TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII

Analiza fenomenelor de organizare a proceselor de instruire – învăţare permite

identificarea mai multor tipuri de lecţii, diferite prin natura contribuţiei lor la realizarea
scopurilor urmărite în activitatea şcolară. Învăţarea nu este un act spontan şi nu se
realizează dintr-o dată. Ea are, în cele mai multe cazuri, caracter procesual, implicând
parcurgerea mai multor etape, fiecare dintre acestea îndeplinind funcţii specifice. Astfel,
învăţarea completă şi temeinică, în cadrul activităţii şcolare, se realizează prin intermediul
mai multor procese: de comunicare şi însuşire de cunoştinţe, de recapitulare şi
sistematizare, de formare a priceperilor şi deprinderilor, de evaluare a rezultatelor
şcolare.
Combinarea specifică a tipurilor de activităţi amintite, ca şi a metodelor şi
mijloacelor de instruire, conduce la numeroase şi variate moduri de structurare a lecţiilor.
În multitudinea modurilor de organizare şi desfăşurare a lecţiilor se pot determina anumite
tipuri de lecţii, în funcţie de natura sarcinii didactice dominante.

Aceste tipuri de lecţii sunt:

A. Lecţia de comunicare – însuşire de cunoştinţe

Caracteristică: predomină obiectivele de cunoaştere şi de înţelegere.

Etapele lecţiei:
- pregătirea clasei pentru activitate;
- verificarea temei efectuate acasă ( calitativ şi cantitativ);
- recapitularea lecţiei anterioare;
- discuţie pregătitoare pentru sensibilizarea elevilor faţă de conţinutul care urmează
să fie predat;
- comunicarea obiectivelor în formă accesibilă;
- transmiterea şi asimilarea noilor cunoştinţe;
- fixarea şi consolidarea conţinuturilor predate;
- explicaţii pentru continuarea învăţării.
Observaţie!
Acest tip de lecţie poate avea numeroase variante:
- astfel, poate avea structura unei lecţii combinate sau "mixte", în care se realizează
mai multe activităţi: de comunicare, de repetare, de consolidare, de formare a
priceperilor şi deprinderilor, de verificare etc.

B. Lecţia de recapitulare şi de sistematizare a cunoştinţelor

Caracteristică: predomină obiectivele de analiză, sinteză, creaţie.

Etapele lecţiei:
- precizarea materialului de recapitulat, în idei esenţiale, sub forma unui plan da
recapitulare;
- recapitularea conţinutului, alcătuirea unei scheme cuprinzând datele esenţiale;
- explicaţii suplimentare pentru completarea sau clarificarea unor elemente
insuficient înţelese;
- efectuarea de către elev a unor lucrări care implică aplicarea cunoştinţelor
recapitulate (rezolvarea de exerciţii, analize etc.);
- explicaţii şi indicaţii privind continuarea activităţii de învăţare sau de efectuare a
temelor.

C. Lecţia pentru formarea şi consolidarea priceperilor şi deprinderilor

Caracteristică: predomină obiectivele de aplicare, de rezolvare.

Etapele lecţiei:
- explicarea scopului activităţilor ce urmează să fie realizate;
- recapitularea şi reactualizarea cunoştinţelor care urmează să fie folosite în
efectuarea lucrării;
- descrierea fazelor (etapelor) lucrării;
- demonstrarea modului în care urmează să fie realizată lucrarea, sau prezentarea
unui model;
- efectuarea lucrării de către elevi, sub îndrumarea învăţătorului;
- analiza modului de realizare a lucrării, aprecierea lucrărilor; acolo unde este
nevoie, se va reface lucrarea.
 D. Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare

Caracteristică: predomină obiectivele de verificare şi apreciere.

Etapele lecţiei:
- stabilirea conţinutului care urmează să fie verificat; cu precizarea elementelor
esenţiale; tematica va fi cunoscută de elevi;
- verificarea cunoştinţelor elevilor, în mod oral sau scris;
- aprecierea rezultatelor, cu semnalarea greşelilor caracteristice, sau a omisiunilor;
- explicaţii pentru corectarea greşelilor sau pentru completarea omisiunilor.

E. Lecţia mixtă sau combinată

Caracteristică: sunt combinate toate categoriile de obiective prezentate anterior.

Etapele lecţiei:
- organizarea clasei;
- verificarea învăţării şi a organizării temei din lecţia anterioară;
- reactualizarea cunoştinţelor necesare noului conţinut;
- prezentarea obiectivelor;
- comunicarea noilor cunoştinţe şi dirijarea învăţării;
- aplicarea, învăţarea, consolidarea cunoştinţelor prin exerciţii;
- precizarea şi explicarea temei pentru acasă.

