Formarea competențelor de creare a valorilor moral-spirituale la elevii de vârstă școlară

mică

INTRODUCERE

1.PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII COMPETENȚELOR DE CREARE A

VALORILOR MORAL-SPIRITUALE LA ELEVII DE VÎRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ  1.1.
1.1 Problemele educației morale în psihopedagogie
1.2Caracteristic ale dezvoltării morale la vîrsta școlară mică
1.3. Strategii, metode, tehnici și mecanisme în educația morala
1.4. Caracteristica competențelor de creare a valorilor moral-spirituale la elevii de vârstă școlară
mică

2. ABORDAREA EXPERIMENTALĂ A COMPETENȚELOR DE CREARE A

VALORILOR MORAL-SPIRITUALE LA ELEVII DE VÎRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ 
2.1. Determinarea nivelului iniţial de formare competențelor de creare a valorilor moral-
spirituale la elevii de vârstă școlară mică

2.2. Metode și mijloace de formare a competențelor de creare a valorilor moral-spirituale la

elevii de vârstă școlară mică

2.3. Validarea experimentală a metodelor și mijloacelor de formare a competențelor de creare a

valorilor moral-spirituale la elevii de vârstă școlară mică

CONCLUZII
RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
 INTRODUCERE
Actualitatea temei .Codul Educaţiei din Republica Moldova stipulează că politica
educaţională a statului trebuie să asigure formarea conştiinţei şi a identităţii naţionale, promovarea
valorilor general-umane şi a aspiraţiilor de integrare europeană ale societăţii .
În această perspectivă, educarea la elevi a unui comportament care să corespundă normelor
morale, este în deplină concordanţă cu nevoia de formare a unei personalităţi integrale, promotoare
de valori, capabile să se integreze eficient în viaţa comunităţii.
Criza de valori, promovarea pseudovalorilor pe plan social, lasă oarecum în umbră
dezvoltarea unor calităţi umane precum: respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, asumarea
consecinţelor propriilor fapte, autodisciplina, conştiinţa civică, consimţirea compromisului,
solidaritatea şi loialitatea faţă de principiile şi normele morale etc.
Normele morale care privesc strict relaţiile interumane sunt dobândite din fragedă copilărie,
în principal prin exemplul celor din jurul copiilor,dar pot fi însuşite/ întărite şi în cadrul şcolii.
Morala, ca formă a conştiinţei sociale, reprezintă izvorul conţinutului educaţiei morale,
precum şi cadrul de referinţă pentru evaluarea rezultatelor obţinute,
Educaţia presupune trecerea de la morală la moralitate, concepte ce nu exprimă o identitate
totală.
Morala, ca dimensiune a conştiinţei sociale sau individuale, aparţine sferei idealului, în timp
ce moralitatea aparţine sferei realului, moralitatea implică şi respectarea efectivă a cerinţelor
moralei, morala transpusă din ipostaza idealului în cea a realului.
Tocmai de aceea prin educaţia morală se urmăreşte convertirea moralei în moralitate.
Morala, ca fenomen social, reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni, în ipostaza lor de
subiecţi reali ce se află în interacţiune, într-un context social delimitat în spaţiu şi timp.
Ea neapare ca o formă a conştiinţei sociale.
Educaţia morală se referă la formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a omului,
la elaborarea comportamentelor care privesc relaţiile individului cu ceilalţi, cu societatea şi cu sine
însuşi.
În finalităţile pe care le urmăreşte se regăsesc obiective care privesc asimilarea de către tânăra
generaţie atât a moralei propriu- zise, cât şi a celei complementare care îl ajută pe tânăr să înţeleagă
caracterul complex al convieţuirii sociale.
Valorile morale exercită o puternică inflenţă asupra dezvoltării personalităţii copilului,
asigurând condiţii favorabile formării unei imagini cât mai completă asupra lumii, oferind
posibilitatea înţelegerii multiplelor forme ale vieţii şi dând capabilitatea acestuia de a-şi câştiga
autonomia
 În didactica modernă se foloseşte în mod frecvent sintagma „tehnologie a instruirii” ca
ansamblu corelat al mijloacelor şi programelor de instruire, atât la nivel de macrosistem cât şi la
nivel micro
Vîrsta școlară mică este foare importantă în procesul de formare a personalității pentru că
este perioada de formare de facto a mecanismelor personalități
D.Elconin noteză,că vîrsta școlară mică poate fi interpretată ca perioadă a însușirii intense a
exemplului adulților(a normelor și regulilor de comportare,care apar ca o generalizare a relațiilor
umane)
D.Elconin menționeză că în procesul de formare a personalității copilului de vîrstă școlară
mică apar și tipurile activității care pot fi distinse nu numai după conținut ,ci și după forma prezenței
adulților în cadrul unei activități precum este jocul.
Aici adultul participă nu direct,ci indirect,prin rol.Apar totodată activitățile organizate(unde
adultul dirijază activitatea copiilor prin semnificația exercițiilor propuse și aprecierea pe care o dă)-
relația pedagoguui și copulului sunt aici indirecte.
Baza metodologică a lucrării o constituie lucrările cercetătorilor straini şi a celor din
Republica Moldova.În mod special doresc să menţionez lucrările cercetătorilor ruşi T.A Kulikov, LM
Manevtsova, SN Nikolaev, PG Samorukova, EF Terentyev, cercetările şi lucrările cercetătorilor şi
savanţilor din Republica Moldova, aşa ca Constantin Andon, Stela Cemortan, S. Lesenco
Baza epistemologică a cercetării se constituie dintr-un ansamblu de teorii, concepte, idei,
principii din domeniul ştiinţelor educaţiei, psihologiei, filosofiei şi eticii, cum ar fi: conceptul de
atitudine și atitudine morală (А. Лазу́рский, В. Мясищев, А. Бодалев , T. Callo , A. Calancea, A.
Chircev, V. Panico ș.a.); clasificarea atitudinilor conform concepției psihologiste, sociologiste și
concepției mixte (A. Chircev ; definiția și caracteristicile atitudinilor (S. Chelcea și P. Iluț conceptul
de metodologie a educaţiei morale (J. Piajet , I. Nicola , Larisa Cuzneţov
Gradul de cercetare a problemei.Cercetările problemei date în plan conceptual sînt
reprezentate de T.Vianu, S.Stoian, P.Alexandru, Vl.Pâslaru, P.Cerbuşca, D.Rogojina etc.; în plan
curricular şi metodologic – de S.Cemortan, E.Armaşu, L.Mocanu, A.Năstase, N.Constantinescu, în
plan etnocultural de N.Băieşu, E.Postolachi.
Studiile în vederea formării profilului moral al personalităţii au fost şi sunt la ordinea de zi în
societate.
Detaliind și concretizând, menționăm că Im. Kant a studiat personalitatea morală, legea
morală, datoriile morale, constrângerea morală etc.
J. Piaget fundamentează conceptul de dezvoltare a comportamentului uman din perspectiva
„moralei constrângerii”, potrivit căreia copilul primeşte de la adult un număr de reguli cărora trebuie
să se supună oricare ar fi împrejurările şi „morala cooperării”, aceasta implicând autonomia
conştiinţei, responsabilitatea individuală. În perioada copilăriei subiectul moral trece de la o
moralitate obiectivă („morala constrângerii”) la una subiectivă („morala cooperării”).
L. Kohlberg pune la baza procesului dezvoltării morale a copilului valorile şi normele morale
ce se regăsesc în cultura fiecărui popor: binele, dreptatea, datoria, corectitudinea, solidaritatea,
respectul, toleranţa, responsabilitatea.
În viziunea lui L. Kohlberg, educaţia morală se realizează pe tot parcursul vieţii omului.
G.W. Allport face deosebire între conştiinţa morală autoritară, externă, proprie copilăriei şi
conştiinţa morală caracteristică adolescenţei
Ipoteza lucrării.Am pornit de la presupunerea despre faptul că aplicarea unei diversități de
metode inovaționale contribuie la eficientizarea formării calităților morale la școlarii mici
Problema cercetării- Am stabilit în calitate de problemă a cercetării identificarea
modalităților de formare a valorilor moral-spirituale la elevii de vârstă școlară mic
Scopul lucrării. În lucrare ne-am propus drept scop argumendarea necesității formarea
valorilor moral-spirituale la elevii de vârstă școlară mică
Obiectivele lucrarii
 Analiza literaturii de specialitate în domeniul educației morale a școlarilor mic
 Identificarea caracteristicilor dezvoltării morale la vîrsta școlară mică
 Elucidarea . strategiilor, metode, tehnici și mecanisme în educația morala
 Caracteristizarea competențelor de creare a valorilor moral-spirituale la elevii de vârstă
școlară mic
 Determinarea nivelului initial a valorilor moral-spirituale la elevii de vârstă școlară mică

Perioada de cercetare
Eşantionul în cadrul căruia s-a realizat cercetarea empirică a fost constituit din:
 Grupul experimental de şcolari mici
 Grupul de control de șccolari mici
Metodele aplicate
 Metode teoretice
 Metoda monografică
 Metoda bibliografică
 Analiza şi sinteza
 Metode empirice
 Chestionar pentru elevi ,,Cunoștintele și atitudinile morale,,
 Proba Metodica ,,Ce bine și ce e rău
http://psychologican.blogspot.md/2011/11/blog-post_20.html
  Diagnosticarea componentei emoționale a comportamentului moral a
școlarilor mici “ http://psychologican.blogspot.md/2011/11/blog-post_20.html
 Proba,,Cum trebuie să ne coportăm în familie “, ,, Cum trebuie să ne
comportăm la masă ?
 Proba Metodica ,,Ce bine și ce e rău

