Educația formală,nonformală și informală

Prof. Croitoru Liana- Liceul Tehnologic ,, P.S.Aurelian’’ Slatina

În cursul existenței sale, fiecare persoană este supusă unor influențe educative multiple, care
pot acționa concomitent, succesiv sau complementar, în forme variate. Unele acționează spontan,
incidental, altele au caracter organizat, sistematizat, provenite din partea școlii sau a altor
instituții extrașcolare. În stransă legatură cu ideea potrivit căreia învățământul trebuie privit în
perspectiva educației permanente, s-au conturat conceptele de educație formală , educație
nonformală și educație informală , pentru denumirea curentă a tipurilor de educație ce se
realizează astăzi.

Educația formală se realizează pe bază de planuri de învățământ,programe scolare și

manual scolare și vizează în primul rând,asimilarea unor sisteme de cunoștințe.Are urmatoarele
caracteristici:
- este instituționalizată și se desfasoară în cadrul unui sistem oficial de învățământ;
- este proiectată riguros, derulată și evaluată sub forma documentelor scolare cu caracter oficial;
- este evaluată social, potrivit unor criterii socio-pedagogice riguroase și vizează cunoasterea atât
a rezultatelor activității instructiv-educative, cât și a procesului educațional;
- este organizată sub forma de activități instructiv-educative concrete în cadrul sistemului de
învățământ;
- este coordonată de un corp profesional specializat, specialisti pe domenii de studiu și persoane
investite special cu facilitarea învățării;
- se desfasoară într-un cadru pedagogic determinat, cu metode și mijloace de predare, învățare și
evaluare cu funcții pedagogice precise;

Educația nonformală cuprinde totalitatea acțiunilor organizate în mod sistematic, dar în afara
sistemului formal al educației. Această formă de educație este considerată complementară cu
educația formală sub raportul finalităților conținutului și a modalităților concrete de realizare și
are următoarele caracteristici:
- este variată și flexibilă, opțională și facultativă;
- diferențiază conținutul, metodele și instrumentele de lucru în funcție de interesele și capacitățile
participanților;
- valorifică întreaga experiență de învățare a participanților.
Aceste tipuri de activități se realizează în mediul socio-cultural ca mijloace de divertisment,
petrecere a timpului în mod constructiv sau de odihnă active.

Educația informală se referă la totalitatea ideilor,deprinderilor,obisnuințelor pe care elevii le

dobândesc în chip spontan, în afara mediului educațional instituționalizat,este expresia
experienței de viață a elevului și are următoarele caracteristici:
- spontaneitatea contextului în care se realizează, generând un efect discontinuu și nesistematic;
- atractivitatea și diversitatea stimulilor care fac impactul relevant și semnificativ pentru subiect;
- absența restrictiilor sau standardelor, care stimulează nevoia de cunoastere autonomă;
- caracterul dominant al valorilor promovate.

Cele trei forme ale educației contribuie la dezvoltarea personalității tinerilor și pot contribui la
dezvoltarea durabilă a societății prin intercondiționare. Astfel, educația formală are de câstigat
daca reuseste să integreze creator, multe din influențele specifice educației nonformale si
informale. Pe de alta parte, acumulările educației formale pot contribui la dezvoltarea și
eficacitatea celorlalte două modalități: nonformală si informală. Concluzionand, între cele trei
tipuri de educație trebuie să existe relații continuue și peramanente de interdependență.

Biliografie

1. Antonesei, Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Editura Polirom, Bucureşti,
1996

2. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 2001

3. Macavei, Elena, Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997 4. Nicola, Ioan,
Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2003