IMPLICAŢII ALE ȊNVǍŢǍRII PRIN COOPERARE ȊN

IMPLEMENTAREA STUDIULUI TEMATIC ȊN ALTERNATIVA

STEP BY STEP. APLICAŢII LA ELEVII DE CLASA I

STUDIILE TEMATICE:
• Crǎciunul, sǎrbǎtoarea bucuriei;
• Un buchet de sentimente;
• Obiceiuri ṣi tradiții pascale...

Studiul tematic – strategie modernă de ȋnvățare

III.1 Elemente specifice planificǎrii ṣi proiectǎrii în alternativa Step by Step

Realizarea activitǎților didactice presupune inclusiv demersuri de planificare, proiectare

ṣi organizare. Procesul educațional este unul organizat ṣi astfel proiectat încȃt toate
componentele sale sǎ se articuleze armonios pentru a asigura, în cele din urmǎ, atingerea
obiectivelor urmǎrite. Ȋn desfǎṣurarea activitǎților didactice intervin numeroṣi factori:
conținuturi, metode ṣi mijloace, strategii etc., sunt folosite anumite resurse ṣi se stabilesc variate
tipuri de relații psiho-sociale ṣi pedagogice profesori- elevi, ṣi elevi- elevi. Fiecare dintre aceste
componente condiționeazǎ reuṣita demersului didactic. (I. Albulescu, M. Albulescu, 2000).
Complexitatea procesului, privit prin prisma interdependenței funcționale a
componentelor sale, face necesarǎ organizarea, care sǎ-i asigure unitatea ṣi desfǎṣurarea în
condiții optime:
Modalitǎți de optimizare a activitǎții:
 Acordarea unui grad mai mare de autonomie elevilor, cadrului didactic revenindu-i rolul
de a îndruma activitatea lor independentǎ;
 Organizarea informațiilor dupǎ cerințele elevilor;
 Stimularea motivației învǎțǎrii;
 Antrenarea tuturor elevilor în sarcini de învǎțare, care sǎ le solicite forțele de cunoaṣtere
ṣi creație (gȃndire, imaginație, creativitate etc.);
 Crearea acelor momente propice manifestǎrii strategiilor cognitive, deprinderilor
intelectuale, creativitǎții;
 Raționalizarea timpului disponibil, astfel încȃt accentul sǎ poatǎ fi deplasat de pe munca
acasǎ pe munca în clasǎ;
  Crearea unui climat favorabil manifestǎrii unor atitudini pozitive de cǎtre elevi.
Modul în care profesorul organizeazǎ activitǎțile ce urmeazǎ a fi realizate cu elevii are o
deosebitǎ importanțǎ, deoarece în acest fel este posibilǎ optimizarea învǎțǎrii.

Termenul de ,,proiectare didacticǎ” desemneazǎ o serie de operații prin care se stabilesc

anticipat paṣii ce vor fi parcurṣi în realizarea activitǎții, obiectivele urmǎrite, conținutul ce
urmeazǎ a fi predat, strategiile utilizate, procedeele de evaluare, precum ṣi relațiile dintre acestea.
Rolul ṣi importanța operațiilor de proiectare sunt confirmate de practica ṣcolarǎ, reuṣita lecției
fiind condiționatǎ de un proiect bine realizat. Prin intermediul proiectǎrii, profesorul îṣi va
clarifica ce anume urmeazǎ sǎ predea, cum ṣi cu ce scop. Ȋn acest fel, el are posibilitatea
armonizǎrii obiectivelor lecției cu strategiile de realizare ṣi modalitǎțile de evaluare.

A proiecta o activitate didacticǎ în vederea învǎțǎrii eficiente înseamnǎ a efectua

urmǎtoarele operații (I. Albulescu, M. Albulescu, 2000):

 Analiza generalǎ a lecției prin consultarea programei, manualului, ṣi a altor

surse bibliografice (Ce vom preda?);
 Ȋncadrarea activitǎții respective în sistemul de lecții sau planul tematic
(Unde ne situǎm?);
 Definirea obiectivului general ṣi a obiectivelor operaționale (Ce urmǎrim în
activitatea respectivǎ?);
 Stabilirea resurselor necesare realizǎrii (Cu ce vom realiza cele propuse?);
 Identificarea strategiilor didactice adecvate fiecǎrui obiectiv operațional stabilit
(Cum procedǎm pentru a atinge ceea ce ne-am propus?);
 Selectarea, structurarea logicǎ ṣi esențializarea conținutului (La ce informații
ne raportǎm în predare?);
 Determinarea formelor de evaluare (Cum vom ṣti dacǎ am realizat ceea ce ne-
am propus?);
 Stabilirea modalitǎților de aplicare (Cum vom realiza transferul?).

