ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

FACULTATEA DE SISTEME ELECTRONICE ŞI INFORMATICE

MILITARE
Specializarea:Transmisiuni

Tema alea:”Consecintele economico-sociale ale

urbanizarii”

Profesor coordonator:
Mr.Conf.univ.dr.ing. Bancila Andi Mihail

Stud. sg. Maj. Ciobanu Cosmin

BUCUREŞTI
2017
 Consecintele economico-sociale ale urbanizarii

Lumea urbana contemporana este rezultatul a trei transformari principale. Prima este
cresterea in marime si numar precum si dezvoltarea asezarilor umane, astfel incat in prezent
exista doar cateva regiuni lipsite de locuri si populatii urbane. A doua este cresterea proportiei
populatiei care traieste in localitati urbane. A treia este transformarea societatii in sensul ca o
mare proportie a populatiei lumii locuieste in orase si urmeaza stiluri de viata care au origini si
caractere foarte puternice si adanc inradacinate. Impreuna, ele au creat o lume urbana de
nerecunoscut cu 100 de ani in urma.
Lumea urbana este, totusi, departe de a fi uniforma. Dezvoltarea urbana schimba
organizarea spatiala a economiei si a societatii, dar in diferite ritmuri, in locuri diferite si cu
rezultate diferite. Exista variatii mari privind numarul si proportia populatiei care locuieste in
zone urbane, marimea si rolul oraselor si spatiul in care oamenii traiesc stiluri de viata urbane.
Cresterea urbana si urbanizarea sunt privite ca produse ale globalizarii pronuntate a
activitatilor economice si sociale care au aparut in ultimii ani. Globalizarea a fost facuta posibila
de dezvoltari care au avut loc in transporturi si telecomunicatii si de convergentele geopolitice.
In ultima perioada s-a facut cel mai mare progres in evolutia asezarilor umane, deoarece
la scara mondiala, localitatile au devenit mai mult urbane decat rurale. Procentul de 50% intre
urban si rural a fost atins candva intre 1996 si 2001 dar nu este posibil sa stim cu exactitate
datorita diferentelor dintre tari in ceea ce priveste calitatea recensamintelor si a modului in care
sunt definite teritoriile urbane.
Lumea este un loc urban. Dezvoltarea urbana pe aceasta treapta este un fenomen
geografic remarcabil. O populatie urbana este aceea in care un numar mare de locuitori sunt
grupati pe suprafete foarte mici.
Din libera lor alegere sau din constrangere, ei traiesc in apropieri orizontale sau
verticale foarte dense. Ei par sa prefere, sau sunt nevoiti sa accepte, concentrarea lor in locul
dispersiei. Beneficiile aduse de accesul la servicii si la alti semeni, care sunt consecintele
apropierii si aglomerarii in aparenta predomina asupra dezavantajelor aglomeratiei, traficului,
zgomotului si poluarii. Daca ne orientam dupa numarul populatiei, atunci se poate spune ca
lumea opteaza pentru viata in mediul urban mai mult decat pentru cea din mediul rural.
Orasele sunt sisteme economice si sociale. Ele sunt produsele proceselor adanc
inradacinate si persistente care permit si incurajeaza oamenii sa populeze in numar mare teritorii
mici.
Atractia catre orase este atat de puternica, incat in prezent peste 3 miliarde din populatia
lumii este concentrata in orase.
O gama larga de consecinte socio-economice este asociata cu schimbarea globala in
distributia populatiei din locurile rurale spre cele urbane.
Invingerea consecintelor urbanizarii este una dintre cele mai mari provocari ale lumii in
prezent, generand o gama larga de dezbateri cu privire la ce s-ar putea si ar trebui sa se faca si
de catre cine. Un argument este acela ca natiunile dezvoltate au o responsabilitate umanitara si
morala de a interveni intr-o mare masura acordand asistenta si ajutor in constituirea locuintelor
si a infrastructurii. Ele sunt suficient de puternice pentru a acorda ajutoare substantiale, fiind
inacceptabil ca oamenii din tarile dezvoltate sa se bucure de abundenta, in timp ce semenii lor
din alte parti ale lumii sa traiasca in saracie si lipsuri.
 La Conferinta Natiunilor Unite, care a avut loc la Istanbul (HABITAT 2) in 1996,
precum si la Johannesburg in 2002 s-a incercat stabilirea unui consens global privind modul in
care va evolua in viitor urbanizarea lumii.
O mare realizare a acestor intalniri a fost punerea de acord asupra unor teluri spre care
pot aspira guvernele tarilor si stabilirea unei metodologii de masurare a progresului. Indicatorul
cheie inventat de HABITAT 2 este indicele de dezvoltarea a oraselor (CDI), care masoara
bunastarea medie si accesul locuitorilor la facilitatile urbane (tabel 1). Diferente pronuntate
exista in ceea ce priveste nivelul de dezvoltare al oraselor: Stockholm si Melbourne au un nivel
ridicat in comparatie cu Port Moresby si Lagos. Valoarea indicatorului reprezinta media
aritmetica a valorilor a cinci componente, el indicand diferentele mari care exista in ceea ce
priveste nivelul de trai al oamenilor din tarile dezvoltate comparativ cu al celor din tarile in curs
de dezvoltare. Cele cinci componente sunt:
- „produsul urban”, este analog produsului intern brut pe cap de locuitor;
- „infrastructura”, se refera la legaturile la retelele de apa, energie electrica, telefonul,
etc.;
- „pierderi”, este un indicator al volumului de apa tratata;
- „sanatate”, se refera la speranta de viata si mortalitatea infantila.

