Activitate 2.2.b.

Accentele demersului didactic –

experiențe la clasă
Proiectarea strategiilor didactice reprezinta ansamblu de procese si operatii deliberative
de anticipare a acesteia, de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in realizarea instructiei si
educatiei)

  În viziune modernă, în activitatea de proiectare didactică, accentul este deplasat de la

simpla planificare / eșalonare a timpului la prefigurarea activității de învățare a elevilor, la
crearea unor situații de învățare efectivă.

Actiunea de proiectare didactica nu se suprapune peste intocmirea planurilor de

activitate; ea consta in gandirea si prefigurarea procesului didactic, a strategiilor de predare,
invatare si evaluare, a modului orientativ in care se va desfasura activitatea.

De regulă urmăresc formarea la elevi a tutror competențelor prevăzute în programă,

dar cu siguranță au fost dăți când am pus accent pe conținuturi. Rezultatele învățării nu au
fost tocmai cele așteptate deoarece elevii sunt descurajați în fața unui volum mare de
informații. Ei reacționează favorabil atunci cand pot paticipa la diferite activități de învățare
deoarece pot asocia notiunile cu o imagine vizualizată, o etapa a unui experiment/activități
de cerectare. Elevilor le place să fie puși în ipostaza de mici cercetători, le place sa fie
lideri in cadrul unei echipe, sa se poată exprima liberi, să pună întrebări.

PAȘII PE CARE ÎI URMĂRESC ÎN PROIECTAREA UNUI DEMERS

DIDACTIC SUNT URMĂTORII:

1. Studierea atentă a programei școlare;

2. Elaborarea planificării calendaristice;
3. Proiectarea unității de învățare;
4. Pentru fiecare temă din unitatea de învățare se stabilesc competențele
specifice;
5. Se stabilesc competențele specifice pentru tema respectivă;
6. Scopul demersului didactic;
7. Alegerea metodelor și mijloacelor de învățământ;
8. Stabilirea modalităților de evaluare;
9. Alocarea timpului necesar parcurgerii unității de învătare;

Repere metodice in organizarea si desfasurarea lectiei

- cunoașterea cât mai profunda a personalitatii elevilor, a nevoilor și așteptărilor

lor educationale;

- nivelul de pregătire și experiența lor cognitivă teoretică și practică;

- stilurile de învățare;

- capacitățile de muncă în grup, de activitate independentă;

- îmbinarea influențelor educative formale cu cele neformale și informale;

 - structurarea și esentializarea continuturilorastfel încât învățarea să se realizeze
în clasă;

- valorificarea metodelor de învățământ în direcția implicării elevilorîn procesul

instructiv-educativ;

- utilizarea unor sisteme de mijloace de învățământ care să sprijine înțelegerea,

aplicarea noului, fixarea, aprofundarea, esentializarea, conceptualizarea,
abstractizarea ,transferul;

- realizarea unui feed – back ameliorativ continuu și a unei evaluări continue,

formative și formatoare.

Sunt de părere că activităţile de predare, învăţare şi evaluare, tehnicile si

instrumentele aferente trebuie gândite si construite în funcţie de competenţele care se cer
a fi asimilate de către elevi. Competenţa nu este reductibilă la o sumă de activităţi sau de
exerciţii prezentate într-o ordine oarecare. Ea nu este un punct de sosire, ci un punct de
plecare, pornind de la care trebuie reorganizate situaţiile de învăţare si activitățile de
evaluare.