Valoarea aplicativă a lucrării: elaborarea și valorificarea modelului și programului

experimental de formare a atitudinilor morale la copiii de vârstă școlară mică. Programul
formativ experimental, constituit dintr-un set de activități pentru părinți și copiii de vârstă școlară
mică, contribuie la sporirea nivelului de formare a atitudinilor morale la copiii de vârstă școlară
mică în cadrul familiei (componenta cognitivă, componenta afectivă și componenta
comportamentală). Aceste două instrumente pedagogice pot fi folosite în educația morală a
copiilor de vârstă școlară mică.
CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICE ALE PROBLEMELOR EDUCAȚIEI
MORALE include un studiu teoretic profund al problemelo educației morale în psihopedagogie
și a rolului excursiei în formarea calităților morale
Sunt determinate reperele teoretico-praxiologice, în special cele care vizează obiectivele
educaţiei morale, printre care se înscriu următoarele:
a) la nivelul „teoriei” educaţiei morale: formarea percepţiilor, noţiunilor, judecăţilor,
raţionamentelor morale; formarea sentimentelor morale şi a trăsăturilor volitive morale;
integrarea normelor morale, a noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor morale sentimentelor
morale, trăsăturilor volitive morale la nivelul convingerilor morale;
b) la nivelul „practicii” educaţiei morale: formarea deprinderilor morale – componente
automatizate ca răspuns la cerinţe care se repetă în condiţii relativ identice; formarea
obişnuinţelor morale – componente automatizate perfecţionate prin intensificarea motivului
intern al acţiunii, cu efecte stabilizatoare în timp; formarea atitudinilor morale, afective si
motivaţionale, care susţin energizarea acţiunii morale.
CAPITOLUL II STUDIUL EXPERIMENTAL am prezentat metodologia și
rezultatele studiului experimental În acest sens, în cadrul experimentului de formare am elaborat
şi implementat metodologia de formare a atitudinilor morale la copiii de vârstă școlară mică în
. Investigaţia a demonstrat că pentru formarea eficientă a atitudinilor morale la copiii de
vârstă şcolară mică este important să formăm și să consolidăm competențele parentale privind
educația morală.
 În Concluzii generale şi recomandări sunt elucidate posibilităţile valorizării experienţei și
practicii educaţionale, a posibilităţilor familiei şi ale instituţiei de învăţământ în procesul formării
atitudinilor morale la copiii de vârstă școlară mică.
În consens cu rezultatele obţinute în investigaţia realizată, au fost formulate un şir de
recomandări privind cercetările de perspectivă, implementarea instrumentarului metodologic, a
modelului strategic, care poate fi folosit mai apoi de diriginţi și serviciul psihologic al
instituţiilor de învăţământ.
Cuvintele cheie: calități morale, dezvoltarea armonioasă, abordări multidisciplinare,
educație morală, morală, preșcolari.
 1.PARTICULARITĂȚILE DEZVOLTĂRII COMPETENȚELOR DE CREARE A
VALORILOR MORAL-SPIRITUALE LA ELEVII DE VÎRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ  1.1
1.1 Problemele educației morale în psihopedagogie

Educaţia morală ar putea fi definită ca o creare a unui „cadru adecvat interiorizării

