizate, specific simboliste: cultivarea
corespondentelor, folosirea sugestiei in locul numirii directe, utilizarea simbolurilor implicite, precum si a
muzicalitatii versurilor.
 Ilustrarea a două trăsături dintre cele enumerate mai sus:

(R 1.1) O primă caracteristică a simbolismului întâlnită în acest text poetic consta in cultivarea
corepondentelor ca analogii intre stari sufletesti si aspecte ale universului exterior. Astfel, in viziune bacoviana
metalul anorganic-plumb-devine in sens simbolic metafora a starilor sufletesti greu de definit in termeni
denotativi. Spre exemplu, greutatea plumbului corespunde tristetii, apasarii sufletesti si prabusirii interioare,
culoarea gri sugereaza monotonia, plictisul existential si cenusiul vietii, iar toxicitatea aceluiasi metal este o
sugestie a mortii. Toate aceste stari sugerate se pliaza pe sensibilitatea poetului damnat pentru care existenta
devine o povara.
La nivelul unei prime analize stilistice se poate observa cã în Plumb toate propozițiile care conțin verbe de
persoana I singular au subiect inclus, iar pronumele „eu” este absent. În felul acesta, poetul evidențiazã tendința
omului agonic de a se converti într-o entitate anonimã, cu identitate incertã, care pãstreazã doar aparența
umanului. Viața lui interioarã se reduce la o succesiune de senzații elementare (vizuale, auditive și termice), iar
mișcãrile sale nu fac decât sã reproducã mișcãrile mediului. Se poate constata astfel cã în fiecare dintre cele douã
strofe ale poeziei existã câte o imagine auditivã foarte puternicã: scârțâitul coroanelor (în prima strofã) cãreia îi
corespunde (strofa a doua) strigãtul dezarticulat (versul: și-am început să-l strig).

(R 1.2) Altă caracteristica a esteticii simboliste, cultivata in poezia Plumb, constă în utilizarea simbolurilor
implicite – simboluri care functioneaza asemenea unor figuri de stil a caror semnificatie este dictata de
sensibilitatea specifica viziunii simbolistilor. Unul dintre simbolurile prin excelențã bacoviene este plumbul.
Acesta este un metal greu, asociat cu Saturn, planeta stagnãrii și a melancoliei. Astfel, in acest text poetic
bacovian, sintagma “flori de plumb”, construita prin asocierea epitetului de plumb unui termen concret, nu trimite
la lipsa vegetatiei, ci la sentimentul de plictis si de monotonie, ca si la absenta unui sentiment de refugiu in fața
naturii.

(R 2) comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat
 Precizăm și prezentăm tema:
Tema poeziei o constituie damnarea sau conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii, artificiala si
incapabila de comunicare. După afirmația criticului Vladimir Streinu, poezia surprinde ”starea de involuție, de
cădere pe linia dezorganizării până la stările primare ale materiei”, drama ființei care percepe organic existența,
marcată de presentimentul morții, aspect tematic sugerat în versurile “Stam singur în cavou” si “Dormea întors
amorul meu de plumb”.
SAU ALTELE! Primul vers: ”Dormeau adânc sicriele de plumb” și ultimul vers al poeziei: ”Și-i atârnau
aripile de plumb”.
(R 2.1) În prima secvență poetică, prin structura ”Stam singur in cavou” in relație de corespondență cu
sintagma ,,și era vânt” poetul simbolist sugereaza starea de singuratate/de solitudine, de goliciune sufleteasca.
Aceste sentimente apăsătoare își găsesc corespondența cu planul exterior- cavoul, mormantul, care - in sens
denotativ - reprezinta un loc claustrant, lipsit de viata, un simbol al vidului existential.
Într-un eseu intitulat Bacovia. Sfârșitul continuu, poetul Ion Caraion arãta cã omului bacovian i se refuzã
deopotrivã atât viața, cât și moartea, existența sa nefiind decât o agonie fãrã sfârșit. În poezia Plumb existența
ființei agonice are drept cadru cavoul și se desfãșoarã între sicrie și coroane de plumb. În felul acesta, ea
dobândește ipostaza unui „îngropat de viu” care pãstreazã doar resturi terifiante de vitalitate care se descarcã în
automatisme comportamentale și gesturi absurde, lipsite de noimã (versul: și-am început să-l strig).

