Ministrul educației

Colegiul de Ecologie

PORTOFOLIU
Educația interculturala
Efectuat: Rusnac Samira
Verificat: Sapojnic Lidia
Chișinău 2022
 Colegiul de Ecologie

Referat
Influența educație cauză efect
 Efectuat: Rusnac Samira
Verificat: Sapojnic Lidia
Chișinău 2022

Educația a însoțit istoria omenirii de la începuturile ei, și se

va continua să existe de-a lungul întregii evoluții a acesteia.
Educația este considerată un fenomen social, întrucât conservă
și transmite experiența de cunoaștere teoretică și practică,
valorile culturii și civilizației de la o generație la alta.
Definirea educaţiei interculturale:
Educaţia interculturală propune o abordare pedagogica a
diferenţelor culturale, strategie prin care se iau in consideratie
specificitatile spirituale (diferenţe culturale) sau de alt gen
(diferenta de sex, diferenta socială sau economica etc.),
evitindu-se, pe cit posibil, riscurile ce decurg din schimburile
inegale dintre culturi sau, si mai grav, tendintele de atomizare a
culturilor.
Educația poate fi de două tipuri:
Educaţia (învăţarea formală) este asociată de cele mai
multe ori cu pregătirea şcolară, universitară, prin care procesul
educaţional se încheie cu o certificare ce atestă parcurgerea
secvenţială a unui curriculum (program de instruire şi
educare) .Spre exemplu, educaţia interculturală poate fi
prezentă ca o tematică specifică inclusă în curriculumul şcolar al
ator discipline ca educaţia civică, educaţie pentru cetăţenie
activă – de exemplu (România, Franţa, Belgia), o parte
componentă a unor programe integrate sau tematici trans-
curriculare cum ar fi în Olanda, Finlanda, Suedia, Elveţia, Belgia
– comunitatea Flamandă, sau o combinaţie între cele două
variante ( Austria, Anglia, Germania, Italia etc). Procesul
educaţional se caracterizează prin intensitate, concentrare a
informaţiilor şi continuitate. El produce o schimbare a
experienţelor de cunoaştere, afectiv-emoţionale şi acţionale ale
elevilor, predarea şi învaţarea constituindu-se ca activităţi de
bază ale procesului de învaţământ. Ca atare, educaţia formală
permite o asimilare sistematizată a cunoştiinţelor şi facilitează
dezvoltarea unor capacităţi, a unor priceperi şi deprinderi, a
unor aptitudini si atitudini necesare pentru inserţia individului
în societatea dată. Educaţia formală se realizează în cadrul
sistemului de învăţământ. Sistemul de învăţământ cuprinde
totalitatea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de diferite
tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de instruire şi
educare. Învăţământul obligatoriu, care cuprinde învăţământul
primar si gimnazial, reprezintă nucleul în jurul căruia gravitează
toate celelalte componente ale sistemului.
Educaţia (nonformală) educaţia nonformală se realizează
prin intermediul unor activitţi opţionale sau facultative.
Influenţele educaţiei nonformale se exercită fie prin mijloace şi
instituţii tradiţionale (familia, organizaţii de tineret, case de
cultură şi tehnică, muzee, teatre, cinematografe, biblioteci,
universităţi populare, excursi, expoziţii, formaţii cultural-
artistice etc.) , fie prin intermediul mass-media. Este vorba de
procesul de socializare care poate fi invocat drept sursa celor
mai directe experienţe de învăţare socială. Raportul educaţiei
nonformale cu educaţia formală este unul de
complementaritate, atât sub aspectul conţinutului, cât şi al
formelor şi modalităţilor de realizare.
Că la un moment dat ponderea educaţiei se poate
deplasa în favoarea nonformalului sau formală, este
adevarat. Depinde când, cu ce se pleacă mai
departe şi ce reuşeşte elevul să (mai) facă în
continuare. Din punctul meu de vedere relaţia
dintre educaţia formală, nonformală se
caracterizează prin atitudinea sa, deoarece se
completează reciproc şi conduc la un rezultat
favorabil pentru elev.
Dimensiuni ale învăţării – raportarea lor la valorile
educaţiei interculturale:
• a învăţa să ştii, să cunoşti realitatea trecută,
prezentă sau virtuală, a învăţa să înveţi permanent.
• a învăţa să faci, a învăţa să faci faţă diverselor şi
complexelor situaţii sociale.
• a învăţa să trăieşti împreună cu alţii, să fii permisiv şi
atent faţă de celălalt, a realiza proiecte în comun.
• a învăţa să fii, să-ţi pui în valoare personalitatea,
responsabilă, să trăieşti valorile.
Educația are și a avut dintotdeauna roluri multiple
pentru individ și pentru societate:
Educațiaare un rol și implicații culturale esențiale.
Rămâne principala cale prin care are valorile și tradițiile
se transmit din generație în generație, se modelează
pentru a reflecta evoluțiile culturale.
Un alt rol al educației este cel social. Educația oferă
fiecărui individ oportunitateade a acumula cunoștințele
și de a își dezvolta atitudinile și abilitățile necesare
pentru a deveni un cetățean informat și activ.
Un rol fundamental al educației se referă la
dezvoltarea personală. Fiecare individ trebuie să aibă
posibilitatea de a se dezvolta potrivit potențialului
propriu, astfel încât să poată asigura independența și
prosperitatea lui.