,,Organizarea reprezintǎ acțiunea complexǎ de asigurare ordonatǎ, disciplinatǎ, raționalǎ,

coerentǎ ṣi eficientǎ a activitǎților didactice, a forțelor ṣi mijloacelor umane ṣi materiale necesare
punerii în operǎ a componentelor esențiale ale procesului de învǎțǎmȃnt- obiectivele,
conținuturile, strategiile didactice, evaluarea ṣi îndeosebi formele de activitate
didacticǎ’’(Bontaṣ, 1996, p.171).

III.2 Studiul tematic – caracteristici

 O activitate complexă, specifică alternativei educaţionale Step by Step, care presupune o
abordare integrată şi transdisciplinară a curriculumului este studiul tematic.

Studiul tematic „este un demers didactic ridicat la rang de strategie didactică” afirmă dl.
lector Horaţiu Catalano în lucrarea „Studiul tematic- Strategie modernă de integrare a
conţinuturilor învăţării”. Consider cǎ este necesar sǎ acordǎm studiului tematic o atenție
deosebitǎ ṣi un spațiu mai larg în ansamblul strategiilor activ participative destinate învǎțǎrii
ṣcolare. Studiul tematic este un mijloc eficient de activizare a întregului colectiv de elevi ṣi
pǎrinți. Prin conținutul sǎu dar ṣi prin modul de desfǎṣurare, studiul tematic dezvoltǎ spiritul de
cooperare, formeazǎ, consolideazǎ ṣi dezvoltǎ deprinderi de muncǎ organizatǎ, stimuleazǎ
puterea de investigație ṣi cointeresare continuǎ ṣi valorificǎ inteligențele multiple ale fiecǎrui
copil.

Activitatea se desfăşoară pe o perioadă de mai multe săptămâni şi necesită o pregătire şi

proiectare minuţioasă. În cadrul abordării tematice se pune accent pe aspectele intelectuale,
sociale, emoţionale, fizice şi estetice ale dezvoltării personalităţii elevului. Predarea tematică se
face astfel încât elevii să vadă legăturile dintre diferitele discipline şi legăturile acestora cu viaţa
cotidiană. Prin studiul tematic elevii au posibilitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care
vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult.

În cadrul studiului tematic abordarea unei teme se face în funcţie de interesele,

particularităţile şi vârsta elevului şi de cele mai multe ori la propunerea elevilor. Motivaţia pentru
învăţare devine astfel interioară, interesul devine personal. Este firesc ca întotdeauna să avem ca
punct de plecare punctele forte ale elevilor noştri, să le dăm posibilitatea de a fi mândri de ei.

Tema studiului trebuie să permită cadrului didactic să atingă obiectivele curricumului

