Cum putem transforma ora de religie într-o experiență interactivă interesantă?

Prof. Iețcu Elena

Prof. Radu Lucia

Având în vedere valorile actuale ale societății contemporane (libertate, responsabilitate,

toleranță, cooperare), se dorește o nouă abordare a relației profesor-elev: asumarea de către profesor și
elevi a unei responsabilități morale comune în cadrul relației educaționale, conducând la angajarea
afectivă și efectivă în procesul educațional; valorizarea fiecărei ființe umane în parte, indiferent de cât
și de cum este diferită; încrederea în posibilitățile fiecărei ființe umane de a progresa în bine;
promovarea autenticității și sincerității recunoașterea faptului că toți elevii și profesorii sunt parteneri
sociali cu funcții complementare, dar cu responsabilitate comună, precum și considerarea școlii ca
mediu de construcție culturală și socială etc.

Prin metodologia de aplicare a noului curriculum național, li se cere educatorilor din învățământ
să creeze activități (situații) de învățare adecvate obiectivelor proiectate, ținând seama, desigur, de
natura subiectului lecției și de particularitățile clasei sau ale grupei de elevi. Ideea nu este nouă în
pedagogie, însă rolul profesorului este astăzi formulat explicit și specificat în documentele de proiectare
didactică. Evident, cu cât situațiile de învățare vor fi mai bine alese sau imaginate de profesor, cu atât
mai interesantă și mai eficace în planul învățării va fi activitatea de instruire.

În acest cadru, rolul religiei în școală este foarte important pentru că, prin valorile morale pe
care le transmite, disciplina religie îl formează pe elev să fie bun, iubitor, empatic, corect și liber.
Religia oferă modele autentice într-o lume din ce în ce mai neliniștită și dezorientată, îndrumă spre
adevăr și frumos, spre o viață activă, ancorată în comuniunea cu semenii și propune un țel înalt, mai
presus de lucrurile materiale, de hedonismul și de virtualizarea în care se zbate omul secolului al XXI-
lea. Religia dă sens tuturor eforturilor depuse de elev la celelalte discipline de studiu și este pentru
școală ceea ce este sufletul pentru trup. Religia însuflețește școala românească, iar istoria ne confirmă
acest adevăr prin faptul incontestabil că primele școli au apărut la noi în pridvoarele bisericilor.
Semințele sădite în sufletul copilului prin educația religios-morală vor aduce roade nu numai în viața lui
personală, ci și în familie, Biserică și societate.

Profesorul trebuie să conștientizeze că un rol deosebit în exercitarea acestei profesii îl au

anumite componente ale personalității: cultura profesională, calitățile atitudinale și cele aptitudinale. De
fapt, pentru ca anumite cunoștințe să fie transmise de la o persoană la alta și acceptate, trebuie
întotdeauna ca între ele să existe un schimb afectiv format din încredere și dispoziție receptivă dintr-o
parte și din alta. Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură
formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul
instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și
cetățenească.

Pentru profesorul de religie cel mai important lucru este să îi îndrume pe copii pe linia formării
caracterului, astfel încât să rămână apropiați de ora de religie, de Biserică și de valorile creștine. În
acest scop, fiecare profesor de religie trebuie să fie un exemplu de integritate morală și un bun
profesionist. Astfel, pe lângă interesul personal și documentarea permanentă în scopul dezvoltării
personale și profesionale, e necesar să fie la curent cu ultimele informații din domeniu și să deprindă
tehnici moderne de predare și de evaluare.
  Imaginea orei de religie este strâns legată de personalitatea profesorului de religie.
O oră interesantă la disciplina religie presupune orientarea și stimularea curiozității naturale și a
interesului spontan al elevilor pentru descoperirea, îndrumarea și încurajarea activității de organizare și
integrare a datelor culese, a cunoștințelor actualizate, oferindu-le în același timp libertate
duhovnicească de exprimare și examinare, creativitate în activități, operativitate și rapiditate în reacții și
deplină responsabilitate pentru ceea ce întreprind. Un bun profesionist va câștiga respectul tuturor, iar
acest fapt este valabil în orice domeniu. Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să fim lumină pentru ceilalți,
iar prin faptele noastre să îi apropiem pe semenii noștri de Dumnezeu. Dar, ca să fim lumină pentru
alții, trebuie mai întâi să dobândim noi Lumina.
De asemenea, promovarea în mass-media a unor exemple de bună practică referitoare la ora de
religie ar putea ajuta la schimbarea opticii în privința acesteia.

