Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Invatarea nu este un act spontan si nu se realizeaza dintr-o data, ea avand un caracter procesual si
implicand parcurgerea mai multor etape. Astfel, invatarea completa si temeinica, in cadrul
activitatii scolare, se realizeaza prin intermediul mai multor procese: de comunicare si insusire a
cunostintelor, de recapitularizare si sistematizare, de formare a priceperilor si deprinderilor, de
evaluare a rezultatelor scolare.
Din punct de vedere al structurii lectiilor, acestea pot fi grupate in: lectii de comunicare/insusire
a unor noi cunostinte, lectii pentru formarea priceperilor si deprinderilor, lectii de
recapitularizare si sistematizare a cunostintelor, lectii de verificare si apreciere a rezultatelor
scolare.
Activitatile de consolidare si sistematizare se efectueaza sin aproape toate tipurile de lectii, iar pe
langa aceste repetari curente se organizeaza lectii speciale de recapitulare si sistematizare pentru
intelegerea continutului unei discipline de invatamant. In general, recapitularea si sistematizarea
cunostintelor de realizeaza in cadrul lectiilor de acest tip prin: dialog frontal cu clasa, activitatea
personala a elevilor, expunere de sinteza realizata de propunator. Structura lectiilor:
Daca optiunea invatatorului pentru un tip de lectie este determinate de scopuri urmarite,
structura lectiei se realizeaza in functie de mai multe conditii: obiectivele urmarite, particularitati
de varsta ale elevilor, trasaturi caracteriale ale fiecarei discipline, natura continutului ce urmeaza
a fi predate. Analiza activitatilor intreprinse in lectii permite constatarea ca acestea pot fi
ordonate in doua categorii: activitati fecvent intalnite in toate tipurile de lectii(pregatirea clasei
pentru lectie, verificarea temelor, recapitularizarea cunostintelor, comunicarea obiectivelor,
explicarea temei pentru acasa) si activitati specific unor tipuri de lectii. Organizarea si
desfasurarea lectiilor se prezinta tot ca activitati cu dubla insusire in tehnica si creatie, in sensul
ca ele presupun cunoasterea de catre educator a modului de realizare eficienta a diferitelor tipuri
de activitati, a tehnicilor de lucru cu clasa.
In didactica traditionala lectia era primita sub unghiul actiunii propunatorului, fapt ce a
dus la promovarea teoriei instruirii, insa didactica moderna atribuie actiunii de predare o
acceptiune mai cuprinzatoare, incluzand si alte mecanisme ce au loc in cadrul interactiunii dintre
propunator si elevi, cum ar fi activitatea de invatare a elevilor, tipul de relatie pedagogica
profesor-elev. In consecinta, lectia este privita nu numai ca actiune realizata de propunator, ci,
mai ales ca interactiune multiforma intre factorii umani angajati in aceasta activitate.