Tipurile

educației-
fundament
complementare
ale formării și
dezvoltării
personalității
Proiect realizat de Luchian Raluca
 EDUCAȚIA
INTELECTUALĂ

EDUCAȚIA EDUCAȚIA
FIZICĂ MORALĂ
EDUCAȚIE

EDUCAȚIA EDUCAȚIA
PROFESIONALĂ ESTETICĂ
 Educația intelectuală

– Activitarea de formare si dezvolatre a personalității cunoștințe, capacități și aptitudini

cognitive generale și specifice pe baza unui adecvat suport afectiv și motivațional
– Scopuri: dezvoltarea capacităților cognitiv
dobândirea deprinderilor intelectuale
asimilarea unor cunoștințe descriptive și procedurale dimensiuni integrative despre
propria existență în relație cu lumea înconjurătoare
Scopiul fundamental este maturizarea intelectuală a individului prin asimilarea informațiilor necesare și a
capacității de învățare conferă abilități intrapersonale si intepersonale de adaptare la contextele
sociale și culturale
– Prin educație intelectuală educabilii: preiau cunoștințele așa cum sunt
învață modalități de a avea acces la informații
asimilează strategii de analiză,prelucrare și
interpretare a informațiilor și cunoștințelor
– Obictivele vizate :
*dezvoltarea și antrenarea capacităților senzoriale specifice
*consolidarea capacităților și proceselor psihice antrenate în cunoaștere
*obișnuirea și respectarea normelor igienice și pedagogice privind activitatea intelectuală
*cultivarea și fortificarea sentimentelor intelectuale
*stăpânirea metodelor și tehnicilor de învățare eficientă
*creșterea capacității de integrare, organizare și reorganizare a cumulului de cunoștințe
*formarea unei viziuni integrative și holistice asupra existenței
*intelectualizarea persoanei prin stăpânirea instinctelor, evitarea fanatismelor de tot felul. (Cucoș, C., 2006)
Obiectivele educației intelectuale se realizează împreună, corelate, în proporții și maniere
specifice în funcție de fiecare unitate de învățământ raealizându-se în mod practic în structura intelectuală
a fiecărui educabil. Pentru atingerea scopurilor și obiectivelor, cel mai important rol îl are educatorul care
trebuie să transmită informația sistematic si structurat, dar să fie si o imagine model în viața intelectuslă.
 Educația morală

– Educatia morală = activiatea de formare-dezvolatre a conștiinței morale a personalității, atât la nivel

teoreric( noțiuni, norme, convingeri, sentimente) cât și la nivel practiv-aplicativ (obișnuințe, atitudini,
comportament moral)
– Individul devine o ființă morală prin:
*influența mediului familial și social
*educația pe care o primește
– Procesul devenirii morale a persoanei se realizează dinspre exterior (de la societate ) interior(la individ)
prin: interiorizarea cerințelor
normelor sociale conștiința acestuia
valorilor morale

În urma procesului de formarea a profilului umna, educația morală urmărește următoarele finalități:
*formarea conștiinței morale capacitatea de a forma judecăți normative imediate cu privire la valoarea
morală a unor situații sau comporamente
*formarea conduitei morale și a trăsăturilor morale de caractercomportamentul social realizat sub influența
conștiinței morale.
– Aceste finalități pot fi operaționalizate în următorul set de obicetive:
1. Formarea judecăților morale- se realizează prin însușirea noțiunilor, conceptelor și teoriilor referitoare
la normele morale existente în evoluția lor.
Primul pas: reprezentările morale ale unor evenimente sau fapte concrete din viața de zi cu zi
Al doilea pas: procesul de trecere la noțiuni și concepte morale pentru înțelegerea valorilor precum și
argumentarea propriei opinii
2. Formarea sentimentelor morale
Interiorizarea acțiunilor morale sentimente morale
exprimă
gradul de acceptare al normelor și regulilor sociale
reflectă
starea de armonie și echilibru între o ființă umană și norma morală
3. Formarea convingerilor morale
integrarea cognitivă, afectivă și volitivă a normelor structura personalității individului

prin formarea convingerilor morale

”pe măsura convingerilor morale, se produce o inversare în cadrul dinamicii personalității morale prin
trecerea de la determinare la autodeterminare, de la conduită motivată extrinsec la o conduită motivantă
intrinsec.” (Momanu, M., 2002)
4. Formarea deprinderilor și obișnuițelor morale
Deprinderi=componente ale conduitei morale prin acțiuni și exerciții de origine morală
Obișnuințelor = deprinderi interiorizate , definitorii pentru comportamentul uman
deprinderi
Proces educativ educabilul trece de la un comportament moral imitativ
obișnuințe
la o conduită adecvată, reglată de conștiința morală
5. Formarea capacității de a realiza mari acte morale
Constituie nivelul cel mai înalt al conduitei morale de care poate da dovadă o persoană. În acest proces
sunt implicate trăsături pozitiv puternice de caracter ce presupun trecerea de la un comportament mpral
automatizat comportament rațional firesc de acțiune.
 *Momanu M. Delimitează educației morale astfel:
1. Însușirea normelor și
formarea obișnuințelor
morale elementare,
trezirea conștiinșei
morale
(componenta cognitivă)
2. Stimularea
comportamentelor
3. Formarea atitudinilor
afective de adeziune la
etice, structurarea
valori, reguli, norme,
valorilor
cultivarea convingerilor
morale (componenta volitivă)
(componenta afectivă)
– Metodele și procedeele foloste în educația morală sunt:
*supravegherea
*exemplul moral
*povestirea
*aprecierea și sancționarea pozitivă și negativă
*dezbaterea
 Educația estetică

