Structurarea pe unităţi de învăţare ne asigură o nouă viziune asupra proiectării
lecţiei, care nu mai este o verigă a conţinutului segmentat, ci devine o componentă operaţională a unităţii de învăţare. Proiectarea pe unităţi de învăţare presupune o abordare integrativă, unitară a conţinuturilor curriculare identificate în teme care determină integralitatea unităţilor de învăţare. Prin participarea la cursul CRED am sesizat că trebuie făcute câteva modificări privind elaborarea unităților de învățare deoarece sunt câteva aspecte esențiale de care trebuie să țin cont: - elevul trebuie să fie mereu în centrul atenției; el trebuie implicat activ în toate activitățile de învățare; - se pornește întotdeauna de la general la particular, de la ceea ce el știe deja la ceea ce urmează să descopere; - prin parcurgerea unei unități de învățare se urmărește formarea a cel mult două competențe; - nu se insistă pe cantitatea de informație , ci pe calitatea acesteia, pe ceea ce elevul va putea să facă utilizând informația dobândită; - pentru fiecare activitate de învăţare se alocă resursele adecvate pentru conceperea strategiei şi realizarea demersului didactic; - elevul trebuie pus mereu în fața unor situații noi prin care să descopere realitățile științelor biologice și nu în situația de a reproduce ceva, astfel încât, pe măsură ce avansează în cunoştinţe şi competenţe, elevul îşi dă seama de drumul pe care l-a parcurs; - Proiectez doar pe baza programei, nu a manualului (manualul este destinat elevului, nu profesorului!), deși mă pot ghida după acesta, segmentez contextele de învățare în funcție de nevoile elevilor, vizând competențele specifice precizate în aceasta.