Forme de organizare a activităţii didactice.

Lecţia
Coman Monica-Mihaela, Nivel I, PU

Interacțiunea optimă dintre componentele procesului de învățămțnt face necesară

organizarea adecvată a acestuia, asigurțndu-se unitatea procesului și derularea sa normală. După
cum preciza C. Cucoș, formele de organizare a instruirii sunt "structuri organizatorice de
realizare efectivă a predării și învățării în cadrul organizat al educației instituționalizate"
(Pedagogie, 2002). În realizarea sarcinilor școlii, cea mai eficientă și, deci, cea mai larg
răspândită formulă o reprezintă organizarea pe clase și lecții.
Lecţia reprezintă principala formă a organizării activităţii educaţionale.
Termenul lectie provine din latinescul lectio, derivat din legere, care înseamnă a citi cu glas tare
un manuscris important, a audia, a lectura, a medita.
Lecția, precizează I. Cerghit, este o ,,entitate de învățământ, care este ceva mai mult decât
o formă sau un cadru de organizare a instrucției, căci presupune mecanisme și legități de
structurare și funcționare ce trebuie bine cunoscute' (Perfecționarea lecției în școala modernă,
1983, p. 14).
În funcție de numărului de participanţi şi de modul de realizare a relaţiei profesor-elev în
procesul didactic, activităţile didactice pot fi: frontale, pe grup şi individuale.
Dacă la începuturi învăţământul a fost individual, predarea (învăţarea) se efectua cu un
singur elev; mai apoi s-a realizat pe grupe, dar şi frontal și predarea (învăţarea) s-a realizat pe
clase. În practica pedagogică s-a observant că se obțin succese dacă se îmbină modul individual
cu cel frontal sau pe grupe.
Tipul de lecție înseamnă un mod de concepere și realizare ale activității de predare-
învățare-evaluare, o unitate structurală și funcțională care se structurează după diferite criterii:
obiectivul central, disciplina de predat, treapta de învățământ etc. (C. Cucoș, Pedagogie, 2002)
Tipul de lecție desemnează un anumit mod de organizare și desfășurare a activității de
predare-învățare-evaluare, posibil și necesar în vederea realizării sarcinii didactice fundamentale.
Varianta de lectie reprezinta "structura concreta a unei lectii impusa, pe de o parte, de
tipul caruia ii apartine, iar pe de alta parte, de factorii variabili ce intervin" . Pot exista astfel
numeroase variante de lectie, in conditiile in care sarcina didactica fundamentala, proprie fiecarui
tip de lectie, implica o diversitate de obiective operationale, realizabile in modalitati diferite,
dependente de natura raporturilor declansate intre variabilele independente si variabilele
dependente ale activitatii didactice respective.
Perspectiva didacticii traditionale construieste schema de clasificare a tipurilor si a
variantelor de lectie la nivelul unor formule care faramiteaza structura unitara a activitatii de
predare-invatare-evaluare, inclusiv la nivelul formelor de organizare a corelatiei profesor-elev, in
sens frontal, pe grupe, individual :
- lectie de comunicare (cu urmatoarele variante: lectie de descoperire pe cale inductiva, lectie de
descoperire pe cale deductiva, lectie introductiva, lectie-prelegere, lectie-seminar, lectie-
problematizata, lectie-dezbatere, lectie de asimilare a noilor cunostinte prin activitatea pe grupe,
lectie de comunicare pe baza instruirii programate, lectie in care predomina activitatea
independenta a profesorului: lectie in care predomina activitatea independenta a elevilor);
- lectie de formare a priceperilor si deprinderilor/lectie de munca independenta (cu urmatoarele
variante: lectie pe baza de exercitii aplicative, lectie bazata pe munca independenta realizata cu
ajutorul textului programat, lectie practica in atelierul /lotul scolar, lectie bazata pe munca
independenta realizata cu ajutorul fiselor, lectie bazata pe munca independenta realizata in cadrul
lucrarilor de laborator, lectia de creatie);
- lectie de recapitulare si sistematizare/de fixare si consolidare (cu urmatoarele variante: lectie de
recapitulare realizata cu ajutorul textului programat, lectie de recapitulare si sistematizare
realizata cu ajutorul fiselor, lectie de recapitulare si de sistematizare realizata pe baza de referat,
lectie de sinteza;
- lectie de verificare si apreciere/control si evaluare (cu urmatoarele variante: lectie de verificare
realizata prin chestionare orala, lectie de verificare realizata prin teme scrise, lectie de verificare
si evaluare realizata prin lucrari practice, lectie de verificare si evaluare realizata cu ajutorul
testelor docimologice. lectie destinata analizei produselor activitatii elevilor/lucrari scrise, lucrari
practice, rezultate la testele docimologice aplicate etc.
În opinia lui Miron Ionescu , lecția constituie “formă de bază” al procesului de
învăţământ prin aceea că în cadrul ei :
1. Conţinutul cunoştinţelor este împărţit în unităţi mici, organizate, ce urmează să fie
asimilate într-un interval de timp destinat lecţiei respective.
2. Cunoştinţele se succed logic organizat, conform ritmului de muncă adecvat elevilor.
3. Succesiunea logică dă posibilitatea profesorului să utilizeze, organizat, o tehnologie
didactică corespunzătoare, pentru a asigura activitatea de învăţare a elevilor.
4. Asigură organizat, îmbinarea muncii frontale, grupale şi individuale prin activitatea
comună a elevilor.
Lecţia e definită ca “o unitate didactică fundamentală”, o formă a procesului de
învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţie este percepută şi asimilată activ de
elevi, într-un timp determinat, pe calea unei activităţi intenţionate, sistematice, cu autoreglare,
provocând modificari la nivel biopsihic.
Lecţia devine eficientă în măsura în care îi ajută pe elevi să-şi însuşească noţiuni, să
surprindă relaţii între obiecte şi fenomene, să emită ipoteze, să rezolve probleme, să elaboreze
modele, planuri, fişe, teze, rezumate, conspecte, să formuleze concluzii, să folosească dialogul,
munca de laborator, cabinet, atelier etc.
O lecție este eficientă dacă:
1.Se realizează legarea informațiilor noi de informații deja cunoscute de către copii
2. Se evidențiază informațiile importante la finalul lecției prin fixarea cunoștințelor
3. Se selectează informațiile cele mai importante, evitându-se supraîncărcarea
4. Pe parcursul lecției se pot repeta cunoștințe prin întrebări
5. Se apelează la suporturi vizuale pentru prezentarea noilor informații
Spre exemplu, la o lecție de economie, la clasa a XI-a cu tema Mecanismul concurenţial ,
fiind o lecție mixtă, am stabilit cu claritate competențele și obiectivele:
Competenţe specifice:
1.3. Recunoaşterea caracteristicilor generale ale pieţei în diferite forme concrete de manifestare a
acesteia
1.4. Caracterizarea diferitelor forme de piaţă pornind de la obiectul tranzacţiilor realizate
2.4. Compararea unor fenomene şi procese specifice dinamicii economice
4.3. Adecvarea comportamentului economic propriu la cerinţele unui mediu concurenţial
5.1. Interpretarea rezultatelor evaluării unor fenomene economice din perspectivă micro şi
macroeconomică sau individuală şi socială
Obiectivul fundamental: formarea de pcompetențe în vederea recunoaşterii unor forme
de piaţă pornind de la tipul de concurenţă întâlnit.
 Obiective operaţionale: pe parcursul şi la sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

