1

Orasele,mari sau mici,sunt astazi raspandite pana in cele mai indepartate

sau aparent inaccesibile regiuni ale globului.Ele se dezvolta,prospera,cuprinzand
uneori regiuni vaste in forme urbane diferite sau regiuni aflate sub influenta
directa a mediului de viata urban.
Practica contemporana mondiala demonstreaza faptul ca imaginea clasica a
orasului se afla intr-un proces continuu de transformare.
Din orasele delimitate mai mult sau mai putin de mediul inconjurator se
formeaza aglomeratii imense; in unele regiuni sau in unele parti,aceste
aglomeratii se leaga intre ele si formeaza uriase labirinte de orase,in final
veritabile zone urbanizate.
Din aceasta multitudine de forme distingem o serie de forme caracteristice:
a) Orasul propriuzis. Este forma initiala a orasului,caracterizat prin limite
administrative bine conturate.In aceasta formatiune urbana,inca foarte
raspandita,intra indeosebi orasele mici si foarte mici,ca formatiuni socialeconomice bine definite.
b) Aglomeratia urbana. Este forma cea mai dezvoltata si dinamica a
orasului modern,efect al dinamismului economiei tarii si expansiunii in teritoriu
a procesului de urbanizare. Aglomeratia urbana reprezinta o arie urbanizata
formata de un oras(de cel putin 50000 de locuitori) si zona sa suburbana(comune
suburbane,orase mici) dependenta de el,desfasurata pe o suprafata relativ
restransa(cu o raza de pana la 50-60 km in jurul centrului principal).
c) Microregiunea urbana. Reprezinta un stadiu avansat de urbanizare a
unui teritoriu cu anumite caracteristici ale cadrului natural si ale economiei. Este
o forma mai cuprinzatoare in spatiu,constand dintr-o imbinare,in anumite grade
de dependenta economica,sociala si urbana, a unei grupari(concentrata si
distincta in teritoriu) de asezari umane mari si mici si de asezari rurale,care dau
ansamblului un anumit profil specific social-economic si urban.
Delimitarea actuala precisa a unei microregiuni urbane, ca si a oricarei
aglomeratii urbane,este dificila deoarece in practica limitele nu sunt totdeauna
destul de evidente. Ele sunt foarte mobile, in functie de evolutia dezvoltarii
social-economice a regiunii respective, care se prezinta ca o arie continua sau
discontinua de urbanizare.
In cadrul acestei forme de urbanizare a unui teritoriu putem deosebi
microregiuni cu profil economic specializat,predominant industrial(valea
Jiului,Hunedoara,valea Trotusului,etc.) sau cu profil economic complex(valea
Prahovei,Galati Braila,etc.).
Spre deosebire de orasul propriuzis si de aglomeratia urbana,in majoritatea
cazurilor microregiunea urbana rezuma in sine,repartizate pe o suprafata mai
mare,aproape toate functiile esentiale ale vietii,de la productie la consumul
modern,ea manifestandu-se ca un organism urban unitar,modern,distinct in
teritoriu.
d) Conurbatia. Termenul a fost introdus de urbanistul englez P. Geddes in
anul 1912,provine de la latinescul con = cu si urbis = oras. Conurbatia
2

presupune o grupa apropiata de orase unite prin legaturi stranse de productie.

