Modul Pedagogic Nivel I

Disciplina: Pedagogie II (Teoria și metodologia instruirii, Teoria și metodologia evaluării)

Nume: drd.ing. Cășeriu Bianca-Mihaela

TEMA 1. DIDACTICA – TEORIE GENERALĂ A PROCESULUI DE

ÎNVĂȚĂMÂNT

Teme de reflecție, aplicații și dezbateri

1. Pornind de la caracteristicile/principiile paradigmei educaționale clasice și ale noii

paradigme educaționale, exemplificați practici educaționale/modalități de
concretizare corespunzătoare celor două paradigme.

Apariția paradigmelor educaţionale denotă faptul că această știință a atins un anumit

grad de maturitate epistemologică. Paradigmele educaționale pot fi identificate după
momentul istoric în care pedagogia apare ca domeniu distinct de cunoaştere, abordat prin
concepte specifice (educaţie, instruire, principii şi metode didactice, lecția ca formă de
organizare a învăţământului frontal, în clasa de elevi; sistemul de învăţămînt primar,
secundar, superior/universitar), integrate şi dezvoltate într-un prim tratat de specialitate [1].
În timp ce paradigma educațională clasică enumeră ca principii: accentul pe conținut și
pe corectitudinea informațiilor însușite, stabilirea unui ritm obligatoriu de asimilare a
cunoștințelor pentru toți elevii, structură rigidă și cu programe analitice obligatorii ale
procesului instructiv-educativ, preocuparea față de norme și standarde ce nu țin seama de
performanțele elevului, educația este privită ca modalitate de formare a unui minim de
aptitudini necesare în prezent, iar fluxul de cunoștințe are sens unic: de la educator la
educat;
La polul opus paradigma educațională modernă adoptă ca principii: accentul pus pe
accesul la informații, învățarea permanentă,, stabilirea de conexiuni între informații și
receptivitatea față de conceptele noi; învățarea ca proces; încurajarea gândirii proprii și
diferite; valorificarea individului și punerea accentului pe dezvoltarea personalității
acestuia; preocuparea față de performanțele elevului raportate la potențialul propriu;
îmbinarea cunoașterii teoretice, abstracte cu experimente realizate în clasă și în afara
clasei; fluxul educațional are dublu sens, promovându-se reciprocitatea învățării.
Dacă în învăţământul tradiţional, pricipalele metode le constituie conversaţia,
expunerea,
demonstraţia, metodele centrate pe profesor, transmiterea de cunoştinţe, pasivitatea
elevilor, învăţământul modern solicită aplicarea metodelor active şi interactive, a celor care
dezvoltă

1
 Modul Pedagogic Nivel I
Disciplina: Pedagogie II (Teoria și metodologia instruirii, Teoria și metodologia evaluării)
Nume: drd.ing. Cășeriu Bianca-Mihaela

gândirea critică. Aplicarea acestor metode care generează învăţarea activă şi prin care
elevii sunt iniţiaţi în gândirea critică nu este simplă ci necesită timp, rabdare, exerciţiu si
este de preferat să se facă de la vârste fragede. Acestea trebuie să fie selectate şi utilizate în
mod riguros, creativ, în funcţie de obiectivele propuse, cât și adaptate la specificul grupului
educaţional.
Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la
dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ elevii în învăţare,
punându-i în situaţia de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de aproduce idei și
opinii proprii argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a sintetiza/ esențializa
informațiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare, totodată elevii învaţă
să respecte părerile colegilor.
Un exemplu de practică educațională în contextul paradigmei educaționale moderne
este metoda Brainstorming-ului. Această este o metodă de lucru interactivă care se bazează
pe asaltul de idei care poate fi generat pe o anumită temă, sarcină e lucru. Această metodă
stimulează creativitatea și solicită educatul să găsească singur soluții. Un alt exemplu de
metodă este metoda cardanelor, care stimulează gândirea critică și care presupune trasarea
pe mijlocul unei pagini a două drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze 4 cadrane,
în care elevul va introduce informațiile solicitate, spre facilitarea îndeplinirii obiectivelor
propuse prin lecția respectivă. Această metodă poate fi supusă lucrului individual sau pe
echipe. Spre exemplu:

Ergonomia Autovehiculului

1. Definiți ergonomia. 2. Identificați caracteristicile structurale

de la bord care influențează poziția
pe timpul procesului de conducere
al autovehiculului Dacia Duster.