(R 2.2) Pe de alta parte, prin versul “Dormea întors amorul meu de plumb” se sugereaza imposibilitatea salvarii
prin iubire. De altfel, în viziune simbolistă, iubirea este asociată unei perspective pesimiste asupra existenței, fiind
pusă adesea în relație cu tema bolii sau cu cea a morții. Poetul simbolist nu crede în forța sentimentului de
dragoste, căci sufletul damnat nu este compatibil cu trăirea iubirii ideale – ca în viziune romantică. În contextul
poetic despre care discutăm, epitetul “întors” poate fi pus in relatie cu o idee teoretizata de Lucian Blaga: “a fi
întors înseamnă a fi cu fața spre moarte”, somnul fiind de fapt o altă metaforă a trecerii spre moarte. Metafora
“amorul meu de plumb” anuleaza ideea oricarei posibile evadari din starea de apasare sufleteasca, sugerand o
prabusire launtrică. De altfel, sensul sintagmei se întregește cu ajutorul structurii verbale ,,am început să-l strig” –
utilizarea unui singur verb la perfect compus sugerează renunțarea la speranță, eșecul încercării de a evada din
cadrul destinului de damnat, de aceea iubirea este un sentiment invocat cu strigăt de disperare.

(R 3) analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de ex.:
titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).
Viziunea despre lume a poetului simbolist, si anume poetul neinteles, damnat, obosit existential sub apăsarea
sentimentului de grea melancolie este transpusă artistic prin intermediul elementelor de compozitie ale textului
poetic: titlul, incipitul poeziei, elementele de recurenta si relatia de opozitie si de simetrie observată la nivelul
celor două secvențe poetice.
(R 3.1.) Titlul conține doar lexemul/cuvantul Plumb și este alcatuit din patru consoane si o vocala. Vocala “u” se
afla in poziție mediană, inchisa de câte două consoane, sugestie a claustrării. De asemenea, consoanele “p” “l”
“m” si “b” sunt sunete care induc un ton grav ca o tanguire premergartoare mortii, intretinand ideea de disconfort
sufletesc. Cuvantul “plumb” din care este alcatuit titlul se repeta de 6 ori in cele 8 versuri ale poeziei si daca in
sens denotativ reprezinta un metal anorganic, greu, rece, dur si toxic, in sens conotativ este o sugestie a lipsei de
viata, a apasarii sufletesti, a prabusirii interioare, a lipsei de sentimente si chiar a mortii. Din punct de vedere
cromatic, culoarea gri este o sugestie a monotoniei, a plictisului si a cenusiului vietii.
(R 3.2.) Incipitul poeziei ,,Dormeau adânc sicriele de plumb” ilustreaza conceptia artistului despre lume,
deoarece poezia debutează, nu întamplator, cu verbul “dormeau” urmat de adverbul “adanc” care sugereaza o
stare incerta intre existenta si moarte, o rupere de lumea reala, caracteristici ale cadrului exterior. Mai mult,
utilizarea imperfectului, ca timp cu efect durativ, accentuează și prelungește starea sugerată, și anume de ,,sfârșit
continuu”.
SAU
(R 3.2.) In discursul poetic întalnim ca elemente de recurență: cuvantul “plumb” utilizat de 6 ori, verbul la
imperfect plural si singular “dormeau/dormea” si substantivul “flori”,care contureaza viziunea despre lume a
autorului, prin sublinierea starii de damnare a eului simbolist, generata de pietrificarea lumii obiectuale, dar si a
sentimentelor. Repetarea in mod obsesiv a cuvantului “plumb” intensifica starea de angoasa, cenusiul existential
din care nu mai poate evada. Somnul este o caracteristica a planului exterior, dar si a celui interior si face referire
la moarte. Prizonier al acestui plan limitat, caracterizat prin lipsa vietii, a comunicarii si a iubirii, sufletul devine
si prizonierul somnului prin care se realizeaza ruperea de lumea reala.
SAU
(R 3.2.) Cele doua strofe ale poeziei se află atat intr-o relatie de opozitie, cat si intr-o relatie de simetrie. Relatia
de opozitie corespunde celor doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara, obiectiva, reprezentata de cimitir si
de cavou (“stam singur in cavou”), si realitatea interioara nesensibilizata de iubire (“amorul meu de plumb”). În
prima secvență poetică, corespunzând primului catren, impresia de static, de încremenire este susținută de planul
descriptiv cu elemente ale unui décor funebru (), iar în a doua secvență, printr-o detașare de sine, ca și
cum ,,poetul se privește din afară pe sine ca pe un obiect”, după cum afirmă critical Nicolae Manolescu. Simetria
compozițională se observa la nivelul constructiei stofelor pe baza paralelismului sintactic. Astfel versurile 1,3 si 4
ale fiecarei strofe respecta un tipar sintactic, cu exceptia versului al doilea , astfel că si la nivel sintactic se
sugereaza o potențare a sentimentului de melancolie grea si de angoasa existentiala.
Paralelismul sintactic - schemă
Strofa I – prima secvență poetică Strofa a II-a – a doua secvență poetică