În strânsă legătură cu cele menţionate, analiza activităţilor întreprinse în lecţii

permite constatarea că acestea pot fi ordonate în două categorii: activităţi frecvent întâlnite
în toate tipurile de lecţii (pregătirea clasei pentru lecţie, verificarea temelor efectuate acasă,
recapitularea cunoştinţelor predate în lecţiile precedente, comunicarea obiectivelor lecţiei,
explicarea temei pentru acasă) şi activităţi specifice unor tipuri de lecţii. Corelat cu
acestea, organizarea şi desfăşurarea lecţiilor se prezintă ca activităţi cu dublă însuşire de
tehnică şi creaţie, în sensul că ele presupun cunoaşterea de către educator a modului de
realizare eficientă a diferitelor tipuri de activităţi, a tehnicilor de lucru cu clasa şi o
atitudine creatoare, inventivă în realizarea lor.

Determinant este faptul că în cele mai multe cazuri, conţinutul unui obiect de
învăţământ este organizat pe teme mari, capitole, subcapitole, acestor unităţi le corespund,
în planul desfăşurării procesului didactic, "sistemele de lecţii". În majoritatea situaţiilor,
lecţia este o verigă într-un sistem, având o identitate proprie dată de conţinutul şi
obiectivele sale distincte, generând o anumită activitate, toate acestea, însă, corelate cu
celelalte lecţii din sistem.
FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE INVATAMANT

Interactiunea optima dintre componentele procesului de invatamant face necesara organizarea

adecvata a acestuia, asigurandu-se unitatea procesului si derularea sa normala. Dupa cum preciza
C. Cucos, formele de organizare a instruirii sunt "structuri organizatorice de realizare efectiva a predarii si
invatarii in cadrul organizat al educatiei institutionalizate" (Pedagogie, 2002). In realizarea sarcinilor
scolii, cea mai eficienta si, deci, cea mai larg raspandita formula o reprezinta organizarea pe clase si lectii.

1. Lectia - unitate didactica fundamentala

* Termenul lectie provine din latinescul lectio, derivat din legere, care inseamna a citi
cu glas tare un manuscris important, a audia, a lectura, a medita.

* Lectia, precizeaza I. Cerghit, este o ,,entitate de invatamant, care este ceva mai mult
decat o forma sau un cadru de organizare a instructiei, caci presupune mecanisme si legitati
de structurare si functionare ce trebuie bine cunoscute' (Perfectionarea lectiei in scoala
moderna, 1983, p. 14).

* Avantaje ale acestei forme de organizare a instruirii:

- este o forma mai comoda de organizare si desfasurare a activitatii pentru

profesor: beneficiaza de un suport teoretic mai consistent decat alte modalitati de
organizare a activitatii didactice; poate fi condusa cu mai multa siguranta chiar de catre
profesorii cu mai putina experienta; dispune de instrumente de evaluare verificate, mai
sigure si mai eficiente;

- comporta economicitate, programele scolare foarte incarcate impunand desfasurarea

activitatii sub forma de lectii, care imprima instruirii un ritm alert si sustinut si
permit profesorilor si elevilor sa parcurga programa scolara ; se impune spargerea
monotoniei lectiei, prin proiectarea si desfasurarea creativa a lectiei;

- confera sistematicitate si continuitate procesului de instruire.

* Gagne si Briggs (Principii de design ale instruirii,1977, p. 138) evidentiaza

urmatoarele ,,momente' ale lectiei:

- captarea atentiei elevilor prin starnirea intereselor acestora;

- informarea cu privire la obiectivele de atins;

- reactualizarea si performarea unor capacitati formate anterior;

- prezentarea elementelor de continut specifice;

- dirijarea invatarii;

- obtinerea performantei;

- asigurarea feedback-ului;

- evaluarea performantelor obtinute;

- consolidarea retentiei si a capacitatii de transfer.

Lectia, in calitate de "microsistem', reconfigureaza intr-un mod specific toate

componentele universului didactic: continuturi, strategii, metodologii, modalitati de
organizare, forme de evaluare, specificari relationale etc.. Calitatea acesteia depinde nu de
fiecare element in parte luat separat, ci de relevanta elementelor prin raportare la context
si modul de articulare la nivelul ansamblului didactic creat.