 Cum poate fi motivat un elev să acorde importanţă orei de religie? 

Copiii vor fi deschiși în primul rând dacă și familia lor nu se opune formei instituționalizate de
predare a religiei, cel puțin până la vârsta majoratului. În al doilea rând, elevii sunt cei mai sinceri
critici ai noștri, sesizând imediat dacă ne facem datoria de profesori din vocație, din pasiune sau ca pe
o meserie oarecare. Contează foarte mult ca și ei să aibă un cuvânt de spus, mai întâi chiar în cadrul
orei de religie, când vor putea adresa întrebări legate de structura lecției și chiar dincolo de aceasta.
Preocupările lor și nedumeririle lor sunt importante, deci va trebui ca profesorul de religie să fie
pregătit să le facă față cu înțelepciune și discernământ, să le răspundă pertinent. În acest caz, ei singuri
vor fi dornici să studieze în continuare disciplina religie, să se implice în proiecte și acțiuni
extracurriculare legate de această disciplină.

Desfășurându-și activitatea profesională în cadrul școlii, dascălul nu încetează de a fi un educator și

în afara ei, urmărind, bineînțeles, obiective specifice și apelând la mijloace și forme adecvate. Numai în
măsura în care profesorul își continuă misiunea și în afara cadrului profesional pe care îl oferă școala
poate fi considerat un educator al poporului său. Cele două laturi ale activității sale, școlară și
extrașcolară, nu numai că se presupun, dar se și întregesc și se completează reciproc, imprimând acestei
profesiuni un rol sporit în devenirea unui viitor adult.

Astfel, pe lângă activitatea didactică, profesorul desfășoară și o activitate extrașcolară sau cultural-
educativă. Corolarul conținutului social al acestei profesiuni constă în participarea la evenimentele și
frământările social-culturale ale timpului în care trăiește și ale poporului din care face parte. În această
ipostază, profesorul ne apare ca pedagog social, animat de grija pentru ridicarea gradului de cultură și al
națiunii sale.

La fel de importantă este și legătura cu biserica din proximitatea școlii, iar parteneriatul dintre
Biserică și școală să nu fie doar un document printre foarte multele documente școlare, ci să se traducă
în activități concrete, prin care să fie reînnodată tradiția strânsei legături dintre aceste două instituții
fundamentale pentru noi ca popor. O altă direcție importantă este corelarea cunoștințelor religioase cu
temele de actualitate, pe care să se pună accentul și în cadrul orei de religie: ecologia, empatia,
asertivitatea, diminuarea violenței de orice fel, consumul de droguri ș.a.

Împlinirea orei de Religie vizează și alegerea de către profesor a unor strategii didactice astfel încât
să ajute elevii să-şi deschidă sufletul. Profesorul de religie trebuie să reușească în demersul lui să
înlăture temerile care îi frământă pe adolescenți:

- teama de a nu fi luat în seamă - prin angajarea elevului în îndeplinirea unor sarcini cu valoare socială,
responsabilizându-l în acest fel; sprijinirea iniţiativelor acestuia;
- teama de a fi neînţeles, marginalizat, minimalizat şi ironizat - prin înţelegerea lui, asigurarea unor
condiţii prielnice de dialog, asigurarea confidenţialităţii;

- teama de a fi sancţionat pentru neîmplinirea aşteptărilor celor maturi - prin tact, răbdare, îngăduinţă,
intervenţii delicate, de fineţe, aşa încât tânărul să nu se simtă lezat;

- teama de a nu se cunoaşte destul de bine - prin oferirea modalităţilor de autocunoaştere şi

confruntarea propriei imagini despre sine cu alteritatea;

- teama de banal sau de obişnuit - prin stimularea creativităţii şi a originalităţii.

