ŞCOALA GIMNAZIALA NR.

10 GALAȚI

Disciplina: RELIGIE
An școlar :

REZULTATELE TESTĂRII INIȚIALE

Clasa Note/nr.elevi Sub 5 Intre 5-7 Peste 7 Media/ clasă Profesorul de la clasă

VA - 5 23 8,67 Prof. Luminita Petrea

VIA - 6 20 8,34 Prof. Luminita Petrea
VIIA - 3 22 8,60 Prof. Luminita Petrea
VIIIA - 8 14 7,72 Prof. Luminita Petrea
Greșeli frecvente:
- confundă termeni religioși;
- dificultă ți in formularea unor ră spunsuri la întrebă ri deschise;
- elevii întâ mpină greută ți in identificarea unor personaje biblice, a unor evenimente religioase, probleme ce țin de utilizarea
surselor moral-spirituale în aplicarea învă ță turii de credință în viața de zi cu zi;
- elevii fac confuzii asupra unor personalită ți biblice studiate;
- unii elevi nu cunosc încadrarea evenimentelor istorice și religioase in perioada în care s-au desfă șurat;
- probleme în identificarea cauzelor și consecințelor unor evenimente istorice și religioase analizate;
- nu localizează evenimentele corect în timp și în spațiu.

ACTIVITĂTI DIFERENȚIATE CE POT FI INCLUSE ÎN PLANURILE REMEDIALE

a) Diferențierea suportului de curs
 Învă ţare bazată pe surse de informare: nivelului de cunoştinţe, noțiunilor din discipline conexe, stilurile de învă ţare;
 Fișe sintetice cu noțiuni și informații de specialitate bazale, ca punct de sprijin in înțelegerea noțiunilor mai complexe, corelate cu
exemple din experiența de viață a elevului;
 Fise suport interdisciplinare care să permită valorificarea cunoștințelor elevului din alte discipline ( descoperirea unei maniere
originale de a aborda un subiect al disciplinei prin crearea conexiuni posibile şi necesare în vederea înțelegerii noțiunilor
deficitare);
 Suport de curs care să valorifice stilurile de învă țare ale elevilor ( hă rți, diagrame, explicații audio, etc.).
b) Diferenţierea tipurilor de sarcini şi/ sau a timpului alocat
ŞCOALA GIMNAZIALA NR. 10 GALAȚI

Disciplina: RELIGIE
An școlar :