2. Tipuri si variante de lectii

* Categoria/tipul de lectie desemneaza un mod de concepere si realizare ale activitatii

de predare-invatare-evaluare, o unitate structurala si functionala care se structureaza
dupa diferite criterii: obiectivul central, disciplina de predat, treapta de invatamant etc. (C.
Cucos, Pedagogie, 2002)

* Principalele categorii/tipuri de lectie sunt:

a. lectia mixta;

b. lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte;

c. lectia de formare de priceperi si deprinderi;

d. lectia de fixare si sistematizare;

e. lectia de verificare si apreciere ale rezultatelor scolare.

a. Lectia mixta

Lectia mixta vizeaza realizarea, in masura aproximativ egala, a mai multor scopuri
sau sarcini didactice: comunicare, sistematizare, fixare, verificare. Este tipul de lectie
cel mai frecvent intalnit in practica educativa, indeosebi la clasele mici, datorita diversitatii
activitatilor implicate.

* Structura relativa a lectiei mixte:

moment organizatoric;

verificarea continuturilor insusite: verificarea temei; verificarea cunostintelor, deprinderilor,

priceperilor dobandite de elev;

pregatirea elevilor pentru receptarea noilor cunostinte (se realizeaza, de obicei, printr-o
conversatie introductiva, in care sunt actualizate cunostinte dobandite anterior de elevi,
relevante pentru noua tema, prin prezentarea unor situatii-problema, pentru depasirea
carora sunt necesare cunostinte noi etc.);

precizarea titlului si a obiectivelor: profesorul trebuie sa comunice elevilor, intr-o forma

accesibila, ce asteapta de la ei la sfarsitul activitatii;

comunicarea / insusirea noilor cunostinte, printr-o strategie metodica adaptata obiectivelor,

continutului temei si elevilor si prin utilizarea acelor mijloace de invatamant care pot facilita
si eficientiza realizarea acestei sarcini didactice;
. fixarea si sistematizarea continuturilor predate prin repetare si exercitii aplicative;

explicatii pentru continuarea invatarii acasa si pentru realizarea temei.

b. Lectia de comunicare/insusire de noi cunostinte

Acest tip de lectie are un obiectiv didactic fundamental: insusirea de cunostinte (si, pe baza
acestora, dezvoltarea unor capacitati si atitudini intelectuale), dar prezinta o structura
mixta, indeosebi la clasele mici. Cand obiectivul didactic fundamental al lectiei il constituie
insusirea unor cunostinte noi, celelalte etape corespunzatoare tipului mixt sunt prezente,
dar au o pondere mult mai mica; ponderea celorlalte etape este determinata, in principal,
de varsta elevilor: la clasele mari, lectia de comunicare tinde chiar catre o structura
monostadiala.

* Cele mai cunoscute variante ale acestui tip de lectie sunt:

- lectia introductiva: are rolul de a oferi o imagine de ansamblu asupra unei discipline sau a
unui capitol si de a-i sensibiliza pe elevi in scopul eficientizarii receptarii noilor continuturi;

- lectia prelegere, practicabila doar la clasele liceale terminale, cand continutul de predat e
vast, iar puterea de receptare a elevilor este foarte mare;

- lectia seminar: presupune dezbaterea unui subiect in timpul orei pe baza

studiului prealabil de catre elevi a unor materiale informative; se realizeaza, de asemenea,
la clase mai mari, cand nivelul de pregatire si interesul elevilor pentru discipline sunt
ridicate;

- lectia programata, conceputa pe baza manualului sau textului programat sau pe

baza unor programe de invatare computerizate etc..

c. Lectia de formare de priceperi si deprinderi

* Structura orientativa a acestui tip de lectie:

- moment organizatoric;

- precizarea temei si a obiectivelor activitatii;

- actualizarea sau insusirea unor cunostinte necesare desfasurarii activitatii;

- demonstratia sau executia-model, realizata, de obicei, de profesor;

- antrenarea elevilor in realizarea activitatii (lucrarii, exercitiului etc.) cu

ajutorul profesorului;

- realizarea independenta a lucrarii, exercitiului etc. de catre fiecare elev;

- aprecierea performantelor elevilor si precizari privind modul de continuare a activi-

tatii desfasurate in timpul orei.