Indicatori de dezvoltare pentru clasificarea oraselor

Tabel 1

Ora CDI Produsul urban Infrastructur Pierderi Educatie Sanatate

Stockholm
s 98 94 100
a 100 94 100
Melbourne 96 90 100 100 94 94
Singapore 95 92 100 100 93 89
Hong Kong 92 89 99 99 91 81
Moscow 90 81 99 87 84 99
Seoul 86 65 98 100 89 78
Rio de Janeiro 80 82 87 63 82 84
Sofia 80 71 94 59 86 86
Hanoi 74 60 72 90 86 86
Havana 71 68 75 50 81 85
Jakarta 69 66 57 47 80 96
Maanbaatar 68 53 58 90 71 67
Lahore 61 71 79 50 65 41
Colombo 58 57 69 45 86 45
Bangalore 58 51 82 31 75 49
Dhaka 48 56 55 28 65 49
Phnom Penh 44 40 33 27 47 70
Port Moresby 39 69 18 10 58 42
Lagos 29 42 30 2 44 29

Existenta unui sector informational neorganizat neregulat si neinregistrat in multe

economii avansate este o consecinta larg raspandita a urbanizarii contemporane, fiind principala
trasatura a oraselor din tarile dezvoltate. Aceasta este un mod distinct si alternativ de activitate
economica ce s-a dezvoltat in paralel cu economia formala aducand deopotriva beneficii si
dezavantaje pentru numerosii sai participanti (tabel 2). Sectorul informal detine un numar mare
de diverse tipuri de servicii si activitati de productie care se pot desfasura individual sau in
grupuri si foloseste munca intensiva si tehnologie simpla. Include activitati precum vanzarea de
produse alimentare si bauturi, spectacole de strada, munca intretinuta de mecanici, tamplari,
mici intreprinzatori.
 Caracteristicile cheie ale sectorului formal si informal

Tabel 2
Formal Informal
 Acces dificil  Acces usor
 Modern  Traditional
 Corporatist  Grupuri individuale
 Profitabilitate  Asigurarea subzistentei
 Capital intensiv  Munca intensiva
 Tehnologie de import  Tehnologie proprie
 Scara larga  Scara redusa
 Piete impuse  Piete normale
 Deprinderi prin invatamant de stat  Deprinderi formate prin experienta
 Protectie sociala mare  Protectie sociala redusa

Din statisticile realizate de Natiunile unite (2002) in 21 de tari in curs de dezvoltare

rezulta ca 1/3 pana la ½ din productia realizata este generata de sectorul informal. Astfel este
mai mare de 51% in Gambia, 49% in Indonezia, 40% in Mali si 39% in Zambia. Marimea si
importanta relativa a sectorului informal se asteapta sa creasca semnificativ deoarece multi
oameni din tarile in curs de dezvoltare se indreapta spre orase neputand gasi un loc de munca
in sectorul formal al economiei.
Exista foarte multe aspecte pozitive cu privire la sectorul informal. Primul, si cel mai
evident este acela ca ofera locuri de munca si venituri pentru un numar foarte mare de oameni
care nu au nici un fel de suport economic. Multi dintre cei care lucreaza in sectorul informal
sunt salvati de la saracia rurala, acest sector deschizandu-le accesul catre o economie urbana in
care exista oportunitati si potential. Munca in sectorul informal poate fi desfasurata si de catre
femei si copii in folosul familiei. Multe femei intampina dificultati in gasirea unui loc de munca
in sectorul formal care este dominat in general de barbati. Astfel, ele pot combina munca
informala cu cresterea copiilor. In unele tari, familia reprezinta cea mai mare parte a lucratorilor
din sectoarele informale.
Sectorul informal este valorificat pentru viabilitatea si dinamismul sau. El ofera
oportunitati pentru a initia si dezvolta idei de afaceri.
Flexibilitatea este in mare masura vazuta ca un atribut pentru angajatii din sectorul
informal. Strada, cu oportunitatile sale pentru contactele sociale, mobilitatea miscarii si munca
flexibila poate fi pentru multi un loc de munca mai bun decat in fabricile si firmele din sectorul
formal.
In ciuda avantajelor si beneficiilor aduse, trebuie amintite si standardul scazut de viata,
lungile ore de munca, implicatiile asupra sanatatii, sigurantei si igienei.
Sectorul informal in orasele din America de Sud este vazut ca o piramida. La varf, sunt
intreprinderile de succes din sectorul informal care angajeaza mana de lucru salariata si tinde
sa fie o sursa relativ stabila de venituri si de angajari. La baza se afla un numar mare de activitati
care asigura supravietuirea, care nu pot fi niciodata privite ca fiind de succes si de lunga durata.
Sectorul informal este aprobat de multi economisti care il privesc mai mult ca pe o sursa
de potential economic decat ca pe o capcana a saraciei. El reprezinta linia de supravietuire
economica pentru aproape 1,5 miliarde de locuitori ai tarilor in curs de dezvoltare. Este prea
raspandit si bine instalat in cele mai multe orase pentru a fi destramat. Sansele care ii permit
supravietuirea sunt motivele principale pentru emigranti. Existenta sa este in acelasi timp
consecinta dar si cauza a urbanizarii rapide a unei mari parti a periferiei.