componentelor moralei sociale în structura personalităţii copilului”
Trebuie să înţelegem că morala este direcţionată de condiţiile de viaţă ale individului şi
că aceasta, morala, este o formă a conştiinţei sociale care reflectă normele de comportare ale
persoanelor şi a colectivităţilor. Pe lângă morală, mai există forme ale conştiinţei sociale precum
ştiinţa, arta, filozofia, religia. [ 5, p.30 ]
Educaţia morală este o componentă a educaţiei prin care se realizează formarea şi
dezvoltarea conştiinţei şi a conduitei morale, formarea profilului moral al personalităţii,
elaborarea comportamentului socialmoral.
Esenţa educaţiei morale constă în „crearea unui cadru adecvat interiorizării
componentelor moralei sociale în structura personalităţii morale a copilului, elaborarea şi
stabilizarea, pe această bază, a profilului moral al acestuia în concordanţă cu imperativele
societăţii noastre".
În esenţă, educaţia morală urmăreşte realizarea următoarelor obiective fundamentale:
1. formarea conştiinţei
2. formarea conduitei morale
Societatea îşi fixează normele morale, aşa încât să îşi apere interesele, dar aceste norme
se pot schimba în funcţie de condiţiile materiale ale acesteia. Există norme morale cu valabilitate
generală care fac parte din morala clasei exploatate: dezaprobarea laşităţii, cruzimii, aroganţei şi
aprecierea: curajului, hărniciei, bunătăţii, modestiei, întrajutorării.
O societate care nu promovează moralitatea şi care nu face nimic în sensul de a
dezaproba comportamentele imorale este o societate care merge lent dar sigur către calea
dezmenbrării, deformării şi nefirescului. În zilele noastre, din păcate, se pune accent doar pe
desăvârşirea materială, fizică, profesională, lăsându- se aproape în totalitate ignorată latura
morală a personalităţii. [ 7, p.20 ].”
Educaţia morală reprezintă unul dintre conţinuturile generale ale educaţiei, alături de
educaţia: ştiinţifică/ intelectuală, aplicativă/tehnologică, estetică şi psihofizică. Importanţa
prioritară a educaţiei morale rezultă din dimensiunea sa, cea mai profundă şi mai extinsă. Pentru
această trăsătură este considerată “educaţia însăşi” .
Definirea şi analiza educaţiei morale implică următoarele criterii:
 valoarea pedagogică generală reflectată;
  obiectivul general angajat;
 obiectivele specifice;
 conţinuturile particulare;
 metodologia;
 principiile
Definirea conceptului presupune raportarea conţinutului general al educaţiei morale la
noţiunea de morală, privită din perspectiva:
 filozofiei, ca „o teorie a relaţiilor cu lumea şi cu sine”
 psihologiei sociale, ca formă a conştiinţei care reflectă existenţa la nivel teoretic
(conceptual, ideologic, normativ) şi practic (acţional, comportamental) –
Ambele perspective au în vedere valoarea generală pe care o reflectă educaţia morală –
binele moral (studiat de etică).
Din perspectivă pedagogică, educaţia morală vizează formarea-dezvoltarea conştiinţei
morale la nivel teoretic şi la nivel practic.
Formarea-dezvoltarea conştiinţei morale la nivel teoretic angajează un ansamblu de:
 percepţii, reprezentări, concepte, judecăţi, raţionamente morale (dimensiunea
cognitivă a educaţiei morale);
 sentimente, motivaţii, intervenţii volitive morale (dimensiunea ideologică a educaţiei
morale).
Articularea celor două dimensiuni este obiectivată în cadrul normelor morale, incluse în
documente oficiale de natură juridică, religioasă, politică, economică, pedagogică etc.
Un rol esenţial revine procesului de formare a convingerilor morale. [ 8, p.32 ].”
Ca expresie a motivaţiei superioare, ele îndeplinesc un dublu rol:
 asigură unitatea dintre dimensiunea cognitivă morală (a şti ce este binele) –
afectivitatea morală (a iubi binele) – voinţa morală (a vrea să realizezi binele moral);
 pregătesc trecerea de la teoria morală la practica morală
Societatea, în general, nu se implică activ în formarea şi dezvoltarea la oameni a unor
comportamente educaţionale, morale şi de caracter şi formarea unor atitudini de respingere şi
dezaprobare faţă de fapte şi comportamente negative.
Constantin Cucoş (22, p. 44) apreciază ca „educaţia, aşa cum se exercită la un moment
dat, are ca scop reeditarea marilor experienţe ale omenirii, transmiterea unei zestre culturale
pecare am moştenit-o.
Herbert Spencer (1820-1903) a construit sistemul său pedagogic, având la bază
concepţia pragmatic-utilitaristă, pe care o expune în lucarea Despre educaţie. Respingând
teorialui Rousseau, potrivit căreia copilul s-ar naşte bun, , el declară că la naştere copilul este
sclvulimpulsurilor, ca urmare, este nevoie să fie format şi disciplinat prin reacţiuni sau
pedepsenaturale; a susţinut ideea necesităţii supravegherii stricte a copilului, pentru a-şi însuşi
normelede disciplină, pentru a-l îndruma să-şi stăpânească impulsurile şi să-şi întărească voinţa.
Teoria sa nu a propus un scop educativ mai înalt, de ordin moral şi intelectual, ci a
conceput educaţia caun proces ce asigură simpla evoluţie a omului de la o stare la alta, când, în
realitateea trebuie săse desfăş oare în perspectiva unei finalităţi sociale de nivel superior, iar
metoda pedepselornaturale poate fi ineficace sau chiar periculoasă.
Karl Dimitri Uşinski (1824-1870) este un pedagog rus a cărui concepţie pedagogică
efundamentată pe ştiinţele biologice şi pe antropologie. În privinţa educaţiei morale, el
puneaccent pe educarea sentimentelor şi a convingerilor patriotice, pe valoarea morală a
muncii,susţinând importanţa limbii şi a litaraturii materne pentru formarea profilului moral al
tânărului.
Ellen Key este autoarea lucrării Secolul copilului În momentul apariţiei, la început de
secol, lucrarea aducea cruciale întrebări şi dileme, mari frământări şi aşteptări, propunea
fundamentale negări şi schimbări.
Autoarea a demonstrat, cu argumentemarcate afectiv şi impregnate de eşecul propriei
experienţe individuale, obligaţia morală a adulţilor, a societăţii de a respecta libertatea copilului.
Din traducere prezentăm câteva puncte de vedere, care ilustrează poziţia autoarei în
problema libertăţii copilului. [ 10, p.20 ]
„A lăsa educaţia să lucreze liniştit şi încet, a veghea numai ca lucrul naturii să fie susţinut
de condiţiileînconjurătoare, iată ce este educaţia!”; sau, când în spirit rousseauist afirmă că: „cel
mai maresecret al educaţiei constă tocmai în aceea că nu trebuie să educăm”; sau, când invită pe
adulţi săse abţină de la orice imixtiune în jocurile copiilor, E. Key lasă impresia că are în vedere
oeducaţie liberă, în sensul unei libertăţi nelimitate a copilului[ 12, p.20 ]
Personalitatea umană dezvoltată armonios şi complet în legătură cu care sunt precizate şi
finalităţile educaţionale este determinată de procesul de proiectare al profilului ei.
Profilul uman este întregit de existenţa mai multor domenii comportamentale
fundamentale. Acestea presupun acţiuni educative uşor diferenţiate sub aspectul conţinutului şi
al metodelor de implementare utilizate.
Educaţia morală se referă la formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a
omului, la elaborarea comportamentelor care privesc relaţiile individului cu ceilalţi, cu societatea
şi cu sine însuşi. În finalităţile pe care le urmăreşte se regăsesc obiective care privesc asimilarea
de către tânăra generaţie atât a moralei propriu- zise, cât şi a celei complementare care îl ajută pe
tânăr să înţeleagă caracterul complex al convieţuirii sociale. [9, p.24 ]
 Înţelegem de aici că educaţia morală are doua valori, una individuală şi una socială. În
primul rând ea ajută copilul, indivdul, în procesul achiziţionării unor comportamente dorite din
punct de vedere social şi a unor valori care îl ajută să se integreze în societate.
Asemenea comportamente sunt justificate de relaţiile care se stabilesc între oameni în
cadrul aceleiaşi comunităţi umane, fapt care creşte responsabilitatea şi grija fiecăruia pentru
interesele comune. [ 18, p.30 ]
Educaţia morală a dobândit în vremurile noastre un înteles complex.
Finalităţile care orientează demersurile educaţionale în acest sens sunt diferenţiate în
funcţie de deschiderea varietăţii care se configurează în jurul diferitelor variante terminologice:
educaţie morală, educaţie moral- civică, educaţie moral- religioasă, etc.. Încă o dată întelegem
faptul că educaţia morală are mai multe laturi.
Una dintre acestea şi foarte reprezentativă este cea religioasă. Nu doar capacităţile
intelectuale sau fizice deosebite desăvârşesc personalitatea umană ci şi capacitatea morală,
raportată la spiritualitate şi Dumnezeu. [ 17, p.33]
Obiectivele educaţiei morale pot fi prezentate în cadrul unui model pedagogic centrat pe
continuitatea general / particular, exprimată la nivel teoretic şi practic, în plan
informativformativ.
În acest context, obiective generale ale educaţiei morale sunt: a) la nivelul „teoriei”
educaţiei morale:
• formarea percepţiilor, reprezentărilor, noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor morale; •
însuşirea şi aprofundarea normelor morale la nivel teoretic superior, prin valorificarea noţiunilor,
judecăţilor şi raţionamentelor morale dobândite anterior;
• formarea sentimentelor morale şi a trăsăturilor volitive morale;
• integrarea normelor morale, a noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor morale
sentimentelor morale, trăsăturilor volitive morale la nivelul convingerilor morale (care reprezintă
sinteza dimensiunii cognitiv-afectiv-volitive a „teoriei” morale).
b) la nivelul „practicii” educaţiei morale:
• formarea deprinderilor morale – componente automatizate ca răspuns la „cerinţe care se
repetă în condiţii relativ identice” ;
• formarea obişnuinţelor morale – componente automatizate perfecţionate prin
intensificarea motivului intern al acţiunii, cu efecte stabilizatoare în timp;
• formarea atitudinilor morale, afective si motivaţionale, care susţin energizarea acţiunii
morale; • formarea atitudinilor morale caracteriale care asigură integrarea „obişnuinţelor morale”
în structura personalităţii, ceea ce determină consecvenţa şi coerenţa acţiunii şi a conduitei
morale. [37; p. 64].
 Educaţia moral-spirituală are două componente: una descriptivă şi alta acţională.
Componenţa acţională urmăreşte :
 interiorizarea valorilor spirituale ,
 formarea de atitudini,
 deprinderi şi comportamente,
 stimularea gândirii,
 creativităţii
 pregătirea pentru inserţia socială activă şi responsabilă.
Prin specificul său, educaţia moral-spritual pare mai degrabă orientată către
descriptivism.
Totuşi, educaţia în perspectivă moral-spritual implică o component acţională importantă,
cu valenţe formative, care să susţină interiorizarea valorilor religioase şi transpunerea lor în
atitudini şi comportamente corespunzătoare, stimularea iniţiativei, a gândirii critice şi a
creativităţii, pregătirea pentru viaţa socială activă şi responsabilă.
Procesul de învăţământ este expresia interacţiunii şi conlucrării dintre educator şi
celeducat, fiecare având atribuţii şi roluri specifice. Interacţiunea şi conlucrarea dintre cei doi
„ poli” ai procesului de învăţământ, profesorul şi elevul, presupune asigurarea rolului conducător
al profesorului şi participarea activă a elevului în procesul de învăţământ [ 19, p.39].
Educaţia moral-sprituală în clasele primare va cuprinde cu precădere metode precum
explicaţia, povestirea, conversaţia euristică, învăţarea prin descoperire, jocul didactic, învăţarea
problematizată, studiul de caz, exerciţiul. [ 12, p.43]
Aceste metode cu caracter general, vor fi completate de cele cu caracter specific,
principalelefiind: rugăciunea şi observarea lumii ca parte a creaţiei.
Povestirea constituie expunerea orală a unor întâmplări, astfel încât săfaciliteze însuşirea
de cunoştinţe care să le dezvolte elevilor anumite sentimente şisă-i conducă la formarea de
atitudini şi comportamente morale.
Cerinţele unei povestiri care, pe de o parte, să suscite interesul copiilor, iarpe de alta să
asigure atingerea finalităţilor propuse prin utilizarea ei sunt legate atâtde conţinutul, cât şi de
modul prezentării acesteia:
 să fie alese fapte, întâmplări, evenimente cu semnificaţii deosebite pentru susţinerea
noţiunilor religioase predate;
 să se asigure un climat emoţional adecvat, prin folosirea de către profesor aintonaţiei, a
mimicii şi a gesturilor din care să rezulte clar atitudinea pe care o iafaţă de eroii povestirii.
Un rol deosebit în acest context va reveni învăţarii centrate pe elev axată pe valorificarea
calităţilor fiecărui elev, creînd situaţii în care aceştea au posibilitatea să se afirme; crearea unui
mediu şcolar în care fiecare copil se simte în siguranţă; iniţierea copiilor r în arta unei
comunicări eficiente; abordare individualizată a elevilor prin crearea de situaţii favorabile
fiecărui copil pentru descoperirea intereselor, aptitudinilor şi posibilităţilor de formare proprii,
acceptarea diversităţii, caracterelor şi a independenţei de spirit. [ 24, p.29]
Principiile educaţiei morale concentrează normele şi regulile de acţiune valabile în orice
situaţie de proiectare, realizare şi dezvoltare a obiectivelor, conţinuturilor şi metodologiilor
specifice asumate într-un context pedagogic determinat.
Pot fi evidenţiate următoarele principii generale ale educaţiei morale:
 principiul corespondenţei pedagogice dintre teoria morală şi practica morală;
 principiul valorificării resurselor şi a disponibilităţilor pozitive ale personalităţii
umane în vederea eliminării celor negative;
 principiul unităţii şi al continuităţii axiologice între toate formele de proiectare,
realizare şi dezvoltare a educaţiei morale;
 principiul diferenţierii educaţiei morale în funcţie de determinările sale particulare
(vîrstă, domeniul socio-profesional, context educaţional) şi individuale (structura
fiecărei personalităţi).
Esenţa educaţiei morale este concentrată în plan axiomatic la nivelul primului principiu,
care evidenţiază corespondenţa pedagogică necesară între teoria morală şi practica morală. În
termeni filozofici, este exprimată corelaţia necesară între dimensiunea obiectivă şi cea subiectivă