şcolar, să poată să fie cercetată într-o varietate de moduri, să existe locuri de vizitat, obiecte de
cercetat, cărţi de citit, şi persoane capabile să discute despre această temă. Tema trebuie să
pornească de la fenomene pe care elevii sǎ le poată observa în mod direct, să le permită acestora
să gândească, să pună întrebări şi să rezolve problemele prin cercetare, iar materialele şi
resursele legate de temă să fie accesibile copiilor.
Prin intermediul studiului tematic se pǎstreazǎ în centrul atenției elevul ṣi personalitatea
sa, se pune în prim plan studiul individual, independența în gȃndire ṣi atitudine. Elevii au
posibilitatea de a-ṣi susține punctul de vedere deoarece un studiu tematic aprofundat poate fi
privit din mai multe puncte de vedere.
 Studiul tematic are drept scop sǎ-l punǎ pe elev în situația de a face conexiuni, de a
cerceta ṣi de a descoperi, de a selecta ideile importante, de a sintetiza informațiile ṣi nu în ultimul
rȃnd, de a-ṣi acumula o culturǎ generalǎ formatǎ din elemente de bazǎ.
Consider că un studiu tematic pune în practică tot ceea ce este prezentat în ,,Crezul
instruirii active”, şi anume:
,, Ce aud, uit.
Ce aud şi văd, îmi amintesc puţin.
Ce aud, văd şi întreb sau discut cu cineva, încep să înţeleg.
Ce aud, văd, discut şi fac, îmi însuşesc şi mă deprind.
Ce predau altcuiva, învăţ.
Ceea ce pun în practică, mă transformă.”
III.3 Etapele specifice studiului tematic
Atunci când se proiectează un studiu tematic trebuie păstrat interesul elevilor într-o
poziţie centrală pentru a avea asigurată motivaţia lor în cursul învăţării.
Etapele realizării unui studiu tematic respectă, în general, următoarea ordine:
 alegerea temei- aceasta poate fi aleasă de cadrul didactic sau de elevi, în concordanţă cu
nevoile şi interesele elevilor;
 formularea unor idei de referinţă redate printr-o hartă a studiului tematic, hartă realizată
în urma unei şedinţe de braistorming cu elevii;
 identificarea problemelor ce vor fi dezbătute în urma analizei tabelului cu inventarul de
probleme: Ce ştim? Ce vrem să aflăm?, De unde aflăm?, ultima rubrică a tabelului cu
întrebarea Ce am aflat?, se completează pe parcursul derulării studiului tematic;
 formularea obiectivelor generale şi operaţionale de către cadrul didactic;
 stabilirea duratei de desfăşurare a studiului tematic; durata se poate prelungi dacă este
necesar şi elevii mai prezintă interes pentru temă;
 informarea părinţilor asupra temei şi a modului în care aceştia se pot implica în
activităţile studiului;
 stabilirea activităţilor pe centre de interes;
 planificarea calendaristică a temelor specifice studiului tematic;
 desfăşurarea activităţilor pe centre, frontal sau în echipe; activităţile propuse se pot
desfăşura atât la centrele de activitate cât şi în cadrul întâlnirii de dimineaţă şi a activităţii
de după-amiază;
 realizarea proiectelor individuale;
 autoevaluarea prin fişe specifice;
  evaluarea finală a studiului tematic, care poate lua forma unei manifestări cultural-
artistice, a unui concurs tematic, a unei excursii tematice, expoziţii; evaluarea poate avea
loc în prezenţa părinţilor, a altor cadre didactice, într-un cadru special: sala de spectacole,
la muzeu.
Etapele de realizare a studiului tematic sunt flexibile, fiecare cadru didactic poate stabili
ordinea prin care-şi propune desfăşurarea acestuia. Este indicat ca în sala de clasă să se rezerve
un spaţiu destinat studiului tematic ce va reflecta tema acestuia. Aici se va afişa tabelul cu
inventarul de probleme, tabel care va fi completat pe tot parcursul studiului tematic la rubrica
Ce am aflat?. Se mai afişează şi harta studiului tematic şi subtemele stabilite, pentru ca elevii să
ştie în permanenţă care sunt reperele în cercetarea temei. Lucrările din cadrul studiului tematic,