O1 – să definească concurenţa şi să identifice tipurile de concurenţă;

O2 – să enumere caracteristicile pieţei cu concurenţă perfectă;
O3 – să descopere tipurile de pieţe cu concurenţă imperfectă;
O4 – să identifice aspectele pozitive ale concurenţei pentru participanţii la activitatea
economică.
Pentru realizarea acestora și o eficiență sporită a lecției, mi-am stabilit ca Strategii
didactice umătoarele:
a) metode şi procedee: conversaţia euristică, expunerea, demonstraţia, descoperirea,
comparaţia, studiu de caz.
b) forme de organizare a activităţii: activitate individuală, frontală şi lucrul în perechi.
c) mijloace didactice: manuale alternative, TIC, marker, flipchart, fişe de lucru.
Ca și forme de Evaluare am folosit următoarele dovezi:
a) de conţinut: răspunsurile la întrebări, rezolvarea studiului de caz;
b) de utilizare a operaţiilor gândirii: efectuarea comparațiilor, argumentarea
răspunsurilor;
c) evaluarea realizată de profesor: observarea sistematică, stimularea participării
elevilor la demersul didactic, deschiderea spre dialog atât între elevi cât și între elevi
și profesor, analiza răspunsurilor, aprecierea răspunsurilor corecte, notarea elevilor la
sfârșitul orei.
Ca să verificăm dacă lecția a fost eficientă, la sfârșitul orei, elevii vor avea de rezolvat un
mic test prin care să vedem dacă s-au realizat obiectivele propuse mai sus.