În această perioadă a vieţii elevilor, profesorul îi poate pierde sau câştiga, prin credinţa pe care
le-o insuflă la ora de religie şi în afara ei. Rolul său, de îndrumător de suflete, este asemenea celui al
preotului, iar a doua sa Biserică o constituie Şcoala, unde încearcă să-L aducă pe Dumnezeu. Pentru
aceasta, atitudinea faţă de elevi nu trebuie să fie una extremă: abandon şi neimplicare sau, dimpotrivă,
exagerare în îndrumare. Adolescentul este la vârsta la care începe să se întrebe cine este el și ce rost are
în lume, cine și ce este Dumnezeu, dacă există viață veșnică. În cazul în care profesorul nu aduce
argumente solide în sprijinul afirmațiilor sale și nu-l tratează pe elev cu respectul cuvenit unui partener
egal de dialog, dacă îl ironizează sau îl face să se simtă vinovat, urmarea este catastrofală: pierderea
spirituală a acestuia. Ca urmare, adolescentul nu va mai fi preocupat de ora de religie, considerând-o
prea moralizatoare și va căuta alți profesori deschiși la dialog. 

Propuneri de diversificare a activităților din cadrul orei de religie sau în afara acesteia:

 Integrarea tehnologiei în desfășurarea unor secvențe de lecție sau a unor teme creative, personale.
Copiii și adolescenții sunt încântați atunci când realizează un proiect care implică tehnologia, folosind
metode interactive.

 Întâlniri cu oameni de înaltă ținută morală, în cadrul unor ore de religie – ei sunt, în mare parte,
dispuși să participe la întâlniri cu elevii. Pot face minuni dacă sunt lăsați să discute liber cu cei mici.

 Organizarea de activități extracurriculare/ extrașcolare antrenante, care să asigure elevilor o

participare activă: ieșiri în aer liber, participări la sfintele slujbe, vizite la muzee etc. Și nu doar în
cadrul săptămânii Școala Altfel.

 Aplicarea de chestionare anonime la clasă, pentru abordarea ulterioară a unor teme de interes pentru
elevi, ca și pentru realizarea unor ore de religie creative

 Promovarea în mass-media a unor exemple de bună practică referitoare la ora de religie ar putea
ajuta la schimbarea opticii în privința acesteia.

 Desfășurarea unor cursuri opționale la disciplina religie sau în manieră integrată cu alte conținuturi
de la alte discipline școlare

Dincolo de activități, de metode și mijloace didactice, să nu uităm însă că fundamentul educației

religioase este iubirea. De aceea se spune, pe bună dreptate, despre religie că este „Ora despre
iubire”. Este ora despre iubirea lui Dumnezeu față de om și despre răspunsul omului la această
iubire. De aceea, alături de preoți, profesorii de religie au o misiune importantă, aceea de a învăța, de a
fi după chipul Învățătorului desăvârșit, Care este Hristos. Și ce poate fi mai frumos și mai înălțător
decât să împărtășești copiilor și tinerilor calea adevărului, a iubirii și a bucuriei lăsată de Domnul nostru
Iisus Hristos?
 Anexă

Exemple practice de interiorizare a noțiunilor/informațiilor dobândite în cadrul orei de

religie

Exemplul 1: Alcătuiți o comparație prin punerea în contrast a 5 valori/virtuți pe care le transmit

modelele biblice și 5 pseudovalori promovate astăzi.