3. Scrieți 5 principii ale ergonomiei 4. Enunțați 5 principii aplicate ale

Autovehiculelor rutiere. Ergonomiei în construcția autovehiculu-
Lui pe care îl dețineți.

2
 Modul Pedagogic Nivel I
Disciplina: Pedagogie II (Teoria și metodologia instruirii, Teoria și metodologia evaluării)
Nume: drd.ing. Cășeriu Bianca-Mihaela

Metodele şi tehnicile active şi interactive au avantaje și dezavantaje. Dezvoltarea

gândirii critice, caracterul formativ și informativ, valorificarea experienței proprii a
elevilor, determinarea elevilor de a căuta și dezvolta soluții la diverse probleme,
evidențierea modului propriu de înțelegere, climatul antrenant, relaxat, bazat pe
colaborarea, încrederea şi respectul dintre învățător- elev/ elevi, elev- elev/ elevi sunt
câteva dintre avantajele metodelor și tehnicilor active care fac din lecție o aventură a
cunoașterii în care educatul participă activ, după propriul potențial. Dintre dezavantaje se
pot menţiona cele de ordin evaluativ, cele de ordin temporal, material, de proiectare, se
creează agitație în rândul elevilor, necesită introducerea de elemente de creativitate pentru
a evita monotonia, repetiția.
Un alt exemplu de practică educațională pe care doresc să -l aduc în cadrul lucrării de
față este utilizarea “SINELG” în parcurgerea informațiilor de un anumit volum în funcție
de specificul disciplinei. Acestă tehnică este eficientă și presupune personalizarea lecturii
unor texte și este construită inițial pentru dezvoltarea gândirii critice sau reflexive. Aceasta
tehnică poate fi folosită în oricare dintre timpii învățării ( timpul zero al învățării, timpul
producerii învățării și timpul post-învățare), dar ca și o modalitate de autocunoaștere (cât
reușește studentul să înțeleagă din text). Spre exemplu se poate realiza un brainstorming
axat pe cunoștințele studenților despre subiectul unui text, după care se recurge la marcarea
pasajelor din text cu diferite simboluri distincte, însemnând pasajele care confirmă ceea ce
știau deja, pasajele care contrazic ceea ce credeau că știau, pasajele care oferă idei noi,
neașteptate și pasajele în legătură cu care au întrebări. După ce termină lecturarea textului
se face o pauză pentru a reflecta la text și urmează o discuție în grup pentru explica
anumite concepte neînțelese și a aduce informații suplimentare, după caz. Pe lângă faptul
că aceasta este o practică ce ajută subiecții să rămână implicați activ în procesul de
predare-învățare este și o metodă eficientă susținerea efortului de monotorizare a propriei
înțelegeri.
În contextul paradigmei educaționale clasice practica cea mai des utilizată este
pledoaria, discursul educațional, fie că este însoțit de o prezentare sau este pur și simplu
scris pe tablă, care nu necesită implicarea activă a educaților, fluxul informațional astfel se
realizează într-un singur sens, de la educator la educat.
În concluzie prin implementarea principiilor paradigmei educaționale moderne se poate
fundamenta o acțiune educațională constituită ca experiență construită, se asigură atingerea
obiectivelor personale de învățare construite de subiect pornind de la finalitățile unitare
propuse colectivului, este susținută parcurgerea traseului cunoașterii de sine-
autodescoperire, imagine de sine, stimă de sine, autocontrolul și autodeterminare; este
concentrat un nucleu al învățării sociale constituit pe identitatea persoanei care învață și
inter-învățare; dezvoltarea de diverse tipuri de învățare, în funcție de obiectivele propuse
educaților de către educator (invățare experiențială, învățare colaborativă etc.). În funcție
de obiectivele și rezultatele vizate se pot adopta tehnici bazate pe principii ale fiecărei
dintre cele două paradigme educaționale: clasice și moderne.

Bibliografie:

3
 Modul Pedagogic Nivel I
Disciplina: Pedagogie II (Teoria și metodologia instruirii, Teoria și metodologia evaluării)
Nume: drd.ing. Cășeriu Bianca-Mihaela

[1] Comenius, J. A. (1910). Didactica magna. București. Editura: Tipografia cărților

bisericești. *tradusă de Petru Gârboviceanu.
[2] Ezechil l. Comunicarea educaţională în context şcolar. Bucureşti: E.D.P., 2002. 184 p.