Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prof.Șerbănescu Mariana
I. Obiective:
Însuşirea cunoştinţelor elementare religioase de către toţi elevii, la nivelul claselor, pentru a
putea parcurge la nivel minimal programa şcolară a acestui an şcolar;
Implicarea mai amplă a elevilor în activitatea la clasă dar si in activitatile extrascolare;
Optimizarea relaţiei şcoală-familie-Biserica;
Formarea unui limbaj religios, in vederea formarea unei conduite moral-religioase;
Elevii care
- confundă termeni religioși;
- au dificultă ți in formularea unor ră spunsuri la întrebă ri deschise;
- întâ mpină greută ți in identificarea unor personaje biblice, a unor evenimente religioase,
probleme ce țin de utilizarea surselor moral-spirituale în aplicarea învă ță turii de credință în
viața de zi cu zi;
- fac confuzii asupra unor personalită ți biblice studiate;
- nu cunosc încadrarea evenimentelor istorice și religioase in perioada în care s-au desfă șurat;
- au probleme în identificarea cauzelor și consecințelor unor evenimente istorice și religioase
analizate;
- nu localizează evenimentele corect în timp și în spațiu.
monitorizarea prezenţei elevilor la cursuri (se vor nota permanent absenţele elevilor la orele de
religie în catalogul clasei);
consilierea părinţilor de către diriginţi şi profesorul de religie, intervenţia profesorului de religie
în vederea gestionării situaţiei şcolare a elevilor-problemă împreună cu dirigintele clasei şi
părinţii elevilor respectivi;
stabilirea unui program de recuperare a noţiunilor de bază cerute de programa şcolară;
stabilirea tematicii pentru orele de pregătire suplimentară;
monitorizarea prezenţei elevilor la pregătirea suplimentară;
încurajarea participării active a elevilor la ore, precum şi la activităţile educative din şcoală sau
din afara şcolii cu impact în integrarea lor mai bună în şcoală;
atribuirea de sarcini suplimentare pentru acasă, progresive, de tipul fişelor de lucru, proiecte,
teme care să permită atingerea de către aceşti elevi a standardelor minime de performanţă.
1
IV. Proiectare/ organizare/ implementare
V. Evaluare:
2
ACTIVITĂTI DIFERENȚIATE CE POT FI INCLUSE ÎN PLANURILE REMEDIALE
3
distribuirea eficientă a responsabilităților în grupurile de lucru, astfel încât elevul să-și
valorifice abilitățile existente și să se implice activ în rezolvarea sarcinilor (și implicit în
recuperarea decalajelor cognitive, practice etc.);
sarcini de lucru individuale cu grade diferite de complexitate (aflate atât în concordanța cu
nivelul de cunoștințe al elevului, cât și cu zona proximei sale dezvoltări);
sarcini de lucru care valorifică mijloace, metode şi procedee didactice centrate pe elev care:
stimulează gândirea critica (ex: ciorchinele, studiul de caz, investigația, metoda
SINELG etc.) si respectiv, cea divergenta (ex: brainstorming, conversația euristică
etc.) în vederea realizării unor conexiunii mai profunde intre noțiuni;
valorifică experiența anterioară a elevului ( ex: sarcini care sa conțină în enunț situații
practice, concrete, legate de experiența de viață a elevului);
consolidează noile cunoștințe/ deprinderi însușite ( ex: exerciții ce au la bază un
algoritm nou învățat / cunoștințe noi învățate);
valorifică stilurile de învățare ale elevilor, ca premise a accelerării procesului de
înțelegere și învățare al elevilor (ex: PP - uri, planșe, etc.);
filme video, explicații înregistrate pe CD, platforme de lucru etc.).
d) Diferențierea sarcinilor individuale (temelor) pentru acasă
teme pentru acasă care să permită elevului utilizarea fișelor sintetice de specialitate /cele
interdisciplinare;
teme pentru acasă cu grade diferite de complexitate (aflate atât în concordanță cu nivelul de
cunoștințe al elevului, cât și cu zona proximei sale dezvoltări);
teme pentru acasă cu sarcini identice dar deschise (mai puțin restrictive), care sa permită
fiecărui elev:
varianta A: valorificarea maximă a potențialului său din punct de vedere
intelectual, aptitudinal, motivațional (ex:
teme de proiect care să lase elevului libertatea de construire a structurii
acestora, în funcție de abilități, cunoștințele
și interesele proprii);
varianta B: diferențierea modului de prezentare a temei (ex: raport scris, prezentare
orală sau afiș - în formă de
hartă mentală sau schemă) în funcție de stilul de învățare, de abilitățile sale -
orale, scrise, imagistice etc., de
preferință personală.
e) Valorificarea elevului ca resursă importantă în monitorizarea progresului
utilizarea autoevaluării şi consemnarea progreselor şi stabilirea pasului următor împreună cu
elevul (elevii își pot stabili, negocia sau li se poate atribui un obiectiv individual sau plan de
4
acţiune pe baza unor factori precum: rezultatele iniţiale ale testelor de diagnostic, capacităţile,
nevoile, interesele lor, etc.;
stimularea elevilor să se autoevalueze şi să-și monitorizeze progresul prin:
auto – corectare: elevul e solicitat să-şi depisteze erorile, lacunele proprii;
auto - notare controlată: elevul este solicitat să-şi acorde o notă, care este apoi
„negociată” cu profesorul sau
împreună cu colegii. Profesorul argumentează şi evidenţieză corectitudinea/
incorectitudinea aprecierilor
formulate;
inter-evaluare (intre elevi), pe baza unei grile date (fie la lucrările scrise, fie la
examinarea orală).
Prof.Șerbănescu Mariana
Director,
Prof.Lungu Ionelia