a educaţiei morale. [ 11, p.62 ]
În analiza întreprinsă asupra psihologiei vârstelor şcolare un accent deosebit este pus
asupra evoluţiei cognitive şi asupra judecăţii morale a copilului. Într-o primă fază aceasta este
heteronomă (preia norme, reguli, interdicţii, valori) din anturajul imediat, fiind neselectivă,
nesituativă, rigidă, vizând doar fapta nu şi motivaţia.
Apoi ea devine autonomă prin interiorizarea şi implicarea propriului sistem valoric în
actul de judecare. Distincţia heteronom-autonom în judecata morală şi implicaţiile sale evidente
în conduita morală îi aparţine cercetătorului american L. Kohlberg.
Aceste cercetări i-au permis psihologului amintit să identifice trei niveluri mari ale
evoluţiei judecăţii morale în funcţie de impactul intercultural asupra acestei categorii de vârstă.
Acest model teoretic prezintă şase stadii ale genezei raţionamentului moral:
1. nivelul premoral sau preconvenţional (4-10 ani), unde standardele de judecare sunt
etichetele culturale ale anturajului, dintr-o perspectivă binară: bun/rău, are dreptate/se înşeală,
cuminte/obraznic, faptele fiind judecate după consecinţele lor şi în mai mică măsură prin prisma
cauzalităţii. Acest nivel presupune următoarele subniveluri:
 a) al moralităţii ascultării, în care pedeapsa şi recompensa sunt criterii foarte puternice,
iar evitarea pedepsei şi supunerea la normă apar ca avantaje personale imediate şi
b) al moralităţii hedonismului instrumental naiv, unde conformarea la normă este sursă de
beneficii şi, ca atare, trebuie realizate pentru că fiind recompensată poate fi şi plăcută în
consecinţele sale;
2. nivelul moralităţii convenţionalităţii morale (10-13 ani); este nivelul conformării la
normele exterioare şi al jucării rolului de copil aşa cum este acesta cerut de universul familiei şi
de alte grupuri de apartenenţă; conformarea are la bază plăcerea de a i se recunoaşte purtarea, de
a avea un statut „bun”, deci de a fi apreciat. La nivelul acestei moralităţi se desprinde:
a) moralitatea bunelor relaţii; copilul respectă norma din dorinţa de a fi recunoscut ca un
băiat „bun” sau o fată „bună”; totodată, începe să se prefigureze judecarea faptelor după intenţia
lor şi nu numai după consecinţe;
b) moralitatea legii şi ordinii, unde respectarea autorităţii, a normelor şi a legilor se
realizează ca necesitate ce reglementează conduita tuturor, fapt care acţionează şi în beneficiul
personal;
3. nivelul autonomiei morale sau al interiorizării şi acceptării personale a principiilor
morale (după 13 ani, la tinereţe sau niciodată). Şi acest nivel al acceptării normelor cunoaşte mai
multe subniveluri şi particularităţi ale moralităţii desprinzându-se în acest sens:
a) moralitatea contractuală, caracterizată prin acceptarea democratică a legii şi a
înţelegerii standardelor morale ca rezultat al unei decizii mutuale; legile nu sunt intangibile şi pot
fi schimbate pe considerente raţionale;
b) moralitatea principiilor individuale de conduită; se cristalizează propriul sistem de
valori prin semnificaţiile personale acordate conceptelor de justiţie, reciprocitate, egalitate,
demnitate; judecarea de sine este percepută ca a fi mai puternică decât cea care vine din exterior.
Modelul propus de L. Kohlberg a cunoscut o serie de observaţii, fiind contestat de către
unii specialişti ai domeniului atât pentru caracterul său restrictiv cât şi prin conţinutul la care
face referinţă, în special asupra dimensiunii moralităţii – a judecăţii morale şi în mai mică
măsură asupra altor componente psihice şi psihosociale.
Pentru dezvoltarea cognitivă şi stadialitatea acesteia rămâne de referinţă modelul lui J.
Piaget cu nuanţările şi completările ce i se aduc prin modelul propus de L. Kohlberg.
Dimensiunea obiectivă, de natură axiologică şi sociologică, este exprimată, pe de o parte,
prin norme şi valori morale, iar, pe de altă parte, prin tradiţii morale; cea subiectivă, de natură
psihologică, este realizată prin acţiunile morale susţinute afectiv şi motivaţional.
 Educația morală trebuie începută încă din primii ani de viață ai copilului şi continuă  apoi
in mod sistematic in tot cursul vieții. Aceasta cu atât mai mult cu cât la vârsta copilăriei este mai
receptiv la diversele influențe care se exercită asupra lui.
Vârsta preşcolară constituie etapa în care copilul începe să înțeleagă realitatea
înconjurătoare, începe să-şi însuşească părerile celor din jurul lui-şi cu atât mai mult a celor care-
i fac educația-,criteriile de apreciere a faptelor şi, ca rezultat al procesului educativ, începe să
devină conştient de greşelile sale. Întrebările copiilor: ”Aşa-i c-am fost cuminte astăzi?”, “Este
bine aşa?”constituie de fapt confruntarea criteriilor morale cu propria lor experienţă. Preşcolarul
are prin urmare toate posibilitățile sa-şi însuşească în mod intuitiv şi practic cele mai importante
norme de comportare, mai ales în grădiniţă.
Necesitatea de a începe educația morală cât mai timpuriu este justificată si de faptul că la
vârsta preşcolara se formează cu cea mai mare uşurință automatismele ce stau la baza
deprinderilor de comportare. Activitatea sistematică de educație morală în grădiniţă, contribuie la
formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfecționarea deprinderilor însuşite şi
la transformarea lor in obişnuite. [ 3, p.10 ]
Vârstă preșcolară este cea mai importantă etapă în dezvoltarea copilului. Acesta a fost în
această perioadă copilul începe să învețe lumea din jurul lui, învață să interacționeze cu copiii,
prima etapă a dezvoltării sale morale.
Dezvoltarea morală a copilului este realizată în mediul social: în familie, la grădiniță, dar,
desigur, un rol deosebit în dezvoltarea personalității copilului joacă un profesor: el a fost cel care
ajută la crearea unui micromediu, care are efectul cel mai benefic asupra copiilor, asupra
dezvoltării mentale, și gestionează în curs de dezvoltare relație.
Educație morală - una dintre cele mai importante aspecte ale procesului de stabilire a unui
personalitate multi-fațete, dezvoltarea valorilor morale individuale; dezvoltarea calităților lor
morale, capacitatea de a se concentra asupra idealului de a trăi în conformitate cu principiile,
normele și regulile de moralitate, atunci când credințele și ideile cu privire la nevoia de a fi
traduse în acțiuni și comportament reale. [ 12, p.29]
Moralitatea nu este moștenită, astfel încât toată lumea ar trebui să treacă prin procesul de
educație morală. Convingerile morale, principii și norme constituie nucleul spiritual, în funcție
de personalitate.
Vârstă preșcolară este exact perioada în care copilul a informat pentru prima calități
morale, reieșind din aceasta este cea mai favorabilă pentru educația morală a persoanei. Prin
urmare, este important să se studieze aspectele teoretice ale dezvoltării calităților morale la copii
prescolari de varsta si verificate cu ajutorul unui studiu special cu privire la cât de multe de fapt
dezvoltat astfel de calități la copii 5-7 ani.
 Educația morală a preşcolarilor reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv-
educativ şi, totodată, a acțiunii exercitate de familie, mediul social apropiat şi colectivul de copii,
având ca scop punerea bazelor conştiinței şi conduitei civilizate a preşcolarului, în conformitate
cu comandamentele sociale si cu particularitățile de vârstă.
Sarcinile educației morale sunt:
 însuşirea normelor, regulilor şi principiilor elementare de conviețuire socială şi
formarea unor reprezentări morale (elementul cognitiv al conştiinței morale),
educarea sentimentelor morale (elementul afectiv);
 educarea unor trăsături de voință şi de caracter;
 educarea unor comportamente şi deprinderi morale.
Educaţia morală presupune o racordare optimă a arsenalului metodologic la obiectivele şi
conţinutul acestei laturi deosebite a educaţiei. Metodele şi tehnicile reclamă o aplicaţie care să fie
întotdeauna în serviciul spiritualității .
Opera educativă şi de catehizare se va supune unei duble finalităţi:
 fidelitate faţă de ordinea divină, adică a naturii credinţei şi exigenţelor ei;
 fidelitate faţă de ordinea naturii, adică a psihologiei copilului, pentru ca adevărurile
credinţei să fie sesizate şi primite.
Este de presupus că toate metodele didactice pot fi compatibile şi contextualizate la
specificul formării personalităţii religioase. Important este ca sufletul elevului să fie sensibilizat
şi modelat nu la modul coercitiv, ci prin înţelegere, bună şi liberă voire. Chiar forma de adresare
retorică va elimina tenta pompoasă sau incriminatorie.
Limbajul trebuie să fie plin de miez, iar expresia trebuie să atragă [ 10,p.41 ]
O problemă aparte o ridică principiul diferenţierii educaţiei morale în funcţie de vîrstă. La
acest nivel, pot fi valorificate teoriile consacrate în domeniul dezvoltării morale, în special
modelele promovate de J. Piaget (Judecata morală la copil, 1980) şi L.Kohlberg (Collected
Papers in Moral Development and Moral Education, 1973) – vezi Ştiinţele Educaţiei. Dicţionar
Enciclopedic, vol.1, coord.generală Eugen Noveanu.
Modelul propus de J. Piaget, urmăreşte geneza moralită- ţii de la stadiile iniţiale spre cele
finale.
Stadiile iniţiale implică morala constrîngerii, cele finale – morala autonomiei, care
presupune interiorizarea valorilor şi a normelor morale la nivelul structurii de bază a
personalităţii celui educat.
Procesul psihologic determinat în termenii structuralismului genetic este raportat la cel
pedagogic, care vizează formarea prin receptarea şi asimilarea treptată a normelor/ regulilor
morale, pe parcursul a patru stadii de dezvoltare morală:
  psihomotric (2-3 ani) – receptarea regulilor simple, în cadrul unor acţiuni
psihomotorii;
 egocentric (4-6 ani) – imitarea regulilor morale;
 al cooperării (7-10 ani) – respectarea regulilor morale ca obligaţii înţelese;
 al codificării (după 10-12 ani) – interiorizarea regulilor, integrarea lor la nivel de
norme, legi.
Proiectarea şi realizarea optimă a activităţii instructiv-educative depind de felul cum se
desfăşoară, dimensionează şi articulează componentele materiale, procedurale şi organizatorice,
ce imprimă un anumit sens şi o anumită eficienţă pragmatică formării tineretului.
Concretizarea idealurilor educaţionale, în comportamente şi mentalităţi, nu este posibilă
dacă activitatea de predare şi învăţare nu dispune de un sistem coerent de căi şi mijloace de
înfăptuire, de o instrumentalizare procedurală şi tehnică a paşilor ce urmează a fi făcuţi pentru
atingerea scopului propus.) [ 17,p.21 ]
1.2 Caracteristic ale dezvoltării morale la vîrsta școlară mică
Specificul educației morale este determinat de particularitățile moralei, ca fenomen social,
precum și de condițiile sociopsihice ce sunt implicate în realizarea lor.
Morala este o formă a conștiinței sociale care reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și
principiilor care călăuzesc și reglementează comportarea oamenilor în relațiile personale, în familie,
la locul de muncă și în societate
O caracteristică a omului şi a umanităţii o constituie moralitatea. Moralizarea fiinţei umane
este una dintre sarcinile educaţiei din totdeauna [21, p.19]
În şcoală, se urmăreşte formarea conştiinţei educaţiei morale şi formarea conduitei morale,
dar pentru aceasta trebuie ca învăţătorul să cunoască bagajul moral al copilului şi modul în care îl
poate îmbogăţi.
Apoi, aceste aptitudini, conduite ale copilului trebuie corelate sau îmbinate cu ceea ce
numim generic morală socială, deoarece copilul va deveni parte a societăţii în care trăieşte, se va
supune sau nu valorilor societăţii, dar va acţiona în conformitate cu acestea
Morala este un fenomen social, o formă a conştiinţei sociale care reflectă relaţiile ce se
stabilesc între oameni, într-un context social delimitat în timp şi spaţiu, având o funcţie reglatoare
asupra convieţuirii umane, stimulând şi orientând comportamentul uman, în concordanţă cu cerinţele
sociale. Conţinutul său se concretizează în idealul moral, valorile şi regulile morale, care constituie
ceea ce Nicola I. numeşte „structura sistemului moral”.[23, p.26]
Idealul moral este un model teoretic prospectiv, care exprimă chintesenţa morală a
personalităţii umane, sub forma unei imagini a perfecţiunii din punct de vedere moral. Esenţa sa se
manifestă prin valorile, normele şi regulile morale
 Valorile morale reflectă cerinţele şi exigenţele generale ce se impun comportamentului
moral în lumina prescripţiilor idealului moral, având o arie de aplicabilitate practic infinită.
Reţinem, spre exemplificare, câteva dintre cele mai semnificative valori morale: patriotism,
umanism, democraţie, dreptate, libertate, onestitate, onoare, demnitate, modestie etc. şi facem
totodată precizarea că acestea au sensuri polare, fiecărei valori corespunzându-i o nonvaloare (bine-
rău, sinceritate-minciună, eroism-laşitate etc.).
Normele, regulile morale sunt, de asemenea, cerinţe morale elaborate de societate sau o
comunitate mai restrânsă, care conturează prototipuri de comportare morală pentru anumite situaţii
concrete (activitate şcolară, profesională, viaţă de familie).
Exprimând exigenţele unor valori morale, ele au o arie de aplicabilitate mai restrânsă decât
acestea şi îmbracă forma unor permisiuni, obligaţiuni, interdicţii care conduc la anumite modele de
acţiune.
Educaţia morală este un proces complex şi neîntrerupt care trebuie început de la o vărstă
fragedă,când copilul,imitând,îşi formează deprinderi de comportare civilizată.
Succesul educaţiei morale la vârsta şcolară mică nu vine de la sine, ci este rezultatul unei
munci stăruitoare,migăloase, desfăşurate cu pasiune şi responsabilitate de educatoare şi familie.
Copiii vor fi mai întâi învăţaţi să acţioneze în concordanţă cu cerinţele adulţilor.Mai târziu,
educatoarele îi vor ajuta să înţeleagă de ce este bun un anumit comportament şi nu altul,iar ei vor fi
capabili să discearnă.[15, p.38]
Educaţia morală ar putea fi definită ca o creare a unui „cadru adecvat interiorizării
