UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ŞTIINŢE ŞI TEHNOLOGIE

“GEORGE EMIL PALADE ", TÂRGU MUREŞ

DEPARTAMENTUL DE PREGĂTIRE A PERSONALULUI DIDACTIC

Autoeducaţia
Eseu: Autoeducaţia - proces de evoluţie
ascendentă a personalităţii umane
ŞERBU CORNELIA
Nivel I

Lucrarea de față își propune să prezinte pe scurt concepul de autoeducaţie, conţinutul şi

caracteristicile sale, funcţiile autoeducaţiei şi metodologia utilizată pentru îndeplinirea funcţiei
sale de bază, anume transformarea obiectului autoeducaţiei în subiect şi având ca scop evoluţia
ascendentă a personalitatăţii individului astfel încât omul să devină cea mai bună versiune a sa .
Conceptul de autoeducaţie
Autoeducaţia se defineşte ca o activitate conştientă, complexă şi intenţionată, pe
care un individ o desfăşoară pentru formarea sau desăvârşirea propriei persoane1.
Autoeducaţia vizează toate aspectele dezvoltării personalitătii: fizice, intelectuale,
morale, religioase, profesionale etc. Autoeducaţia reprezintă o direcţie de evoluţie a
activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane care implică transformarea
obiectului educaţiei în subiect al acesteia, capabil de autoevaluare şi de autoapreciere
pedagogică.
În ceea ce priveşte scopurile urmărite, în vreme ce scopurile celorlalte forme ale
educaţiei sunt stabilite de către societate, scopurile autoeducatiei sunt stabilite de individul
însuşi, în acord cu cerinţele societăţii. Autoeducaţia se împleteşte continuu cu celelalte
forme de educaţie. Pe măsură ce individul avansează în vârstă, autoeducaţia ocupă un loc
tot mai important în procesul său de formare. La vârste mici copilul nu este capabil să se
autoeduce, în adevăratul înţeles al cuvântului. Primele preocupari sistematice de
autoeducaţie apar, de obicei, în perioada şcolii gimnaziale pe la vârsta de 11 ani când
elevii încep să ia singuri decizii şi procesul durează pe parcursul întregii vieţi.

Funcţia şi structura specifică activităţii de autoformare - autodezvoltare a personalităţii

Funcţia principală vizează transformarea obiectului educaţiei în subiect al educaţiei
în urma unui proces de valorificare a unui ansamblu de acţiuni educaţionale, proiectate şi
realizate permanent la un nivel calitativ superior, într-o perioadă de timp determinată şi
presupune :
- Autoproiectarea – autorealizarea unei « educaţii pentru sine »;
- Autoformarea individualizată (implică valorificarea propriei experienţe, fără
interferenţa altor medieri);
- Autoformarea metacognitivă (vizează capacitatea de a “învăţa să înveţi”, aşa-
numita educabiliate cognitivă, independentă de conţinutul învăţării);
- Autoformarea permanentă care angajează capacitatea de asumare a sarcinilor
centrate asupra propriei formări, specific fiecărei vârste şcolare şi post şcolare.
Structura autoeducaţiei evidenţiază elemente comune situate la nivelul structurii acţiunii
educaţionale. Diferenţa specifică provine din faptul că obiectul educaţiei devine subiect al
propriei activităţi de formare-dezvoltare a personalităţii. Aceasta este posibilă datorită
annumitor particularităţi şi funcţii ale conştiinţei de sine:

1
Cristea, Sorin - Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 2005, p.22

2
 - Funcţia anticipativă, potrivit căreia omul se poate autoproiecta în viitor, şi, în
consecinţă, îşi poate orienta activitatea şi preocupările sale spre obiective
formative urmărite cu perseverenţă ;
- Funcţia normativă, constituită ca urmare a interiorizării treptate a cerinţelor
sociale, care intervine ca un motor interior în formarea unor judecăţi de valoare,
în determinarea conduitei, în modelarea şi remodelarea continuă a propriilor
comportamente;
- Capacitatea omului de a se reflecta pe sine însuşi şi de a-şi dedubla conştiinţa
de sine în contrarii – în ceea ce este şi ceea ce vrea să devină el2

