Proiectul, metoda modernă utilizată în evaluarea rezultatelor învățării

Pentru crearea unui cadru eficient de învăţare este necesar un echilibru între învăţarea
frontală, individuală şi de grup. În lecţiile centrate pe elev sunt dominante activităţile
individuale şi cele în grupuri mici. Fiecare dintre aceste forme de organizare a învăţării
prezintă avantaje şi dezavantaje. Profesorul trebuie să caute soluţii pentru ca activitatea să fie
eficientă şi mai atractivă pentru elevi, pentru ca aceştia să devină autorii propriei învăţări.

Situarea elevului în centrul organizării procesului de predare-învăţare a constituit o

schimbare fundamentală ce a atras după sine necesitatea găsirii acelor soluţii care să stimuleze
permanent performanţa elevului. O astfel de soluţie este învăţarea bazată pe proiect. Proiectul
este o metodă activ participativă,  apărută la începutul secolului al XX-lea, este un produs al
imaginaţiei elevilor, care presupune transferul de cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, facilitând
abordările interdisciplinare şi consolidarea abilităţilor sociale ale elevului.

Proiectul reprezintă o „activitate de evaluare mai amplă, care începe în clasă, prin
definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, eventual prin începerea rezolvării acesteia, se
continuă acasă, pe parcursul câtorva săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări
cu învăţătorul şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra
rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a produsului realizat” (A. Stoica, Evaluarea
progresului şcolar: De la teorie la practică, Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003, p. 128-
129).

Proiectul este „un proces şi în acelaşi timp un produs” (M. Ionescu, Managementul clasei,
Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003, pag. 14).
Este un proces în care elevii investighează, descoperă, prelucrează informaţii, sunt actori
cu roluri multiple, experimentează, cooperează etc.
Este un produs care reflectă efortul individual, de grup, reprezintă expresia performanţei
individuale şi de grup, constituie dovada implicării personale şi a interesului pentru împlinirea
unui parcurs colectiv.

Caracteristicile proiectului:
• Permite o apreciere complexă şi nuanţată a învăţării. Este o formă de evaluare complexă ce
oferă posibilitatea aprecierii unor capacităţi şi cunoştinţe superioare. Permite identificarea
unor calităţi individuale ale elevilor. Este o formă de evaluare puternic motivantă pentru elev.
• Este recomandat atât în evaluări de tip sumativ cât şi în evaluări formative. Având o
desfăşurare pe durate mai mari de timp, în procesul de evaluare şi de autoevaluare pot fi luate
în considerare atât produsul final dar şi desfăşurarea, procesul învăţării care a condus la acel
produs.
• Realizându-se individual sau în grup, evaluarea se poate raporta la munca unui elev sau a
unui grup de elevi.

Orice proiect vizează o serie de capacităţi şi anume: însuşirea unor metode de investigaţie
ştiinţifică (căutarea şi utilizarea bibliografiei necesare, a aparatelor de laborator, a
dicţionarelor şi a altor lucrări de documentare); găsirea unor soluţii de rezolvare originale;
organizarea şi sintetizarea materialului; generalizarea problemei; aplicarea soluţiei la un câmp
mai variat de experienţe; prezentarea concluziilor; capacitatea de a observa şi de a alege
metodele de lucru; capacitatea de a măsura şi de a compara rezultatele; capacitatea de a
sublinia corespunzător bibliografia; capacitatea de a raţiona şi de a utiliza proceduri simple;
capacitatea de a prelucra informaţia şi de a utiliza cunoştinţele etc.

Potrivit lui C. Cucoş, pentru folosirea cu succes a acestei metode de evaluare sunt
necesare obligatoriu anumite precondiţii:
• tema să prezinte interes pentru subiectul respectiv;
• elevii să cunoască şi să fie informaţi unde vor găsi sursele bibliografice şi resursele
materiale;
• să fie nerăbdători să finalizeze produsul;
• să iasă din rutină etc.
• La clasele I-IV, îndeosebi, este necesar un sprijin mai substanţial din partea cadrului
didactic, cel puţin în perioada de început a elaborării proiectului. La aceste vârste proiectul
începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, eventual şi prin începerea
rezolvării acesteia, se continuă acasă pe secvenţe de timp bine determinate de învăţător sau
structurate circumstanţial şi se încheie în clasă prin prezentarea în faţa colegilor a produsului
realizat (integral sau parţial).

În vederea realizării unui proiect, trebuie parcurse mai multe etape:

1. Alegerea temei;
2. Planificarea activităţii:
• stabilirea obiectivelor proiectului;
• formarea grupelor;
• alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către fiecare elev/grup;
• distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului;
• identificarea surselor de informare (manuale, proiecte mai vechi, cărţi de specialitate,
reviste de specialitate, persoane sau instituţii specializate în domeniu).
3. Cercetarea propriu-zisă;
4. Realizarea materialelor;
5. Prezentarea rezultatelor cercetării şi / sau a materialelor create;
6. Evaluarea:
• cercetării de ansamblu;
• modului de lucru;
• produsului realizat.