V1 Pred.+Compl.+Subiect+Atribut V1 Pred.+Compl.+Subiect+Atribut
V2 ------------------- V2 ---------------------
V3 Pred.+Compl.+Compl. – Pred.+Subiect V3 Pred.+Compl.+Compl. – Pred.+Subiect
V4 Pred.+Subiect+Atribut V4 Pred.+Subiect+Atribut
Important: veți alege doar două din cele patru concepte ilustrate mai sus!
Încheiere:
Așadar, tema si viziunea despre lume in poezia Plumb de George Bacovia trebuie raportate la tipul de
sensibilitate simbolista, ca si la folosirea mijloacelor si a procedeelor specifice acestui curent literar: cultivarea
corespondentelor, a simbolurilor, a sugestiei, a muzicalitatii. Toate aceste procedee transpun artistic o stare:
imposibilitatea evadării, prăbușirea interioară sub apăsarea copleșitoare a unor sentimente ,,de plumb”.

Baremul unui eseu structurat (30 de puncte)

Conţinut – 18 puncte
R1: evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-un
curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte
• precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte
• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice precizate: 2 x 1
punct = 2 puncte
• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte

R2: comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte
• precizarea temei: 2 puncte;
• câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic – 2 x 2
puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare – 1 punct)

R3: câte 3 puncte pentru analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative pentru
textul poetic ales 2 x 3 puncte = 6 puncte
• analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte; abordarea schematică,
fără justificarea relevanței – 1 punct

Redactare – 12 puncte − existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct – logica
înlănțuirii ideilor 1 punct – abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte • relaţie adecvată între idei, între idei şi
argumente, formulare de judecăţi de valoare relevante – 3 p. • relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente,
formulare de judecăţi parţial relevante – 2 puncte • schematism – 1 punct − utilizarea limbii literare (stil şi vocabular
potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a lexicului, sintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2
puncte − ortografia (0–1 erori – 2 p.; 2 erori – 1 p.; 3 sau mai multe erori – 0 p.) 2 puncte − punctuaţia (0–1 erori – 2 p.; 2
erori – 1 p.; 3 sau mai multe erori – 0 p.) 2 puncte − așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi să dezvolte
subiectul propus.