în special cele de la arte, pot fi afişate realizându-se astfel o expoziţie. Lucrările se adună apoi
într-un portofoliu. Pe parcursul derulării studiului, spaţiul se va îmbogăţi cu diferite materiale
procurate de elevi, învăţători şi părinţi.
La finalul studiului tematic se poate realiza o analiză a acestuia, elevii fiind puşi să
răspundă la întrebări de felul: Ce aţi învăţat nou?, Ce ştiţi să faceţi acum şi nu ştiaţi înainte?, Ce
v-a plăcut mai mult din ce aţi făcut?. Se analizează şi tabelul cu inventarul de probleme Ce ştim?
Ce vrem să aflăm?, Ce am aflat?, De unde aflăm?, pentru a se verifica dacă elevii au găsit
răspuns la toate întrebările pe care şi le-au pus la începutul studiului tematic.
Ei aflǎ cǎ nu sunt îngrǎdiți de o anumitǎ programǎ, cǎ pot fi receptivi ṣi la ideile
descoperite de alții ṣi reuṣesc astfel sǎ se autodepǎṣeascǎ. Se pune accent pe studiul individual pe
utilizarea experienței personale, pe inventivitate dar ṣi pe spiritul de colaborare. Elevii se
grupeazǎ în funcție de interesele ṣi pasiunile comune, de stilul de învǎțare, de modul în care
coopereazǎ în grup.
Studiul tematic, prin strategiile pe care le implicǎ, dezvoltǎ:
 abilitǎți de gȃndire – identificare, aplicare, înțelegere, analizare, sintetizare, evaluare;
 abilitǎți de comunicare – vorbire, citire, scriere, ascultare;
 abilitǎți sociale – acceptarea responsabilitǎților, respectarea altora, cooperarea , rezolvarea
conflictelor, luarea deciziilor de grup, adoptarea unei varietǎți de roluri;
 abilitǎți de autoorganizare – organizare, organizarea timpului, coduri de comportament
pentru situații diverse.
Ȋn sprijinul cadrelor didactice vin studiile tematice prin faptul cǎ permit o îmbinare a
activitǎților specifice educației formale cu cele nonformale ṣi oferǎ posibilitatea de a integra
domenii diferite de conținut cu viața realǎ.
 Ȋn cadrul unui studiu tematic se obține o creṣtere a randamantului ṣcolar, o creṣtere a
interesului elevilor pentru activitatea de învǎțare, o optimizare a procesului de învǎțare. Acțiunile
instructive educative reuṣite sunt acelea care asigurǎ succesul ṣcolar al elevului.
Alternativa educționalǎ Step by Step îmbinǎ toți factorii care contribuie la realizarea
succesului ṣcolar ṣi respectǎ stadiul de dezvoltare al fiecǎrui copil. Studiul tematic, prin
activitǎțile pe care le propune, asigurǎ o experiențǎ de succes pentru fiecare elev.
III.4 Rolul studiului tematic ȋn clasele Step by Step
Activitǎțile transdisciplinare sunt activitǎți care abordeazǎ o temǎ generalǎ din
perspectiva mai multor arii curriculare, construind o imagine cȃt mai completǎ a temei
respective. Este tipul de activitate unde cunoṣtințele ṣi capacitǎțile sunt transferate de la o arie
curricularǎ la alta. Prin intermediul acestor activitǎți, se urmǎreṣte atingerea obiectivelor tuturor
ariilor curriculare într-un context integrat.(Ghidul programului de informare/formare a
institutorilor/învǎțǎtorilor, pag.87, Bucureṣti, 2003)
Acest tip de activitǎți se desfǎṣoarǎ cu rezultate bune în clasele cu predare în alternativa
educaționalǎ Step by Step unde activitatea tematicǎ stǎ la baza întregii activitǎți de predare-
învǎțare- evaluare ṣi unde activitatea este centratǎ pe copil, pe nevoile, pe interesele ṣi dorințele
lui ṣi în funcție de tipul de inteligențǎ dominantǎ.
Copiilor le place să învețe și o fac în mod constant atâta vreme cât conținutul a ceea ce
învață răspunde nevoilor, scopurilor și intereselor lor. Un scop principal al programului Step by
Step este să abordeze toate aspectele dezvoltării ca pe un întreg și nu ca pe fragmente disparate.
O astfel de abordare este menită să pună accentul pe următoarele aspecte ale dezvoltării
copilului: intelectual, social, emoțional, fizic și estetic. Predarea armonioasă susține dezvoltarea
simultană a tuturor acestor aspecte și nu se concentrează doar asupra unui aspect izolat care pare