Structura unui proiect cuprinde :

I. Pagina de titlu, pe care, de obicei, se consemnează date sintetice de identificare:
tema proiectului, numele autorului, perioada în care s-a elaborat proiectul.
II. Cuprinsul proiectului care prezintă titlul, capitolele, subcapitolele.
III. Introducerea, prezentarea cadrului conceptual.
IV. Dezvoltarea elementelor de conţinut.
V. Concluziile care sintetizează elementele de referinţă desprinse în urma studiului
temei respective, sugestii, propuneri.
VI. Bibliografia
VII. Anexe.

Tipuri de proiecte
1. Proiecte disciplinare sau pluridisciplinare, al căror scop principal este prelungirea şi
aprofundarea, îmbogăţirea activităţii de învăţare realizată în clasă, prin lecţii;
2. Proiecte cu caracter socio-cultural, desfăşurate în afara orelor de clasă (realizări de
spectacole, excursii tematice, proiecte comunitare etc.);
 Punctul de plecare în realizarea unui proiect este o temă de cercetare bine precizată şi
care urmează să fie realizată prin îmbinarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică. El
poate lua forme variate în funcţie de natura activităţii, de gradul de complexitate a temei, de
vârsta şcolară:
• investigaţia în mediul înconjurător (anchete, culegeri de folclor, studii privind istoricul
şcolii, al unei instituţii social culturale etc.);
• strângerea de materiale locale şi prelucrarea lor pentru organizarea unui muzeu al şcolii, o
istorie a oraşului, a judeţului etc.;
• pregătirea unor colecţii sintetice (dosare tematice);
• confecţionarea unor materiale didactice;
• proiecte - acţiuni ecologice etc.

Avantajele proiectelor:
- este o metodă alternativă atât de învățare, cât și de evaluare, ce pune elevii în situația
de a acționa și a rezolva sarcini în mod individual sau în grup, autotestându-și
capacitățile cognitive, sociale și practice;
- - oferă șansa de a analiza în ce măsură elevul aplică adecvat cunoștințele,
instrumentele și materialele disponibile în atingerea finalităților propuse,
- plasează elevul într-o situaţie autentică de cercetare şi acţiune;
- cultivă încrederea în forţele proprii;
- stimulează creativitatea;
- cultivă gândirea proiectivă;
- facilitează achiziţionarea unor metode de muncă specifice;
- înlesnesc achiziţionarea unor tehnici de elaborare şi de execuţie a unei lucrări
ştiinţifice, practice.

Limitele proiectelor:
- minimalizează rolul profesorului;
- necesită timp special pentru organizare, desfăşurare, evaluare;
- pot apărea diminuarea sau lipsa concentrării elevilor, dacă durata proiectului este prea
mare sau tema este mai puţin interesantă;
- pot exista probleme referitoare la termenele de finalizare;

În concluzie, învățarea bazată pe proiect este o activitate complexă și utilă ce poate fi

utilizată în calitate de instrument de evaluare, atât formativă, cât și sumativă. Proiectul
constituie o activitate individuală și/sau de grup, care încurajează cooperarea și dezvoltă
competențele de lucru, mai ales în echipă. Avantajul acestei metode alternative de
învățare/evaluare constă în faptul că oferă elevilor posibilitatea de a lucra de sine stătător, de
a-și folosi mai bine modul propriu de învățare, precum și posibilitatea de a prelua experiența
colegilor, de a lua decizii, de a comunica și negocia atât în clasă, cât și în afara ei. Într-un
cuvânt, proiectul îi ajută pe elevi să participe direct la propria lor formare.
Bibliografie: DE MODIFICAT

 E.  Apăștinii, Proiectul – metodă de evaluare interdisciplinară, Revista Educaţiei, nr.7, 2004
- M. Bocoș, Didactica disciplinelor pedagogice: un cadru constructivist. Ediția a 3-a, Ed.
Paralela 45, Piteşti, 2008
- M. Cârja, Proiectul, metodă alternativă de evaluare, Revista EDICT, ian. 2018
- B. Miller, L. Singleton, Formarea cetăţenilor. Corelarea evaluării autentice cu procesul de
învăţământ/ instrucţia în educaţia civică/referitoare la lege. Chişinău: Prag-3, 2002
- S. Nastas, Portofoliul: orientări şi perspective, STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE,
nr. 9, 2013
- M. Stanciu, Didactica postmodernă. Fundamente teoretice