Nume: Zorilă Maria Mirabela

Specializare: PIPP
Conversie
Anul I
Grupa 2

1. Realizați un eseu argumentativ în care să evidențiați importanța educației nonformale

și informale în relație de complementaritate cu educația formală pentru pregătirea elevului.

În contextul actual, din ce în ce mai multe surse și modalități ale educației, s-au dezvoltat
și au diversificat câmpul social al educației. Datorită surselor alternative au apărut trei tipuri
de educație: formală, nonformală și informală.
Cele trei domenii educaționale acționează convergent, fiecare având un rol major în
dezvoltarea capacității elevilor de a se adapta la ambientul lor educațional și cultural într-un
mod critic și selectiv, pe baza unor valori și competențe bine formate în școală.
Educația formală reprezintă sistemul educațional de tip școlar, structurat ierarhic,
obiectivat în diferite tipuri de școli și cicluri de școlaritate, realizat pe baza unor finalități și
obiective explicite, a unor conținuturi structurate și transmise sistematic de un personal
calificat în acest scop, cadrele didactice. Sistemele educaționale s-au bazat pe monopolul
instituțional al școlii, dar un astfel de model nu mai este de actualitate, el a putut funcționa
optim atâta timp cât alternativele educaționale din afara unității de învățământ erau slab
dezvoltate și nu o puteau concura.
Un amplu proiect educațional al societății actuale îl reprezintă educația permanentă sau
,,educația de-a lungul întregii vieții”, fiind un principiu educațional al sistemelor educaționale,
un principiu care integrează toate influențele educaționale într-un sistem coerent, care trebuie
să asigure accesul individului la educație și formare de-a lungul întregii sale vieți. Educația
formală are și dezavantaje, subliniate de specialiștii în educație: predispunerea către
monotonie și rutină, către memorarea și reproducerea cunoștințelor, către centrarea pe
conținuturile din programe și mai puțin pe rezolvarea unor probleme impuse de situații și
fapte de viață.
În acest context, foarte importantă este tendința de a acorda atenție egală celor trei domenii
educaționale: formală, nonformală și informală, între care se stabilesc raporturi de
complementaritate.
Astfel, educația nonformală are rolul de a completa și întregi educația formală, de a satisface
necesitățile sociale și aspirațiile individuale, de a îmbogăți nivelul de cultură, de a oferi
modalități organizate de a petrece timpul liber, de a dezvolta și exersa aptitudinile individuale.
Instituțiile în care se realizează această educație sunt cele culturale: teatrele, opera,
bibliotecile, muzeele etc.
Se recunoaște din ce în ce mai mult nu numai rolul educației oficiale, ci și ocaziile oferite
de educația neoficială, de programele provenite din afara sistemului de învățământ oficial.
Activitățile extrașcolare promovează cooperarea, participarea și învățarea prin experiență.
Scopul lor este acela de a încuraja tinerii să gândească, să simtă și să ia atitudine. În aceste
activități, fie că sunt vizite sau proiecte, nu este important dacă se discută despre dreptul la
viață sau libertatea de expresie, valorile democratice, toleranța sau respectul, ci este important
ca ele să fie învățate într-un mediu și într-un proces, care promovează respectivele valori.
Educația informală vine în completarea celorlalte două domenii educaționale și se referă
la procesul continuu prin care fiecare individ își formează atitudinile, valorile, abilitățile și
cunoștințele prin intermediul influențelor și al resurselor educaționale ale mediului său și prin
experiența zilnică (familie, vecini, parcuri, întâlniri, discuții întâmplătoare, bibliotecă, loc de
muncă, mass-media etc.)
În concluzie, rolul educației formale este unul important, deoarece formează în același
timp, o colaborare strânsă cu educația nonformală și informală. Complementaritatea celor trei
forme de educație asigură astfel eficiență și productivitate în activitatea de formare și
dezvoltare armonioasă a personalității umane.