nenatural în dezvoltarea copilului. Există momente în care cadrele didactice se găsesc prinse
între obligația de a respecta programa școlară și dorința de a explora situații interesante de
învățare inițiate de copii. Prin armonizarea temelor cu planificarea diverselor materii, cadrele
didactice pot veni în aceeași măsură în întâmpinarea nevoilor copiilor și cerințelor programei
școlare. Procesul de predare- învățare trebuie să includă elaborarea de proiecte, învățarea în
centre de activitate, discuții, excursii pe teren, invitați în clasă.
Punerea în practică armonizată a programei poate fi dusă la îndeplinire cu succes prin
abordarea tematică. Predarea este eficientă pentru că reunește materialele complementare care
împreună formează un tot unitar. În alternativa educațională Step by Step studiul tematic devine
o concretizare a armonizării procesului de predare- învățare, el regăsindu-se ca activitate de bazǎ
în clasele din România care funcționează în această alternativă pedagogică. Predarea tematică
permite elevilor să vadă legăturile dintre diverse materii și cadrului didactic să organizeze
programa școlară în jurul unor teme pe care elevii le găsesc stimulative.
Deși cele mai multe planificări tematice sunt realizate pe termen lung, există unele
abordări mai scurte dacă se constată că studiul a satisfăcut interesele copiilor. Organizarea ideilor
în jurul unor teme sau a unui subiect duce la crearea unei rețele. Ideea unei rețele este inițiată de
către elevi sau cadrul didactic. Rețeaua creează un cadru de integrare a diverselor subiecte
aparținând unei discipline și îi încurajează pe elevi să fie creativi, imaginativi, să-și demonstreze
sferele de interes prin contribuția lor la modelarea programei școlare. Rețeaua oferă elevilor
ocazia de a găsi un echilibru între propriile lor interese și nevoi și acumularea de noi cunostințe.
Rețelele arată părinților și celorlalte cadre didactice ce se întâmplă în sala de clasă. Acest lucru
permite tuturor să vadă larga varietate a experiențelor împărtășite în cadrul lecțiilor. Prin
parcurgerea rețelei, cadrul didactic poate corela obiectivele pe termen lung cu cele pe termen
scurt, iar copiii își pot corela nevoile cu interesul și experiențele dobândite cu cele viitoare.
Avantajele predǎrii- învățării sunt atât pentru cadrele didactice cât și pentru elevi. Ele se
concretizează în:
 o bună înțelegere din partea elevilor;
 stabilirea unor legături între diferite discipline de studiu;
 creșterea motivației elevilor;
 eficientizarea predǎrii;
 explorare atât extensivă cât și în profunzime a unui subiect care este potrivit vârstei.
Programul Step by Step este construit pe ideea cǎ pentru a-i pregǎti pe copii sǎ facǎ fațǎ
schimbǎrilor care se aṣteaptǎ în viitor, trebuie sǎ-i facem dornici de permanentǎ învǎțare. Ȋn acest
sens, programul încurajeazǎ dezvoltarea unor caracteristici ṣi capacitǎți necesare cum sunt: a
prevedea ṣi a influența schimbǎrile, a avea o gȃndire criticǎ ṣi a fi capabil sǎ facǎ alegeri, a fi
capabil sǎ defineascǎ o problemǎ ṣi sǎ o rezolve, a fi creative, imaginative ṣi inventive, a fi
preocupat de comunitate, de țarǎ ṣi de mediu.
Programul Step by Step pentru învățământul primar încurajează predarea pentru a
dezvolta înțelegerea. Predarea tematică este o cale de atingere a acestui scop
III.5 Rolul învǎțǎrii prin cooperare în realizarea studiului tematic
Pedagogia modernǎ are în vedere formarea acelor profesori care sǎ uṣureze cunoaṣterea ṣi
sǎ influențeze participarea la instruirea cunoaṣterii. Relațiile profesor – elev, elev- elev sunt
deschise bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructive ṣi pe cooperare. Şcoala modernǎ
promoveazǎ învǎțarea prin cooperare ca forma superioarǎ de interacțiune psihosocialǎ, bazatǎ pe