* Variantele lectiei de formare de priceperi si deprinderi pot fi identificate, in principal, in

functie de specificul domeniului de activitate si de locul desfasurarii activitatii:
 - lectia de formare de deprinderi de activitate intelectuala: analiza gramaticala,
analiza literara, analiza unui text filosofic, analiza unui document istoric, realizarea unui
eseu literar sau filosofic, rezolvare de exercitii si probleme etc.;

- lectia de formare a unor deprinderi motrice, specifice disciplinei Educatie fizica;

- lectia de formare a unor deprinderi tehnice: operare pe computer, utilizarea

unor instrumente tehnice;

- lectia cu caracter practic (aplicativ), realizabila, de obicei, in afara clasei

(de exemplu, in atelierul scolar);

- lectia de laborator, vizand desfasurarea unor experiente in domenii diverse

ale cunoasterii: chimie, fizica, biologie;

- lectia-excursie, destinata formarii priceperii de a observa obiecte sau fenomene, de

a selecta si prelucra observatiile etc..

d. Lectia de fixare si sistematizare

Lectia de fixare si sistematizare vizeaza, in principal, consolidarea cunostintelor

insusite, dar si aprofundarea lor si completarea unor lacune. Se realizeaza
prin recapitulare; recapitularea nu inseamna reluarea intr-o forma identica a unitatilor de
continut insusite anterior. Conditia de baza a eficientizarii acestui tip de lectie o
constituie redimensionarea continuturilor in jurul unor idei cu valoare cognitiva
relevanta, astfel incat elevii sa fie capabili de conexiuni care sa permita explicatii din ce in
ce mai complete si de aplicatii optime si operative in contexte din ce in ce mai largi ale
cunoasterii.

* Structura orientativa a acestui tip de lectie:

- precizarea continutului, a obiectivelor si a unui plan de recapitulare; este de dorit

ca aceasta etapa sa se realizeze in doi timpi: inaintea desfasurarii propriu-zise a orei, apoi
la inceputul orei sau orelor de recapitulare;

- recapitularea continutului pe baza planului stabilit: aceasta etapa este destinata

clarificarii si eliminarii confuziilor constatate de profesor, stabilirii unor conexiuni
prin largirea contextului cunoasterii si diversificarea perspectivelor de abordare a
continutului parcurs si realizarii unor scheme sau sinteze care sa puna in relatie tot ceea
ce reprezinta esentialul la nivelul continutului analizat;

- realizarea de catre elevi a unor lucrari pe baza cunostintelor recapitulate; in cazul lectiilor
de consolidare de deprinderi, aceasta etapa ocupa ponderea cea mai mare in structura
lectiei si se concretizeaza, in functie de specificul disciplinei, prin: rezolvare de exercitii si
probleme, analize gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrari avand caracter tehnic
etc.;

- aprecierea activitatii elevilor;

- precizarea si explicarea temei.

* In functie de intinderea continutului supus recapitularii (o tema, un capitol, materia unui
semestru sau a unui an scolar) propunem cateva dintre variantele posibile ale acestui tip de
lectie:

- lectia de repetare curenta: se realizeaza dupa cateva lectii de comunicare in care au fost
abordate cunostinte de baza, fara de care intelegerea altor continuturi si formarea unor
deprinderi de activitate nu sunt posibile;

- lectia de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcatuit de profesor impreuna cu elevii:
se realizeaza la sfarsitul unor capitole sau teme mari din programa;

- lectia de sinteza: se realizeaza la sfarsitul unor unitati mari de continut: capitole mari,
semestru sau an scolar.

e. Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare

Aceasta urmareste, in principal, constatarea nivelului de pregatire a elevilor, dar si

actualizarea si incadrarea cunostintelor in noi cadre de referinta si semnificare, cu
consecinte importante asupra viitoarelor trasee de invatare.

* Structura relativa a acestui tip de lectie:

- precizarea continutului ce urmeaza a fi verificat;

- verificarea continutului (in cazul unei verificari orale, aceasta etapa poate constitui un
bun prilej pentru sistematizarea cunostintelor, corectarea unor confuzii etc.);

- aprecierea rezultatelor (daca in cazul verificarii orale sau practice aprecierea se face la
sfarsitul orei, in cazul verificarii scrise acest moment se va consuma in urmatoarea intalnire
a profesorului cu elevii);

- precizari privind modalitatile de completare a lacunelor si de corectare a greselilor

si sugestii in legatura cu valorificarea continuturilor actualizate in activitatea viitoare.

Variantele lectiei de verificare si apreciere se stabilesc, in principal, in functie

de metoda sau modul de realizare a evaluarii:

- lectia de evaluare orala

- lectia de evaluare prin lucrari scrise
- lectia de evaluare prin lucrari practice
- lectia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.