”Educația estetică reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalității prin receptarea,

evaluarea și crearea valorilor generale ale frumosului, din artă, natură și societate” foemarea
capacității de a percepe, a însuși, s utiliza adecvat valorile estetice și de a dezvolta capacitatea de a crea
valori estetice.
Sentimentele estetice pot fi potențate cu ajutorul disciplinelor de profil, dar și prin activități didactice.
Cucoș C. și Momanu M. Au considerat că următorul set de principii estetice duc la demersul intructiv-
educativ:
 Principiul receptării creatoare a
valorilor estetice
Principiul educației estetice pe baza
valorilor autentice
Pentru a recepta valorile estetice
educabilul trebuie să depună un
permanent efort activ-participativ
Utilizarea valorilor estetice valide care
Arta este un limbaj universal
prezintă o anumită tradiție culturală și
socială de interes universal
Atitudinea și deschiderea elevului spre
nou dar și capacitatea de a interpreta
propriu și creativ mesajul artistic
 Principiul receptării globale, unitare a Principiul înțelegerii și situării contextuale a
conținutului și formei obiectului estetic fenomenului estetic

Pentru a recepta arta este necesară Înțelegerea contextului în care se găsește

realizarea conexiunii între aspectele opera de artă
formale și aspecetele de fond,
deoarece orice conținut are o formă Înțelegerea mesajului acesteia
adecvată și orice formă este fond a Factori personali
ceva. Factori economici au o influență
Actul estetic ține de ceea ce exprimă Factori socioculturali directă sau indirectă
opera dar și felul cum este prezentată. Tendințe estetice asupra artistului
Educația estetică urmărește obiective referitoare la valorificarea, atât din perpectivă teoretică cât și
practică a valorilor estetice și obiective care visează dezvoltarea creativității estetice. Aceste obiective
sunt:
*identificarea și cultivarea simțului estetic prin talent natural pentru artă;
*stimularea emoțiilor estetice prin răspunsuri afective, de profunzime ale ființei umane care favorizează
receptarea frumosului;
*formarea gustului estetic, capacitatea de a reacționa adecvat, prin sentimente de satisfacție sau
insatisfacție față de obiectul estetic;
*formarea judecății estetice, ierarhizarea pertinentă pe baza unor criterii valorice, a obiectelor estetice;
*formarea atitudinii și convingerii estetice, ce caracterizează personalitatea autentic estetic;
*formarea deprinderilor și abilităților cerute de specificul creației în diferite domenii ale artei;
*însușirea tehnicilor de exprimare artistică;
*cultivarea creativității estetice și a originalității prin adaptarea unui stil individual de descoperire a
frumuseții de acum și de altă dată. ( Momanu M., 2002)
 Educația profesională

Educația profesională activitatea de formare-dezvoltare a capacității unei persoane de a plica

noțiunile teoretice și practice învățate în viața de zi cu zi cu implicații directe în procesul de orientare
școlară și profesională. Educația profesională vizează punerea în practică a informației, fapt ce duce la
depășirea procesului de asimilare. La baza acestei educații stau 4 principii:
1. Principiul continuității și complementarității dintre cunoașterea teoretică și practică;
2. Principiul armoniei și echilibrului dintre desfășurările științifice și cele tehnologice
3. Principiul optimei integrări a ființelor în piesajul multiform, deconcentrat al tehnicii contemporane;
4. Principiul extinderii utilizării tehnicii în cele mai multiple circumstanțe ale existenței domestice sau
sociale. (Cucoș C. 2006)
Finalitățile educației profesionale, în viziunea lui Bontaș I. (2007) sunt:
*dobândirea de cunoștințe profesionale de specialitate
*formarea unor abilității practice de specialitate
*formarea și dezvoltarea capacităților și aptitudinilor profsionale
*formarea și dezvoltarea dragostei față de profesia aleasă
*educarea spiritului de deontologie profesională
*formarea abilităților manageriale
 Educația fizică

Educația fizică activitatea de formare-dezvoltare a personalității prin valorificarea deplină a

ppotențialului fizic prin întărirea sănătății, dezvoltarea armonioasă a corpului, formarea de prieperi și
deprinderi motrice.
Pentru a realizare corect activitatea de educație fizică trebuie să avem în vedere următoarele principii:
1. Principiul respectării particularităților anatomo-fiziologice ale elevilor
2. Principiul continuității și sistematizării
3. Principiul multilateralității
– Pentru realizarea educației fizice se au în vedere următoarele obicetive specifice:
*formarea și dezvoltarea deprinderilor motrice de bază(forță, rezistență, viteză, mobilitate, etc.)
*dezvoltarea capacității de a valorifica derinderile motrice obținute în activității socioprofesionale
*dezvoltarea capacității de a înțelege necesitatea practicării exercițiilor fizice
*însușirea de cunoștințe privind procesul de realizare a dezvoltării fizice armonioase
*Întărirea stării de sănătate și creșterea rezistenței organismului elevilor la factorii de mediu
*Dezvoltarea spiritului de cooperare în echipă, de inițiativă, curaj, altruism, etc. (Momanu M., 2002)
”Toate aceste tipuri ale educației de prezintă sub forma unui sistem complex deoarece realizarea
obiectivelor unuia se contituie ca o premisă a realizării sarcinilor celorlalte. Infulența unui tip de educație
se poate răsfrânge asupra altor acțiuni educative de același tip sau de tipuri diferite. Astfel, avem de a face
cu două tipuri de interrelații nemijlocite, în primul caz (când realizarea sarcinilor aceluiași tip de educație
este permisă pentru conturarea ulterioară a altor finalității ale aceluiași tip educațional) și mijlocit, în cel
de al doilea (când desăvârșirea finalităților unui anume tip de educație se contituie ca suport solid pentru
conturarea dezideratelor altui tip de educație)”. (Ilie, M.,2005)