Adeseori orasele dintr-o conurbatie se contopesc si formeaza arii continue
urbanizate,desi din punct de vedere juridic ele pot exista autonom. De regula,in
centrul unei conurbatii se afla un nucleu mai important in jurul caruia se situeaza
orase mai mici ,orase satelit sau comune suburbane. Criteriile de recunoastere a
conurbatiilor sunt urmatoarele: - trasaturi comune ale vietii economice;
-legaturi comune de transport;
-sisteme comune de alimentare cu
apa,gospodarire comunala in general.
O conurbatie poate avea nu numai un centru,ci doua sau trei,de exemplu :
Tokyo Yokohama si Osaka Kobe in Japonia. De regula, toate capitalele lumii
formeaza cate o conurbatie. Nu exista, deci, criterii precise pentru delimitarea
administrativ teritoriala a conurbatiilor.
e) Metropola. Termen pastrat de la vechea denumire greceasca data
oraselor state (mater = mama, polis = oras ), metropola semnifica pozitia
marilor orase multimilionare, puternic extinse in teritoriu. Printre metropolele
actuale se remarca orasele : New-York, Shanghai, Tokyo, Buenos Aires, Paris,
Beijing, Londra, Ciudad de Mexico, Moscova, Los Angeles, Calcutta, etc.
f) Zona metropolitana. Presupune o arie care cuprinde nu mai putin de
100000 locuitori si care are in interiorul ei un oras (sau o aglomeratie urbana) de
50000 locuitori sau mai mult si suburbii cu caracteristici proprii centrelor
metropolitane.
g)Megalopolis sau polimegalopolis. Provine de la grecescul mega = mare
si polis = oras. Este un termen vechi cu intelesuri destul de variate. Savantii
antichitatii foloseau acest termen pentru a distinge asa-numita lume a ideilor.
Megalopolis este centrul uniunii oraselor arcade, cunoscut in anul 370 d.Hr. ca
rezultat al contopirii a circa 35 de asezari arcadiene. Astazi,termenul este folosit
in S.U.A. pentru a desemna marile formatiuni urbane aglomerarile de orase
de pe coasta de est , la Oceanul Atlantic (zona dintre Boston si Washington si a
celor asemanatoare , in formare).
Explozia metropolelor
Exista o evidenta concentrare a populatiei intr-o serie de orase ale globului,
care capata, intr-un ritm impresionant, proportii gigantice.
Tot mai multe orase tind si trec in categoria metropolelor. Dealtfel, in
ultimele trei decenii populatia acestora inregistreaza un ritm de crestere mult
mai accentuat decat in perioadele anterioare. Asemenea mari centre urbane
capata caracteristici din ce in ce mai distincte. In afara de gradul de concentrare
a populatiei si bunurilor materiale, ele se transforma in puteri politice,
inegalabile,puteri politice nationale sau chiar internationale (uniuni, banci,
agentii financiare si de asigurare, etc.).
De regula, marile metropole mentin in continuare monopolul asupra
industriei si comertului. Odata cu cresterea populatiei metropolelor are loc si o
extindere teritoriala a acestora, care ca ritm depaseste de aproape doua ori
3

cresterea orasului respectiv. O mare parte a populatiei se deplaseaza din centru

in imprejurimile metropolei. Ca urmare, scade densitatea urbana dar apar alte
fenomene care sufoca viata marilor metropole : intensitatea nocivitatilor,
dificultatile transportului interurban, indeosebi a celui in comun, problema
locuintei.
S-au incercat deja diverse clasificari ale metropolelor existente, dupa
importanta lor si locul pe care il ocupa in desfasurarea schimburilor culturale si
materiale si anume :
- de importanta internationala;
- de larg interes national;
- cu functiuni regionale;
- de interes national restrans.
Se amplifica studiile privind conditiile de viata din cadrul metropolelor,si in
acest sens se disting :
- metropole cu cele mai bune conditii de viata urbana (in special locuinta si
transport in comun) : Londra, Stockholm, Paris, Toronto< Viena,
Melbourne;
-metropole cu conditii generale mediocre : New-York, Tokyo, Detroit,
Atena;
-metropole cu conditii generale submediocre, cu zone centrale aglomerate,
retele de transport in comun nesatisfacatoare: Karachi, Rio de Janeiro,
Bangkok, Delhi.
Asemenea tendinte duc astazi la concluzia ca urbanizarea a atins pentru
prima data in istorie un asemenea stadiu de dezvoltare de unde nu se mai poate
intoarce. Urbanizarea a cuprins teritorii vaste, a devenit o parte indisolubila a
civilizatiei actuale. Incercand sa ne imaginam caracterul si consecintele
urbanizarii viitoare trebuie sa consideram de la sine inteles ca orasele nu isi vor
pastra aspectul lor actual. Tendinta de formare a aglomeratiilor urbane gigantice,
cu intensificarea descentralizarii lor, fara indoiala se va pastra, insa, probabil, nu
va ajunge atat de departe. Este posibil ca pe masura cresterii orasului si a
cuprinderii de catre el a teritoriilor rurale, orasul si localitatile care-l inconjoara
si care au fost rurale se vor deosebi tot mai putin una de alta si, in ultima
instanta, granitele conurbatiilor raspandite se vor sterge, asa ca intre ele nu vor
ramane teritorii pur rurale. Populatia globului creste continuu, pe masura ce
omul obtine surse tot mai noi de energie, tendintele centrifuge in cresterea
aglomeratiilor urbane vor creste de asemenea. Daca pana la locul de munca se
poate ajunge cu o viteza maxima si ieftina, oamenii nu vor avea nimic impotriva
faptului sa traiasca si la 150 km departare de oras.
Presiunea marilor orase
Niciodata omenirea nu a cunoscut asemenea ritmuri de concentrare a
populatiei si cladirilor in aglomerari care inghit suprafete uriase de terenuri,
candva mari producatoare agricole. In general, fondul funciar cunoaste o
reducere cantitativa, partea ce revine pe fiecare locuitor al acestei planete se
4