Conţinutul şi caracteristicile autoeducaţiei

Conţinutul autoeducaţiei reflectă raporturile dintre activitatea de formare-
dezvoltare şi activitatea de autoformare - autodezvoltare care sunt mediate prin
intermediul educaţiei permanente. Raportul educaţie-autoeducaţie creează un nou
echilibru între factorii externi şi factorii interni ai activităţii de formare-dezvoltare a
personalităţii pe o linie de evoluţie ascendentă. Astfel, educaţia, din factor extern,
alături de mediu, devine treptat prin autoeeducaţie permanentă un factor intern stabil
care reflectă capacitatea intrinsecă a personalităţii umane de autoperfecţionare
continuă a activităţii sale individuale şi sociale.3
În literatura contemporană, caracteristicile autoeducației (în parte sunt comune cu ale
educaţiei permanente) sunt (M. Ionescu,2003, Instrucţie şi educaţie,):
 caracterul continuu, permanent autoeducaţia fiind analizată în:
- planul social-istoric reprezentând premisa dezvoltării personalităţii umane şi a umanizării
omului, şi în
- planul individual (ontogenetic) al membrilor societăţii, în sensul că autoeducaţia este
continuă, dispărând limita cronologică a învăţării.
   Educaţia nu se termină la sfârşitul instrucţiei şcolare, ci constituie un proces
permanent, ca autoeducaţie, acoperind întreaga existenţă a unei persoane;
 caracterul formativ - formarea, dezvoltarea şi modelarea personalităţii umane şi
autoperfecţionarea ei se realizează pe tot parcursul vieţii, datorită influenţelor

2
https://www.academia.edu/8740353/Autoeducatia, “Autoeducaţia- condiţie a reuşitei în cariera
profesională”, referat la disciplina Psihopedagogie, Universitatea Tehnică a Moldovei

3
Cristea, Sorin – op. cit.,p.23

3
 formative sistematice şi integratoare exercitate asupra fiinţei umane pe întreaga
existenţă a unei persoane;
 caracterul generalizat - vizează toate sferele societăţii contemporane;
 caracterul dinamic, evolutiv şi integrator:
 angajează un ansamblu de activităţi, şi procese evolutive, care integrează şi
articuleză toate formele şi tipurile de educaţie cu care omul vine în contact, toate
stadiile şi formele educaţiei, toate actele şi experienţele educative pe care acesta le
trăieşte, într-un ansamblu funcţional integrat, unitar şi coerent,care contribuie la
modelarea personalităţii umane;
 
Metodologia autoeducaţiei
Sorin Cristea arată că există două modele ale educaţiei: unul filozofic , bazat pe
reflecţie şi unui economic, bazat pe folosirea cu maximă eficienţă a timpului educaţiei.
Aceste modele dezvoltă patru categorii de metode de cultivare a autoeducaţiei:
1. Metode de autocontrol : autoobservaţia, autoanaliza, introspecţia ;
2. Metode de autostimulare : autoconvingerea, autocomanda, autocritica, autosugestia,
comunicarea prin interacţiune, exemplul, jocul individual şi colectiv,
autoexersarea ;
3. Metode de autoconstrângere : autodezaprobarea, autocunoaşterea, autorenunţarea,
autorespingerea ;
4. Metode de stimulare a creativităţii :strategii creative de tip didactic, lectura-scrierea
creativă ; asocierea de idei, planul rezumativ, autoevaluarea, autoaprobarea,
autoavertismentul
Autorul Andrei Barna mai distinge un model psihologic de abordare a autoeducaţiei având
următoarea taxonomie a strategiilor de autoformare :
- Metode şi procedee de stimulare a proceselor intelectuale ( autoconvingere,
autosugestie)
- Metode şi procedee de stimulare a proceselor afective (autostimulare,
autoconsolare, autocondamnare, autopedepsire)
- Metode şi procedee de stimulare a proceselor volitive ( autointeriorizare,
autocomandă)4

4
Barna, Andrei – Autoeducaţia.Probleme teoretice şi metodologice, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1995, p.90

4
 Încheiere. Importanţa autoeducaţiei

Autoeducaţia presupune autocunoaştere, autostăpânire, autoconducere. Este o

activitate conştientă, orientată spre formarea sau desăvârşirea  propriei persoane, în
conformitate cu tendinţele, aspiraţiile, idealurile şi concepţia despre rolul omului în
societate.
Omul care doreşte să se autoeduce permanent, îşi formează personalitatea
echilibrat, poate identifica şi folosi adecvat sursele de informaţie, participă la
dezvoltarea societăţii şi la educarea celorlalţi membrii ai colectivităţii din care face
parte. Aşa cum susţinea Nicolae Iorga: ,, Învăţat e omul care se învaţă necontenit pe sine şi
învaţă necontenit pe alţii.”

Bibliografie:

 Barna, Andrei – Autoeducaţia.Probleme teoretice şi metodologice, Editura

didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1995

 Cristea, Sorin - Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 2005

Internet:

https://www.academia.edu/8740353/Autoeducatia, Universitatea Tehnică a Moldovei ,

Referat La disciplina Psihopedagogie ;Tema:”Autoeducația -condiție a reușitei în cariera
profesională”

https://www.qreferat.com/referate/pedagogie/Autoeducatia612.php
https://www.scribd.com/document/265354696/Autoeducatia