componentelor moralei sociale în structura personalităţii copilului .[5, p.30]
Definirea şi analiza educaţiei morale implică următoarele criterii:
 valoarea pedagogică generală reflectată;
 obiectivul general angajat;
 obiectivele specifice;
 conţinuturile particulare;
 metodologia;
 principiile
Definirea conceptului presupune raportarea conţinutului general al educaţiei morale la
noţiunea de morală, privită din perspectiva:
 filozofiei, ca „o teorie a relaţiilor cu lumea şi cu sine”
 psihologiei sociale, ca formă a conştiinţei care reflectă existenţa la nivel teoretic (conceptual,
ideologic, normativ) şi practic (acţional, comportamental) –
 Ambele perspective au în vedere valoarea generală pe care o reflectă educaţia morală –
binele moral (studiat de etică).
Din perspectivă pedagogică, educaţia morală vizează formarea-dezvoltarea conştiinţei
morale la nivel teoretic şi la nivel practic.
Formarea-dezvoltarea conştiinţei morale la nivel teoretic angajează un ansamblu de:
 percepţii, reprezentări, concepte, judecăţi, raţionamente morale (dimensiunea cognitivă a
educaţiei morale);
 sentimente, motivaţii, intervenţii volitive morale (dimensiunea ideologică a educaţiei
morale).
Articularea celor două dimensiuni este obiectivată în cadrul normelor morale, incluse în
documente oficiale de natură juridică, religioasă, politică, economică, pedagogică etc.
Un rol esenţial revine procesului de formare a convingerilor morale. [ 8, p.32 ].”
Ca expresie a motivaţiei superioare, ele îndeplinesc un dublu rol:
 asigură unitatea dintre dimensiunea cognitivă morală (a şti ce este binele) – afectivitatea
morală (a iubi binele) – voinţa morală (a vrea să realizezi binele moral);
 pregătesc trecerea de la teoria morală la practica morală
Societatea, în general, nu se implică activ în formarea şi dezvoltarea la oameni a unor
comportamente educaţionale, morale şi de caracter şi formarea unor atitudini de respingere şi
dezaprobare faţă de fapte şi comportamente negative.
Elena Macavei defineşte educaţia morală ca fiind „procesul şi activitatea deformare a
personalităţii morale, a conştiinţei şi conduitei morale, în spiritul idealului, principiilor,normelor
şi valorilor morale”.[6, p.58]
Educaţia morală este o componentă a educaţiei integrale,corelată cu celelalte
componente: intelectuală, profesională, estetică, spirituală, religioasă, fizică şi esteprezentă în
toate sistemele de gândire pedagogică.[9, p.24]
Edificarea profilului moral în viziune populară angajează sensul bio-psiho-social şi
pedagogic al moralei plasate într-un cîmp pedagogic deschis, respectînd următoarele principii:
 principiul corespondenţei dintre ştiinţa pedagogică şi educaţia tradiţională a moralităţii;
 principiul valorificării resurselor şi disponibilităţilor pozitive ale personalităţii umane, în
vederea eliminării celor negative;
 principiul unităţii şi continuităţii axiologice între toate formele, modalităţile, mijloacele şi
factorii etnopedagogiei în proiectarea şi realizarea educaţiei morale;
 principiul diferenţierii educaţiei morale (în raport de funcţia culturală a acesteia are o
pondere specifică în cadrul activităţii de formare a personalităţii).
 În concluzie, credem că în perspectiva pedagogică, educaţia morală vizează formarea şi
dezvoltarea personalităţii umane, proiectată şi realizată la nivel teoretic şi practic. [7, p.20 ]
În analiza întreprinsă asupra psihologiei vârstelor şcolare un accent deosebit este pus
asupra evoluţiei cognitive şi asupra judecăţii morale a copilului. Într-o primă fază aceasta este
heteronomă (preia norme, reguli, interdicţii, valori) din anturajul imediat, fiind neselectivă,
nesituativă, rigidă, vizând doar fapta nu şi motivaţia.
Apoi ea devine autonomă prin interiorizarea şi implicarea propriului sistem valoric în
actul de judecare.
Distincţia heteronom-autonom în judecata morală şi implicaţiile sale evidente în conduita
morală îi aparţine cercetătorului american L Kohlberg. [17, p.23-24]
Aceste cercetări i-au permis psihologului amintit să identifice trei niveluri mari ale
evoluţiei judecăţii morale în funcţie de impactul intercultural asupra acestei categorii de vârstă.
Acest model teoretic prezintă şase stadii ale genezei raţionamentului moral:
1. nivelul premoral sau preconvenţional (4-10 ani), unde standardele de judecare sunt
etichetele culturale ale anturajului, dintr-o perspectivă binară: bun/rău, are dreptate/se înşeală,
cuminte/obraznic, faptele fiind judecate după consecinţele lor şi în mai mică măsură prin prisma
cauzalităţii. Acest nivel presupune următoarele subniveluri:
 al moralităţii ascultării, în care pedeapsa şi recompensa sunt criterii foarte puternice, iar
evitarea pedepsei şi supunerea la normă apar ca avantaje personale imediate şi
 al moralităţii hedonismului instrumental naiv, unde conformarea la normă este sursă de
beneficii şi, ca atare, trebuie realizate pentru că fiind recompensată poate fi şi plăcută în
consecinţele sale;
2. nivelul moralităţii convenţionalităţii morale (10-13 ani); este nivelul conformării la
normele exterioare şi al jucării rolului de copil aşa cum este acesta cerut de universul familiei şi
de alte grupuri de apartenenţă; conformarea are la bază plăcerea de a i se recunoaşte purtarea, de
a avea un statut „bun”, deci de a fi apreciat. La nivelul acestei moralităţi se desprinde:
 moralitatea bunelor relaţii; copilul respectă norma din dorinţa de a fi recunoscut ca un băiat
„bun” sau o fată „bună”; totodată, începe să se prefigureze judecarea faptelor după intenţia
lor şi nu numai după consecinţe;
 moralitatea legii şi ordinii, unde respectarea autorităţii, a normelor şi a legilor se realizează
ca necesitate ce reglementează conduita tuturor, fapt care acţionează şi în beneficiul personal;
3. nivelul autonomiei morale sau al interiorizării şi acceptării personale a principiilor
morale (după 13 ani, la tinereţe sau niciodată). Şi acest nivel al acceptării normelor cunoaşte mai
multe subniveluri şi particularităţi ale moralităţii desprinzându-se în acest sens:
 moralitatea contractuală, caracterizată prin acceptarea democratică a legii şi a înţelegerii
standardelor morale ca rezultat al unei decizii mutuale; legile nu sunt intangibile şi pot fi
schimbate pe considerente raţionale;
 moralitatea principiilor individuale de conduită; se cristalizează propriul sistem de valori prin
semnificaţiile personale acordate conceptelor de justiţie, reciprocitate, egalitate, demnitate;
judecarea de sine este percepută ca a fi mai puternică decât cea care vine din exterior.
Modelul propus de L. Kohlberg a cunoscut o serie de observaţii, fiind contestat de către
unii specialişti ai domeniului atât pentru caracterul său restrictiv cât şi prin conţinutul la care
face referinţă, în special asupra dimensiunii moralităţii – a judecăţii morale şi în mai mică
măsură asupra altor componente psihice şi psihosociale. [19, p.45]
Pentru dezvoltarea cognitivă şi stadialitatea acesteia rămâne de referinţă modelul lui J.
Piaget cu nuanţările şi completările ce i se aduc prin modelul propus de L. Kohlberg.
Modelul propus de J. Piaget, urmăreşte geneza moralită- ţii de la stadiile iniţiale spre cele
finale.
Stadiile iniţiale implică morala constrîngerii, cele finale – morala autonomiei, care
presupune interiorizarea valorilor şi a normelor morale la nivelul structurii de bază a
personalităţii celui educat.
Procesul psihologic determinat în termenii structuralismului genetic este raportat la cel
pedagogic, care vizează formarea prin receptarea şi asimilarea treptată a normelor/ regulilor
morale, pe parcursul a patru stadii de dezvoltare morală:
 psihomotric (2-3 ani) – receptarea regulilor simple, în cadrul unor acţiuni psihomotorii;
 egocentric (4-6 ani) – imitarea regulilor morale;
 al cooperării (7-10 ani) – respectarea regulilor morale ca obligaţii înţelese;
 al codificării (după 10-12 ani) – interiorizarea regulilor, integrarea lor la nivel de norme,
legi.
1,3 Strategii, metode, tehnici și mecanisme în educația morala
Educaţia moral-sprituală în clasele primare va cuprinde cu precădere metode precum
explicaţia, povestirea, conversaţia euristică, învăţarea prin descoperire, jocul didactic, învăţarea
problematizată, studiul de caz, exerciţiul.[12, p.43]
Dimensiunea obiectivă, de natură axiologică şi sociologică, este exprimată, pe de o parte,
prin norme şi valori morale, iar, pe de altă parte, prin tradiţii morale; cea subiectivă, de natură
psihologică, este realizată prin acţiunile morale susţinute afectiv şi motivaţional.
Educația morală trebuie începută încă din primii ani de viață ai copilului şi continuă  apoi
in mod sistematic in tot cursul vieții.
 Aceasta cu atât mai mult cu cât la vârsta copilăriei este mai receptiv la diversele influențe
care se exercită asupra lui.
Sarcinile educației morale sunt:
 însuşirea normelor, regulilor şi principiilor elementare de conviețuire socială şi formarea
unor reprezentări morale (elementul cognitiv al conştiinței morale), educarea sentimentelor
morale (elementul afectiv);
 educarea unor trăsături de voință şi de caracter;
 educarea unor comportamente şi deprinderi morale.
Educaţia morală presupune o racordare optimă a arsenalului metodologic la obiectivele şi
conţinutul acestei laturi deosebite a educaţiei. Metodele şi tehnicile reclamă o aplicaţie care să fie
întotdeauna în serviciul spiritualității .
Opera educativă şi de catehizare se va supune unei duble finalităţi:
 fidelitate faţă de ordinea divină, adică a naturii credinţei şi exigenţelor ei;
 fidelitate faţă de ordinea naturii, adică a psihologiei copilului, pentru ca adevărurile credinţei
să fie sesizate şi primite.
Aceste metode cu caracter general, vor fi completate de cele cu caracter specific,
principalelefiind: rugăciunea şi observarea lumii ca parte a creaţiei.
Povestirea constituie expunerea orală a unor întâmplări, astfel încât săfaciliteze însuşirea
de cunoştinţe care să le dezvolte elevilor anumite sentimente şisă-i conducă la formarea de
atitudini şi comportamente morale.
Cerinţele unei povestiri care, pe de o parte, să suscite interesul copiilor, iarpe de alta să
asigure atingerea finalităţilor propuse prin utilizarea ei sunt legate atâtde conţinutul, cât şi de
modul prezentării acesteia:
 să fie alese fapte, întâmplări, evenimente cu semnificaţii deosebite pentru susţinerea
noţiunilor religioase predate;
 să se asigure un climat emoţional adecvat, prin folosirea de către profesor aintonaţiei, a
mimicii şi a gesturilor din care să rezulte clar atitudinea pe care o iafaţă de eroii povestirii.
Un rol deosebit în acest context va reveni învăţarii centrate pe elev axată pe valorificarea
calităţilor fiecărui elev, creînd situaţii în care aceştea au posibilitatea să se afirme; crearea unui
mediu şcolar în care fiecare copil se simte în siguranţă; iniţierea copiilor r în arta unei
comunicări eficiente; abordare individualizată a elevilor prin crearea de situaţii favorabile
fiecărui copil pentru descoperirea intereselor, aptitudinilor şi posibilităţilor de formare proprii,
acceptarea diversităţii, caracterelor şi a independenţei de spirit. [24, p.29]
 Principiile educaţiei morale concentrează normele şi regulile de acţiune valabile în orice
situaţie de proiectare, realizare şi dezvoltare a obiectivelor, conţinuturilor şi metodologiilor
specifice asumate într-un context pedagogic determinat.
Pot fi evidenţiate următoarele principii generale ale educaţiei morale:
 principiul corespondenţei pedagogice dintre teoria morală şi practica morală;
 principiul valorificării resurselor şi a disponibilităţilor pozitive ale personalităţii umane în
vederea eliminării celor negative;
 principiul unităţii şi al continuităţii axiologice între toate formele de proiectare, realizare şi
dezvoltare a educaţiei morale;
 principiul diferenţierii educaţiei morale în funcţie de determinările sale particulare (vîrstă,
domeniul socio-profesional, context educaţional) şi individuale (structura fiecărei
personalităţi).
Esenţa educaţiei morale este concentrată în plan axiomatic la nivelul primului principiu,
care evidenţiază corespondenţa pedagogică necesară între teoria morală şi practica morală. În
termeni filozofici, este exprimată corelaţia necesară între dimensiunea obiectivă şi cea subiectivă
a educaţiei morale.[11, p.62]
Totuşi, în virtutea acestei imunităţi conferite, el nu are dreptul să impună nimic. În unele
probleme,el are obligaţia să sedetaşeze de conţinutul celor expuse, adoptând o atitudine de
neutralitate ştiinţifică.
Metodologia educaţiei morale este construită pe axiomele:
 Educaţia morală este garantată fiecărui copil, contribuind la atingerea rezultatelor
scontate prin obiectivele generale şi specifice fiecărei trepte de învăţământ;
 alternanţa adecvată a celor 3 forme de organizare a educaţiei moral-spirituale  (frontală /
colectivă, în echipe de cooperare, individuală)
 să permită desfăşurarea optimală a activităţii de învăţare propriu-zisă;
 conţinuturile recomandate prevăd mai multe subiecte, ceea ce-i permite învăţătorului să
varieze modalitatea organizării acestor ore, să fie mai flexibil;
 obiectivele formulate presupun antrenarea sistematică a capacităţilor copiilor de a cunoaşte,
înţelege, reacţiona, transfera cunoştinţele în practica vieţii
 cunoaşterea şi recunoaşterea valorilor general-umane dă posibilitatea imitării lor conştiente şi
a creării de alte valori.
Formarea morală a personalității trebuie privită din punct de vedere al unității dintre
conștiința și conduita elevului. În esență, educația morală urmărește realizarea următoarelor
obiective fundamentale: formarea conștiinței și a conduitei morale.
 Fiecare copil este unic şi valoros. Indiferent de nivelul de dezvoltare, de mediul social din
care provine sau de experienţa religioasă pe care o are sau nu în familie, fiecare copil este
valoros în sine şi poate să îşi formeze capacităţile necesare integrării sale educaţionale şi
sociale. Fiecare copil are capacitatea de a se dezvolta şi trebuie să i se asigure şanse în acest
sens, prin sprijin şi prin încredere acordată.