 Fișe cu sarcini de lucru identice, dar cu timp diferit de rezolvare / executare, in funcție de ritmul de lucru al elevilor;
 Fișe cu sarcini diferite ca grad de complexitate, dar cu acelaşi timp de rezolvare/executare (ex: se predă aceiași teorie, urmâ nd ca
sarcinile sa fie diferite, dar care valorifică echitabil cunoştinţele predate);
 Fişe de lucru identice cu sarcini progresive (sarcini cu dificultate crescă toare; sarcinile de la sfâ rşit pot fi deschise şi pot solicita
mai mult timp):
 varianta A: se lasă elevilor libertatea de a le rezolva doar pe cele pe care le pot face;
 varianta B: se lasă elevului timpul necesar de a le rezolva pe toate în ritmul propriu.
 ”Fişe de sprijin” pentru împă rţirea sarcinilor sau pentru a le face mai ușoare pentru elevii mai slabi.
c) Diferenţierea experienţelor de învăţare ale elevilor
 Sarcini de lucru cu grade diferite de dificultate pentru grupe mici şi omogene, constituite pe baza nivelului de cunoştinţe sau
abilită ţi comune (ex: prin metoda cubului descrie-compară -analizează -asociază -aplică -argumentează , se pot da sarcini cu grade
diferite de complexitate, fă ră a crea disconfortul unei separă ri a grupurilor de lucru);
 sarcini de lucru identice pentru grupe mici şi eterogene (sarcini ce sunt corelate cu o metodă didactică ce valorifică învă ţarea de
tip peer, între egali - ex: metoda mozaic cu fișe expert, lucrați – gâ ndiți în perechi);
 Sarcini de lucru ce valorifică teoria stilurilor de învă țare, pentru grupe mici şi omogene constituite pe baza preferinței elevilor
pentru un anumit stil de învă țare);
 distribuirea eficientă a responsabilită ților în grupurile de lucru, astfel încâ t elevul să -și valorifice abilită țile existente și să se
implice activ în rezolvarea sarcinilor (și implicit în recuperarea decalajelor cognitive, practice etc.);
 sarcini de lucru individuale cu grade diferite de complexitate (aflate atâ t în concordanța cu nivelul de cunoștințe al elevului, câ t și
cu zona proximei sale dezvoltă ri);
 sarcini de lucru care valorifică mijloace, metode şi procedee didactice centrate pe elev care:
 stimulează gâ ndirea critica (ex: ciorchinele, studiul de caz, investigația, metoda SINELG etc.) si respectiv, cea divergenta
(ex: brainstorming, conversația euristică etc.) în vederea realiză rii unor conexiunii mai profunde intre noțiuni;
 valorifică experiența anterioară a elevului ( ex: sarcini care sa conțină în enunț situații practice, concrete, legate de
experiența de viață a elevului);
 consolidează noile cunoștințe/ deprinderi însușite ( ex: exerciții ce au la bază un algoritm nou învă țat / cunoștințe noi
învă țate);
 valorifică stilurile de învă țare ale elevilor, ca premise a acceleră rii procesului de înțelegere și învă țare al elevilor (ex: PP -
uri, planșe, etc.);
ŞCOALA GIMNAZIALA NR. 10 GALAȚI

Disciplina: RELIGIE
An școlar :

 filme video, explicații înregistrate pe CD, platforme de lucru etc.).

d) Diferențierea sarcinilor individuale (temelor) pentru acasă
 teme pentru acasă care să permită elevului utilizarea fișelor sintetice de specialitate /cele interdisciplinare;
 teme pentru acasă cu grade diferite de complexitate (aflate atâ t în concordanță cu nivelul de cunoștințe al elevului, câ t și cu zona
proximei sale dezvoltă ri);
 teme pentru acasă cu sarcini identice dar deschise (mai puțin restrictive), care sa permită fiecă rui elev:
 varianta A: valorificarea maximă a potențialului să u din punct de vedere intelectual, aptitudinal, motivațional (ex:
teme de proiect care să lase elevului libertatea de construire a structurii acestora, în funcție de abilită ți, cunoștințele
și interesele proprii);
 varianta B: diferențierea modului de prezentare a temei (ex: raport scris, prezentare orală sau afiș - în formă de
hartă mentală sau schemă ) în funcție de stilul de învă țare, de abilită țile sale - orale, scrise, imagistice etc., de
preferință personală .
e) Valorificarea elevului ca resursă importantă în monitorizarea progresului
 utilizarea autoevaluă rii şi consemnarea progreselor şi stabilirea pasului urmă tor împreună cu elevul (elevii își pot stabili, negocia
sau li se poate atribui un obiectiv individual sau plan de acţiune pe baza unor factori precum: rezultatele iniţiale ale testelor de
diagnostic, capacită ţile, nevoile, interesele lor, etc.;
 stimularea elevilor să se autoevalueze şi să -și monitorizeze progresul prin:
 auto – corectare: elevul e solicitat să -şi depisteze erorile, lacunele proprii;
 auto - notare controlată: elevul este solicitat să -şi acorde o notă , care este apoi „negociată ” cu profesorul sau
împreună cu colegii. Profesorul argumentează şi evidenţieză corectitudinea/ incorectitudinea aprecierilor
formulate;
 inter-evaluare (intre elevi), pe baza unei grile date (fie la lucră rile scrise, fie la examinarea orală ).