micsoreaza an de an. Dupa unele statistici , anual se pierd in lume 5 7 milioane

hectare de teren agricol, mai ales datorita extinderii asezarilor umane, industriei,
minelor, extractiilor petroliere, cailor de comunicatie, ca si eroziunii si
salinizarii.
Asistam intr-adevar la o situatie care demonstreaza ca omenirea de astazi
simte din ce in ce mai puternic presiunea marilor orase, care cresc in ritmuri
impresionante, atrag populatii care spera intr-o viata mai buna. Intervin insa
unele aspecte care nu pot sa nu genereze ingrijorari. Este vorba indeosebi de
raportul dintre gradul de ocupare a suprafetelor urbane si cresterea populatiei.
Suprafata marilor metropole a crescut in perioada 1940-1960 cu 97% in timp ce
populatia lor a crescut cu 45%.
Consumul de spatiu se impune ca o problema prioritara, indiferent ca este
vorba de orase mari sau mici. Atrag atentia unele situatii din tarile in curs de
dezvoltare,de exemplu, in Brazilia Porto-Alegre cu cei aproximativ 1,5
milioane de locuitori(inclusiv din aria metropolitana) detine o suprafata mai
mare decat cea a orasului Sao-Paulo(5800 km patrati fata de 5674), care are in
schimb o populatie de aproape 7 ori mai mare.
Tendintele gigantismului
Un aspect particular il constituie megalopolisurile. Numeroase nuclee
urbane din jurul oraselor-metropola tind sa se alipeasca acestora( aflate la randul
lor in plina dezvoltare teritoriala) prin extinderea continua a periferiilor,
ajungandu-se astfel, in timp, la unirea mai multor asemenea aglomerari urbane.
Ca urmare se formeazaarii urbanizate uriase, ce se intind pe mii,zeci de mii si
chiar sute de mii de kmp si concentreaza populatii de ordinul zecilor de
milioane.
Exemplu tipic il constituie megalopolisul Boswash de pe coasta nord-est
atlantica a S.U.A., care constituie deja un exemplu clasic; amintim, tot pe
teritoriul S.U.A., pe cele in curs de definitivare, din sudul Marilor Lacuri(pe axa
Chicago Detroit Cleveland Pittsburg ) si de pe litoralul pacific( San
Francisco Los Angeles San Diego). Aceste grupari urbane pot fi considerate
ca apartinand unui ansamblu particular, unui polimegalopolis, deoarece, in
primul rand, extremitatile acestor centre urbane sunt foarte apropiate unele de
altele, intre Boston si Baltimore este o distanta de 70 km care in scurt timp, prin
viitoarele constructii, vor fi unite. Intre New-York si Boston distanta in linie
dreapta este de cca. 300 km, dar o serie de localitati mai mici, centre industriale
ca Rhode-Island, Providence, Fall River, Hartford-Springfield, in valea
Connecticut, New Haven, Bridgeport asigura legatura lor. In al doilea rand, acest
spatiu urbanizat este relativ izolat de interiorul Statelor Unite, pentru a gasi
aglomeratii atat de puternice trebuie sa treci de Muntii Appalache, adica cca. 300
km.
Japonia ofera de asemenea un vast ansamblu de centre urbane caruia i-au
dat numele de Tokaydo. Aceasta regiune urbana se intinde de la sud de Kanto
spre vest cam pe o suprafata de 48520 kmp, concentrand o populatie de
5