 Învăţarea şi dezvoltarea copilului se realizează conform nevoilor sale individuale, punând

accentul pe stimularea potenţialului existent. Un proiect în domeniul educaţiei religioase
trebuie să valorifice toate contextele de învăţare ale fiecărui copil, să ţină cont de
experienţele şi de condiţiile de viaţă ale acestuia (cu avantaje şi riscuri) şi să promoveze
abordările pozitive, fără etichetări, fără discriminări.

 Copiii sunt participanţi activi la propria lor dezvoltare şi învăţare. Astfel, o activitate de tip
proiect trebuie să creeze contexte de motivare a copiilor pentru domeniul educaţiei religioase,
de stimulare a intereselor sale de cunoaştere, de participare activă la activitate.

Din scopul educaţiei morale putem desprinde două deziderate: formarea conştiinţei
moraleşi formarea conduitei morale.
I. Formarea conştiinţei morale include din punct de vedere psihologic două
componente: componenta cognitivă şi cea afectivă. Prima se referă la informarea copilului
despre conţinutul şi cerinţele valorilor, normelor şi regulilor morale şi se realizează prin instruire
morală. Elementele cheie ale conştiinţei morale sunt: reprezentarea morală şi noţiunea morală.
Reprezentările morale se nasc numai în situaţii concrete în care copilul este angajat ca
subiect moral, în familie, în şcoală, cu prilejul diferitelor activităţi la care participă.
Apoi, având un bagaj de reprezentări format şi prelucrat cu ajutorul operaţiilor gândirii,
copilul poate să delimiteze notele esenţiale de cele mai puţin esenţiale ale unei împrejurări
oarecare şi apoi să le extindă la toate situaţiile reale sau posibile pe care norma sau regula
morală o acoperă.
Astfel ia naştere noţiunea morală. Ea reflectă ceea ce este esenţial şi general unei clase de
manifestări morale pe care o normă sau o regulă morală o acoperă. Prin generalizare şi
abstractizare se ajunge deci la noţiunea morală.[22, p.27]
Nu trebuie uitată nici componenta teoretică,instruirea verbală, ansamblul de cunoştinţe
morale ce-i sunt explicate copilului.
Aceste cunoştinţe lor îl introduc pe copil în universul valorilor morale, îl determină
să înţeleagă semnificaţia acestora pentru conduita sa, îi dezvoltă, totodată, capacitatea de a
discerne între valorile pozitive şi cele negative.
 Componenta afectivă însoţeşte orice cunoştinţă din acest domeniu ajutând la fixarea
cunoştinţei în structura morală a personalităţii, acţionând din interior asupra conduitei şi
impregnându-i în acelaşi timp energia interioară necesară.[13, p.12]
Din fuziunea celor trei componente – cognitivă, afectivă şi voliţională – rezultă
convingerile morale, ele sunt considerate ca fiind nucleul conştiinţei morale a individului, nu
întâmplător o convingere obiectivată în fapte şi acţiuni de natură morală este considerată
conduită morală.
II. Formarea conduitei moraleConduita morală este o obiectivare a conştiinţei morale
înfapte şi acţiuni dar şi o suită de răspunsuri şi manifestări, neîntreruptă. Ea se referă la
rezultatele comportării, mai precis „cum trebuie” să se comporte elevul.
Prin urmare, conştiinţa morală posedă capacitatea de anticipare a realităţii şi de orientare
a conduitei pe un anumit făgaş, iar conduita morală reprezintă o manifestare a conştiinţei în
relaţiile morale practice ale copilului.[17, p.39]
Din punctul de vedere al conţinutului, distingem trăsături ce exprimă atitudinea omului
faţă de societate şi, implicit, de semenii săi, faţă de muncă şi faţă de sine însuşi.
Din prima categorie fac parte: spiritul de cooperare, dragostea de ţară, principialitatea,
sociabilitatea, cinstea, umanismul, optimismul, delicateţea etc.
Din cea de-a doua: hărnicia, spiritul de iniţiativă, spiritul de întrajutorare, punctualitatea
etc. Din ultima categorie fac parte: modestia, demnitatea, spiritul critic şi autoevaluativ, curajul
etc.
Trăsăturile pozitive de caracter se formează în procesul interacţiunii omului cu mediul
social, interacţiune ce se manifestă în mod obiectiv, omul fiind antrenat într-o reţea complexă de
relaţii sociale, ca membru al diverselor comunităţi (familială, şcolară, de muncă) în care îşi
exprimă, într-un fel sau altul, atitudinea.
Ea poate fi pozitivă sau negativă. Acţiunile educative pe care profesorul le întreprinde
urmăresc cu precădere formarea şi stabilizarea trăsăturilor pozitive, prevenirea şi înlăturarea
celor negative atunci când constată că elevii se află în faţa unor alternative sau manifestă unele
carenţe în comportamentul lor.
Educația morală este una dintre cele mai complexe laturi ale educaţiei. Acest lucru este
determinat, pe de o parte, de faptul că individul este subiect al relațiilor morale de la o vârstă
timpurie, el fiind supus continuu unor influențe de acest gen, de multe ori contradictorii, iar pe de
altă parte, de variabilele psihologice implicate într-un asemenea proces. [4, p.19].
Educația morală se desfăşoară întotdeauna pe fondul şi concomitent cu diverse influențe
morale ce se exercită asupra elevului.
 Ea nu poate face abstracție de aceste influențe, scopul ei trebuind să vizeze deopotrivă
valorificarea lor, atunci când efectele sunt pozitive, sau anihilarea eventualelor efecte negative.
„Familia este prima şcoală a omenirii”, aici se dau primele exemple şi primele noţiuni ale
educaţiei morale.
Bazele cunoaşterii valorilor morale, a înţelegerii frumuseţii lor, a traducerii lor în fapte de
conduită cotidiană se realizează în familie.
Dacă familia este conştientă de rolul său social, va pune pe prim plan educarea morală a
copiilor, exersându-le cu consecvenţă formarea conduitei morale.
De calitatea educaţiei în familie depinde întregul eşafodaj al educaţiei morale realizat de
către ceilalţi factori. [6, p.83]
Bazele caracterului moral se educă în primii şapte ani de viaţă, dar sprijinul familiei se
cere a fi substanţial îmbunătăţit şi după intrarea copiilor în şcoală.
1.4. Caracteristica competențelor de creare a valorilor moral-spirituale la elevii de vârstă
școlară mică