sprijin reciproc, pe toleranțǎ, pe efort susținut din partea tuturor, îndreptat spre acelaṣi scop.
 Ȋnvǎțarea prin cooperare este o strategie de instruire structuratǎ sistematizatǎ în cadrul
cǎreia grupul de elevi lucreazǎ împreunǎ pentru a atinge un țel comun devenind capabili sǎ aplice
ṣi sǎ sintetizeze cunoṣtințele în moduri variate ṣi complexe învǎțȃnd în acelaṣi timp mai temeinic
decȃt în cadrul lucrului individual. Cadrelor didactice le revin ca sarcini sǎ participe alǎturi de
copii la elaborarea cunoṣtințelor, sǎ serveascǎ drept model în legǎturile interpersonale ṣi sǎ
încurajeze interacțiunile cooperante dintre copii.
Principiul de bazǎ al alternativei Step by Step constǎ în desfǎṣurarea activitǎților pe
centrele de activitate, în conformitate cu obiectivele comune prestabilite în studiul tematic
propus, elevii au ocazia sǎ-ṣi dezvolte deprinderi, sǎ împǎrtǎṣeascǎ din experiența proprie, sǎ
învețe din experiența celorlalți, sǎ-ṣi consolideze cunoṣtințele, într-un climat pozitiv ṣi într-o
atmosferǎ de încredere. Se creeazǎ la grupǎ un mediu propice învǎțǎrii pe grupuri mici de copii.
Cadrul didactic are permanent în vedere stimularea învǎțǎrii prin cooperare. Unele concepte care
stau la baza acestui program stipuleazǎ ca un copil mic:
 învațǎ activ, acumulȃnd constant noi informații despre lumea înconjurǎtoare prin joc;
 este dependent de alții în ceea ce priveṣte dezvoltarea emoționalǎ, cognitivǎ prin
interacțiunile sociale.
Dacǎ pȃnǎ nu de mult, ṣcoala romȃneascǎ promova competiția ṣi individualismul,
încuraja reuṣita personalǎ, acum ea ṣi-a schimbat strategia ṣi abordeazǎ idea cooperǎri prin:
 stimularea interacțiunii între copii;
 depunerea unui efort mai intens de cǎtre copii în procesul de învǎțare;
 generarea sentimentelor de acceptare ṣi simpatie;
 stimularea inteligenței interpersonale;
 dezvoltarea abilitǎților de comunicare;
 încurajarea comportamentelor de facilitare a succesului celorlalți;
 dezvoltarea gȃndirii critice.
Aceastǎ metodǎ reprezintǎ utilizarea, ca metodǎ instrucționalǎ a grupului mic de copii,
astfel încȃt aceṣtia sǎ poatǎ lucra împreunǎ, urmȃnd ca fiecare membru al grupului sǎ-ṣi
îmbunǎtǎțeascǎ performanțele proprii ṣi sǎ contribuie la creṣterea performanțelor celorlalți
membrii ai grupului.
Ȋnvǎțarea prin cooperare reprezintǎ folosirea grupurilor mici în scopuri instrucționale,
astfel încȃt elevii îṣi maximizeazǎ atȃt propria învǎțare, cȃt ṣi a celorlalți colegi.
Avantajele cooperǎrii:
 scopul grupului, maximizarea învǎțǎrii tuturor membrilor, îi motiveazǎ pe ṣcolari sǎ
obținǎ mai mult decȃt achiziții strict personale, ci rezultate bune pentru echipǎ;
 membrii grupului se considerǎ, fiecare în parte ca ṣi grup, responsabili pentru a face
muncǎ de calitate;
 ei îṣi oferǎ reciproc sprijin personal ṣi intelectual, bazat pe devotament ṣi grijǎ fațǎ de
celǎlalt;
 ei învațǎ deprinderi sociale ṣi le folosesc pentru a-ṣi coordona eforturile pentru
îndeplinirea scopurilor;
 toți membrii acceptǎ responsabilitatea de a conduce grupul;
 se fondeazǎ o varietate largǎ de forme de interacțiune (învǎțare în cuplu, în grupuri
eterogene) care faciliteazǎ apariția sentimentelor de acceptare ṣi simpatie;
 instaureazǎ în grup buna înțelegere, armonia, conduita de facilitare a succesului celorlați.
Ȋn cooperare prin intermediul studiului tematic, elevii învațǎ atȃt subiecte ṣtiințifice
(sarcina de lucru) prezentate cȃt ṣi deprinderile sociale (munca în echipǎ).
,,Este imposibil ca elevii sǎ învețe ceva cȃt timp
gȃndurile lor sunt robite ṣi tulburate de vreo patimǎ.
Ȋntretineți-i deci într-o stare de spirit plǎcutǎ,
dacǎ vreți sǎ vǎ primeascǎ învǎțǎturile. Este tot atȃt
de imposibil sǎ imprimi un caracter frumos ṣi armonios
într-un suflet care tremurǎ, pe cȃt este de greu sǎ tragi
linii frumoase ṣi drepte pe o hȃrtie care se miṣcǎ.’’
(John Loche, Some Thoughts Concerning Education)