aproximativ 45 milioane de locuitori, mai mare decat megalopolisul de est al

S.U.A. si se poate spune ca reprezinta cea mai mare concentrare din lume de
acest gen, adapostind 2/5 din populatia Japoniei. Cele trei nuclee de baza sunt
inca bine distincte: Keihin, la rasarit, dominat de Tokyo,care alaturi de NewYork, este unul din cele mai mari orase de pe glob si Yokohama la 40 km.
In centru se intinde Chukyo si tinutul Nagoya, veche regiune, a carui centru
s-a construit in jurul castelului sau feudal. Nagoya numara o populatie de
aproximativ 5 milioane de locuitori(cu suburbiile) si este inconjurat de alte orase
industriale cum ar fi: Gifu, Tsu, Harnatsu,etc.
Pe marginile lacului Biwa se afla a treia mare concentratie urbana :
Keihanshin sau trio de orase celebre. Cel mai important este Osaka vechi oras,
construit odinioara pe o delta, ceea ce a facut sa fie numit Venetia
japoneza.Activitatea portuara este limitata de cea a orasului Kobe, care serveste
simultan regiunea Nagoya si Osaka. Trio-ul este completat de orasul Kyoto, care
nu este numai port ci si capitala milenara.
Astfel, ca si in estul S.U.A., un ansamblu de functiuni leaga aceste grupuri
urbane exceptionale.
In acest sens, cele doua polimegalopolisuri afirma deplina lor originalitate.
Atingand insa, mai multe zeci de milioane de locuitori, intr-o crestere continua,
polimegalopolisurile sunt adevarati monstri si cunosc dificultati pe masura
gigantismului lor. In unele cazuri tinand seama de nivelul atins de urbanizare
in anumite zone geografice aglomerarea populatiei in mari orase si chiar
gigantismul isi justifica, in anumite limite, existenta. Potrivit expertilor O.N.U.
populatia urbana a Japoniei daca ar fi avut aceeasi densitate ca in S.U.A., ar fi
inghitit deja jumatate din terenurile agricole ale tarii. In acest sens este
fireasca accentuarea tendintei de crestere pe verticala a ansamblurilor de
locuinte in Japonia,chiar nu mai putem considera aberanta ideea de a construi un
bloc (in zona golfului Tokyo), ce urmeaza a gazdui o populatie de 1,5
milioane de locuitori.
Orasele satelit
In cazul marilor orase, in vederea descongestionarii lor,ameliorarii calitatii
vietii si a mediului inconjurator sau in vederea preintampinarii unor asemenea
fenomene, se practica formula oraselor satelit. Acestea sunt centre urbane
nou construite sau dezvoltate din asezari existente, aflate in apropiere, care
preiau o parte din functiile metropolei,indeosebi pe cele rezidentiale, culturale si
de odihna, dar nu rareori si pe cele industriale, comerciale, etc. Unele din aceste
centre ajung sa fie inglobate , mai devreme sau mai tarziu, de catre metropole,
altele devin ele insele mari orase, contrar ratiunii infiintarii lor. In fapt, problema
principala este aceea daca aceste centre reprezinta intr-adevar una din solutiile
de prim rang ale urbanizarii accelerate si gigantismului.
Caracteristicile actuale, previziunile in mediul urban pentru secolul urmator
impun cu acuitate o strategie bine orientata in domeniul cresterii oraselor,
indiferent ca este vorba de tari dezvoltate sau in curs de dezvoltare.
6

Parerile specialistilor asupra categoriilor de orase optime vremurilor

viitoare sunt diferite. Ele oscileaza de la necesitatea reorganizarii( dar
mentinerii) oraselor gigant, pana la problematica dezvoltarii de noi orase. Un
lucru apare cert si de imediata actualitate: controlul asupra organizarii
teritoriului urban, in sensul folosirii lui eficiente in stransa corelatie cu
dezvoltarea de ansamblu a tarilor sau regiunilor vizate, a diverselor domenii de
activitate agricultura, industrie, etc., in care sunt implicate orasele.
In ultima instanta, apare necesitatea unor conceptii clare in directia crearii
de noi sisteme de asezari, conceptii ce solicita o buna cunoastere a mediului
inconjurator, cautari eficiente in vederea ridicarii calitatii vietii oamenilor.

BIBLIOGRAFIE :

Vasile Cucu Geografia populatiei si asezarilor umane editia a II a

revizuita Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti
1981

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai complet site cu referate