Valori/virtuți transmise de modelele biblice Pseudovalori promovate astăzi

Răbdarea necazurilor(Iov) Tupeul
Înţelepciunea (Solomon) Câștigul rapid și ușor
Curajul (Sf. Ioan Botezătorul) Indiferența
Ascultarea (Sf. Petru) Oportunismul
Dragostea (Sf. Apostol Ioan) Egoismul
Cerința: explicați, în 100 cuvinte, în ce măsură pot contribui acestea la creșterea/descreșterea voastră
spirituală și cum vă pot influența în relația cu semenii.
Exemplul 2
Construiți o hartă-simbol care să conțină un traseu inițiatic care să ducă de la textul biblic la viața cultică.
Concepeți și o „legendă” a simbolurilor folosite.
Legenda: 1- Casa (Elevul pleacă de acasă la scoală.)
2 - Școala ( La școală, la ora de religie profesorul le vorbește elevilor despre Sf. Taină a Botezului.)
3 - Biserica unde a fost botezat elevul (elevul dorește să vadă în biserică cristelnița și, în scurt timp, are
ocazia de a participa la botezul unui verișor al familiei lui, care va fi botezat de același preot care l-a botezat
și pe el. Elevul se regăsește în această experiență a vieții cultice pe care o înțelege acum în profunzimea ei).

CASĂ(1)

ȘCOALĂ(2)

BISERICĂ (3)
 DE RENUNTAT

Să nu uităm nici faptul că ora de religie în școală este un drept câștigat de poporul român în urma
Revoluției din 1989. Iar aceasta vine să atenueze, atât cât se poate, golul lăsat de perioada comunistă în
privința educației religioase instituționalizate pentru toți cei care aparțin unui cult oficial recunoscut și
care își doresc acest lucru, pentru ei și urmașii lor. 

Un articol de: Ștefania Coșuleanu  - 02 Noi, 2019. Ziarul LUMINA ( interviu dat de insp. Scolar
Cristian Alexa, Bucuresti)

Prof. drd. Cristina STAN, Școala Gimnazială C. Giurescu, Chiojdu, Buzău

…………

Sunt voci care, în numele libertății de conștiință, susțin cu vehemență eliminarea disciplinei religie din
școală, propunând soluții „ingenioase”: scoaterea din trunchiul comun sau înlocuirea orei de religie cu
alte cursuri opționale. Un astfel de demers ignoră deopotrivă tradiția școlii românești, practica
europeană, dar și impactul actual al educației religioase asupra elevilor. Disciplina religie propune, nu
impune, valori spirituale și morale ce stau la baza culturii europene și naționale, valori la care elevii
trebuie să aibă acces în mod liber și care au un rol formativ deosebit, demonstrat și de studiile psiho-
sociologice în domeniu.

Profesiunea didactică este asociată cu câteva categorii fundamentale de roluri, acceptate de majoritatea
sistemelor de formare a profesorilor: proiectare, managementul și organizarea activităților de învățare,
consiliere psiho-educațională, managementul clasei de elevi, comunicare cu elevii, părinții și colegii,
dezvoltare profesională de-a lungul vieții, participare la perfecționarea procesului educațional și a
inovațiilor din școală, oferirea de servicii educaționale pentru comunitate etc.

Educația se sprijină pe patru piloni importanți: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să trăiești
împreună cu alții și a învăța să fii. În funcție de această optică, dar și de implicațiile globalizării asupra
indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, educatorii din învățământ urmează să îndeplinească
roluri noi.

Un alt rol nou ar putea fi acela de meditator în procesul cunoașterii sau de consiliere, alături de rolul
tradițional de transmițător de informații, la care nu se renunță, dar a cărui pondere este, vizibil, în
scădere în cadrul învățământului modern, centrat pe competențe. De asemenea, profesorul este astăzi un
veritabil agent al schimbării, pregătindu-și elevii în această perspectivă, care se constituie tot mai mult
într-o dimensiune a omului contemporan.

Nu în ultimul rând, profesorul este chemat să se implice în luarea deciziilor de politică educațională la
diferite niveluri, precum și în procesul complex, dificil de inserție profesională și socială
corespunzătoare noilor condiții. O seamă de roluri noi derivă și din implicațiile educației permanente
asupra programelor școlare. Acestea tind să se integreze atât în plan orizontal, cât și pe verticală, să fie
centrate pe valori, atitudini și motivație, să cultive independența, propria responsabilitate, flexibilitatea,
facilitând dezvoltarea oamenilor. Prof. drd. Cristina STAN, Școala Gimnazială C. Giurescu,
Chiojdu, Buzău