Realizarea educaţiei comortamentului pozitiv este facilitată de respectarea unor principii

didactice.
Fără a intra în detalii, vom spune că toate principiile didactice generale cunoscute vor fi
respectate şi se vor contextualiza la specificul predării diciplinei educația-spirituală.
Studiul de caz reprezintă o metodă modernă de învăţământ, ce presupuneangajarea
activă şi în contexte reale sau posibile a copiilor , în scopul dobândirii denoi cunoştinţe sau
identificării de cauze, interpretări, alternative, soluţii la provocările pe care pe conţine cazul
analizat.
Una dintre caracteristicile cele maii mportante ale studiului de caz este faptul că nu
permite generalizări însă poatecontribui cu succes la identificarea de idei-ancoră valoroase
pentru rezolvarea desituaţii cuelemente de similaritate.
Rolul complex pe care îl poate juca studiul de caz în activitatea didactică este susţinut şi
de faptul că reclamă „desfăşurarea de activităţi de analizare şidezbatere colectivă a unui «caz»,
de identificare şi examinare a variantelor deacţiune şi de luare de decizii în conformitate cu
propriul sistem de valori”, fapt care nu poate fi ignorat în noua paradigmă a centrării pe
competenţe a finalităţilor educaţiei, unde sunt vizate explicit nu doar cunoştinţe şi abilităţi, ci şi
atitudini
La ora de educație moral -spiritual, studiul de caz este valorificat pentru analizarea
unorsituaţii reale sau imaginare, pornind de la experienţele de învăţare şi de viaţă ale
copiilor[ 18,p.21 ]..
 Exerciţiul constituie metoda prin care este vizată obţinerea de rezultate în procesul de
învăţământ prin realizarea conştientă şi repetată a unor operaţii intelectuale şi / sau motrice. În
contextul metodelor didactice , exerciţiul sprijină aprofundarea sau consolidarea unor deprinderi
intelectuale / practice, printr-o succesiune precisă a unor etape sau operaţii.
Prin exerciţiu sunt dezvoltate operaţiile mintale, sînt dezvoltate capacităţi şi structuri
psihice, sînt formate şi consolidate aptitudini.
Exerciţiul vizează formarea în contexte educative diferite a unor abilităţi practice
necesare pentru integrarea înviaţa liturgică. De asemenea, sunt vizate un set de abilităţi teoretice
legate deînvăţarea unor cântări după auz, aplicarea unor cunoştinţe în noi contexterealizarea de
către elevi a unor produse / materiale / lucrări etc, [ 23, p.12].
Educaţia moral-spirituală va fi temeinică şi durabilă, predispunând pe elevii claselor
primare la o nouă demnitate fiinţială, o rectitudine morală aparte, fortificănd personalitatea
elevului în faţa unor evoluţii decăzute ale realităţii.
Durabilitatea este condiţionată de aderarea elevului la un set de valori imperturbabile,
care funcţionează ca puncte de reper nu numai în situaţiile critice, ci şi în manifestările şi
desfăşurările cele mai cotidiene.
Se cere o atentă dimensionare a cantităţii şi calităţii informaţiei date, a expectanţelor şi
cerinţelor în aşa fel încât să nu-i dezarmeze, dar nici să-i plictisească.
Nu trebuie dat totul dintr-o dată, ci câte puţin, gradat, noua cunoştinţă preluând, întărind
şi valorificând în chip natural vechea informaţie.[ 7,p.65 ]
Principiul intuiţiei mai poate fi respectat prin prezentarea şi comentarea materialelor
iconografice din lăcaşurile de cult, din muzee sau literatura de specialitate.
Se pot aloca lecţii aparte pentru punerea în contact a elevilor cu cele mai remarcabile
opere plastice, literare, arhitectonice, cu puternice mesaje religioase şi cu forţă educogenă.
Nu vor fi neglijate formele expresive mai noi, cum ar fi filmul cu subiect religios, în
măsura în care acestea nu afectează sau desacralizează faptul religios în sine [ 10,p.32 ].
Realizarea sarcinilor educaţiei morale în pedagogia populară cere nu doar utilizarea unor
metode izolate, ci aplicarea unui sistem de metode şi procedee variate şi adecvate scopului
urmărit.
Explicaţia morală. Cu ajutorul acesteia putem dezvălui conţinutul, sensul şi necesitatea
respectării unei valori, norme sau reguli morale. Realizată cu ajutorul limbajului, ea implică două
funcţii principale: informativă şi stimulativă.
Prima constă în conştientizarea sensului unei cerinţe morale externe, relevîndu-i note
definitorii sau îmbogăţindu-i conţinutul cu noi aspecte.
 Aceeaşi conştientizare se produce şi în funcţie de experienţa copilului , explicaţia
folosindu-se cu precădere atunci cînd aceasta este mai redusă sau inexistentă, ea avînd menirea
să conducă la recunoaşterea şi înţelegerea adevărului moral.
Cea de-a doua funcţie, stimulativă, constă în suscitarea componentei afective, datorită
forţei argumentative a limbajului ca instrument de comunicare [3, p.20 ].”
Atunci cînd argumentarea verbală este întregită cu materiale şi fapte concrete, funcţia
stimulativă a explicaţiei se amplifică.
Principiile şi metodele educaţionale sînt aplicate în practică adecvat vîrstei copilului şi
situaţiilor concrete.
Acest lucru poate fi urmărit în procesul de însuşire a limbii materne, unde poporul îşi
manifestă pregnant talentul pedagogic.
Mama îi vorbeşte copilului şi îi îngînă cîntece de leagăn încă atunci cînd acesta nu
înţelege nici un cuvînt; i se arată persoanele din casă, numindu-le tare şi desluşit ("Cine e
aceasta?" "Ma-ma", "Cine e acesta?" "Ta-ta") sau animalele din curte, imitîndu-se sunetele
respective (vaca - "mu", cîinele - "ham" etc.).
Metoda exemplului celor maturi se bazează pe însuşirea unor modele ce întruchipează
fapte şi acţiuni morale.
Baza psihologică a exemplului o constituie, pe de o parte, efectul sugestiv al
comportamentului celor din jur, iar pe de altă parte, tendinţa spre imitaţie proprie omului, în
general, şi copilului, în special. Se imită, de obicei, ceea ce corespunde, la un moment dat,
preocupărilor, dorinţelor şi aspiraţiilor copilului.
Cum este şi firesc, această reluare îmbracă o serie de nuanţe, în funcţie de personalitatea
celui care preia exemplul, cît şi de situaţia în care acţionează. [5, p.25]
Povaţa este metoda ce se bazează pe valorificarea experienţei morale a omului,
sedimentată în proverbe, cugetări, maxime etc., în vederea formării conştiinţei morale a copiilor.
"Seamănă la tinereţe, ca să ai la bătrîneţe";
"Nu călca adevărul în picioare, dacă vrei să ai trecere la oameni";
"Cel ce învaţă continuu este om drept, iar cel ce se crede învăţat, nu e înţelept".
Aceste profunde gînduri despre comportamentul nostru acasă sau în societate constituie
axiome veritabile, care contribuie la formarea conştiinţei copilului.
Asemenea expresii condensează o bogată experienţă umană în domeniul moralităţii,
descoperă o gamă variată de fenomene, răsfrîngîndu-se sub formă de îndemnuri asupra
componentelor cognitive şi afective ale conştiinţei morale, sarcina educatorilor constînd în
selectarea şi folosirea lor judicioasă şi la momentul oportun.
 Rugămintea. Cu ajutorul ei le solicităm copiilor îndeplinirea benevolă a unei sarcini,
lăsîndu-le totodată libertatea de a decide momentul şi modul ei de realizare. De fapt, această
metodă este opusă unor cerinţe categorice.
Spre deosebire de ordin, rugămintea presupune acceptarea autonomă a cerinţei, de aceea
refuzul îndeplinirii nu poate fi pedepsit.
Prin felul în care sînt formulate sarcinile şi tonul folosit la exprimarea acestora, educatorii
declanşează asemenea forţe interioare, care în mod inevitabil se vor răsfringe asupra conduitei.
Cum se împacă însă utilizarea rugăminţii cu autoritatea? Nu reprezintă ea o subminare a
acesteia?
Răspunsul la întrebările date presupune raportarea strategiei educaţiei morale la
finalitatea ei, ceea ce nu înseamnă subminarea autorităţii. De asemenea, în ochii copilului
rugămintea apare ca expresie a încrederii ce i se acordă, şi nu ca o slăbiciune a celui care o
expune. [19, p.23].”
Cultivarea tradiţiilor ca metodă de educaţie. In general, tradiţiile sintetizează
experienţa pozitivă acumulată de-a lungul istoriei şi se concentrează în organizarea periodică a
unor activităţi ce marchează cele mai semnificative momente din viaţa familiei, şcolii sau a
grupurilor de copii cu interese comune.
Ele se caracterizează prin faptul că, odată consolidate, se transmit de la o generaţie la alta,
devenind astfel focare de atracţie şi de acumulare a energiilor individuale, repercutîndu-se
pozitiv asupra activităţilor pe care le implică. [3, p.10 ]
Reproşul reprezintă o metodă prin care educatorii îşi exprimă nemulţumirea faţă de un
act moral, realizat cu scopul de a evita sau de a preveni repetarea lui.
Valenţele educative ale acestei metode rezidă în convertirea nemulţumirii adultului într-
un factor inhibitor pentru copii.
Folosirea abuzivă poate duce la instalarea unei stări de descurajare şi renunţare la tendinţa
de a corecta comportamentul respectiv. Această metodă e în corelaţie cu aluzia prin care,
exprimîndu-se la figurat, educatorul le imputează copiilor neîndeplinirea anumitor rugăminţi.
Reproşul şi aluzia se întrepătrund cu o altă metodă ce presupune o nuanţă de constrîngere
- avertismentul, aplicat pe parcursul desfăşurării activităţii atunci cînd se constată periclitarea
rezultatului urmărit.
Avertismentul reia şi întăreşte cele emise în cerinţele formulate anterior, indiferent de
forma folosită (dispoziţie, ordin, rugăminte etc.).
Se recurge la acest procedeu doar arunci cînd una din aceste forme nu este respectată
întocmai, întregind astfel conţinutul şi insistînd asupra necesităţii respectării celor expuse.
 După părerea noastră, referirile indirecte, aluzive sugerează, prin deducţie logică, cum ar
trebui să se procedeze în continuare.
Ele actualizează, într-o formă voalată, o faptă, un ordin, o dispoziţie sau o cerinţă, în
vederea respectării şi executării lor de către copii.
La formarea conştiinţei morale contribuie şi disputa, obişnuinţa, binecuvîntarea,
rugăciunea, dorinţa, cerinţa populară, sugestia, aprobarea, dezaprobarea, interzicerea, lauda,
pedeapsa etc.
Formele tradiţionale ale sfatului, ameninţării, condamnării, aluziei, reproşului etc. îşi
găsesc expresie în proverbele populare, un loc aparte avînd îndrumările practice de educaţie a
copiilor. De fapt, acestea constituie forme de comunicare a experienţei pedagogice populare.
Cea mai răspîndită categorie de proverbe în această ordine de idei are ca temă învăţătura
(sfatul, povaţa, îndrumarea):
"Pomul se îndreaptă de mic, nu de mare";
"Degeaba ai trăit, dacă nimic n-ai citit";
"Ascultă pe cel care ştie mai bine decît tine";
"Cine nu respectă pe bătrîni nu este om ".
Conştiinţa morală a elevilor poate fi prezentată sub aspect de cerinţe şi idealuri ale unui
popor.
Pentru redarea generalizatoare a acesteia, este bine să evidenţiem cerinţele morale de
bază; să selectăm proverbe, zicători, poveşti, cîntece corespunzător normelor moralităţii
contemporane.
Convingerile morale reprezintă o viziune asupra normelor şi principiilor morale; o
totalitate de păreri care în conştiinţa celui educat sînt legate de declaraţii sincere şi trăiri
profunde. Ele constituie baza conduitei omului şi îi caracterizează personalitatea.
Formarea sentimentului moral depinde de sistemul de corelaţie, care se constituie la copii
în raport cu lumea înconjurătoare. De aceea, un rol important în educarea acestuia îi revine
colectivului bine organizat şi autorităţii educatorului. Dialogul sincer cu pedagogul îşi găseşte
reflectare în sufletul copilului şi creează un teren favorabil pentru dezvoltarea lui.
Literatura artistică şi arta influenţează benefic şi multilateral sentimentele morale ale
copiilor. Cu cît mai complexă este opera artistică, cu atît mai puternic şi mai profund este
sentimentul provocat de aceasta. [12, p.82]
Educarea copiilopr în spiritul înaltei moralităţi este posibilă doar într-o comunitate
sănătoasă. Iată de ce este important ca principalele caracteristici ale personalităţii să fie formate
în şcoala contemporană, sistematic şi consecutiv, pe primul loc fiind plasate exigenţa faţă de sine
şi disciplina conştientă, care duc la democratizarea şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre oameni.
 Procesul de formare a sentimentului moral trebuie să implice un "algoritm" argumentat,
judicios, să ia în consideraţie particularităţile individuale şi de vîrstă ale copiilor.
Cercetările psihologilor şi practica pedagogică demonstrează că educarea deprinderilor
morale şi transformarea lor în calităţi constante ale personalităţii sînt posibile numai prin
prezenţa, la cel educat, a motivelor corespunzătoare de comportament.
Atitudinile pozitive, create în baza anumitor norme de conduită, trebuie să evolueze în
calităţi de personalitate, ceea ce depinde, în mare măsură, şi de motivaţia elevului. [ 4, p.30 ].”
Edificarea profilului moral în viziune populară angajează sensul bio-psiho-social şi
pedagogic al moralei plasate într-un cîmp pedagogic deschis, respectînd următoarele principii:
 principiul corespondenţei dintre ştiinţa pedagogică şi educaţia tradiţională a moralităţii;
 principiul valorificării resurselor şi disponibilităţilor pozitive ale personalităţii umane, în
vederea eliminării celor negative;
 principiul unităţii şi continuităţii axiologice între toate formele, modalităţile, mijloacele şi
factorii etnopedagogiei în proiectarea şi realizarea educaţiei morale;
 principiul diferenţierii educaţiei morale (în raport de funcţia culturală a acesteia are o
pondere specifică în cadrul activităţii de formare a personalităţii).
În concluzie, credem că în perspectiva pedagogică, educaţia morală vizează formarea şi
dezvoltarea personalităţii umane, proiectată şi realizată la nivel teoretic şi practic. [7, p.20 ]
 2. ABORDAREA EXPERIMENTALĂ A COMPETENȚELOR DE CREARE A
VALORILOR MORAL-SPIRITUALE LA ELEVII DE VÎRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ

2.1. Determinarea nivelului iniţial de formare competențelor de creare a valorilor moral-

spirituale la elevii de vârstă școlară mică

În cadrul cercetării noastre, ne-am propus testarea următoarea ipoteză de lucru:

Variabilele cercetării
 Variabila independentă a fost reprezentată de aplicarea sistematică, a modelului psiho-
pedagogic , bazat pe un curriculum prezentat în etapa experimentală,
 Variabilele dependente:
 Nivelul de dezvoltare a competenţei morale, cuantificat cu ajutorul următorilor indicatori:
 Nivelul de dezvoltare a competenţei sociale, cuantificat cu ajutorul următorilor indicatori:
 complianța la reguli
 relaționarea socială .
 comportamentul moral;
Obiectivele
 Elaborarea metodologiei studiului experimental
 Selectare a metodelor şi probelor pentru studiul experimental
 Realizareaexperimentului constatativ
 Implementarea modelelui psihopedagogic
Pentru început, am obținut din partea părinților un consimțământ informat, astfel încât copiiisă
poată fi cuprinși în studiul desfășurat.
Probe aplicate
 Chestionar pentru elevi ,,Cunoștintele și atitudinile morale,,
 Proba Metodica ,,Ce bine și ce e rău
http://psychologican.blogspot.md/2011/11/blog-post_20.html
 Diagnosticarea componentei emoționale a comportamentului moral a
școlarilor mici “ http://psychologican.blogspot.md/2011/11/blog-post_20.html
 Proba,,Cum trebuie să ne coportăm în familie “, ,, Cum trebuie să ne
comportăm la masă ?
 Proba Metodica ,,Ce bine și ce e rău

Fig.2.1 Componența eșantionului experimental

 grupul exper- grupul de control
imental
baieti
40%
baieti
fete
43%
fete 60%
57%

Activitățile descrise în rândurile următoare s-au organizat la nivelul celor două grupe de copidin
cadrul cărora au fost selectați participanții incluși în acest studiu, urmându-se cu exactitatpaşii stabiliți
Proba 1Chestionar pentru elevi ,,Cunoștintele și atitudinile morale,,

1. .Ce cunoști despre faptul cum trebuie să ne comportăm în societate ?

2. Ce înseamnă să fii bun?
3. .Care sînt reguli de comportarecare trebuie respectate în societate
4. .Prin ce se deosebește o zi obişnuită de o zi de sărbătoare?
5. .Cunoști poezii despre bine și rău?
6. .Cunoști obiceiuri si tradiţii respectați în familie

Proba 2 Metodica ,,Ce bine și ce e rău http://psychologican.blogspot.md/2011/11/blog-

post_20.html Copiilor li se propune să vină cu exemple de fapte bune ,la care a fost
prezent,și a faptelor rele-manifestarea indiferenței,iresponsabiltății

Prelucrarea rezultatelor
 1 punct-dacă copilul manifestă reprezemtări incorecte despre noțiunile morale
 2 puncte dacă reprezentările despre noțiunile morale este corectă,dar nu și completă
 3 puncte +dacă sînt prezente reprezenrări complete și clare
Proba3Diagnosticarea componentei emoșionale a comportamentului moral a
școlarilor mici http://psychologican.blogspot.md/2011/11/blog-post_20.html
Investigarea se produce individial.Elevilor li se propun imagini ,care reprezintă
comportamente pozitive și negative ale semenilor
Instrucțiunea Repartizează imaginile în în ala fel încît într-p parte să se afle imaginile
une sînt reprezentate faptele bune și în altă parte imaginile cu faptele rele
Interpretarea rezultatelor
 0 puncte –copilul repartizează incorect imaginile
 1 puncte- copilul repartizează corect imaginile,reacții emoționale neadecvate
 2 puncte -copilul repartizează corect imaginile,reacții emoționale adecvatre,dar slab
pronunțate
 3 puncte -copilul repartizează corect imaginile,reacții emoționale adecvatre,dar puternic
pronunțate
 Criteriile dezvoltării morale a preșcolarilor(dupa A.Prihojan О ВОЗРАСТНОМ ПОДХОДЕ В
НРАВСТВЕННОМ ВОСПИТАНИИ ДЕТЕЙ http://www.voppsy.ru/issues/1981/812/812143.htm
Indicii culturii moral-spirituale a școlarilor mici :
 capacitatea de a fi sincer;
 manifestarea altruismului;
 manifestarea afectivităţii pozitive;
 manifestarea receptivităţii şi compasiunii;
 manifestarea punctualităţii şi obligativităţii în realizarea promisiunilor;
 capacitatea de a fi exigent faţă de sine şi ceilalţi;
 manifestarea mărinimiei;
 posedarea sentimentului demnităţii personale;
manifestarea tactului, delicateţei în relaţii şi în comunicare

NIVEL ÎNALT
 Cunoașterea principiilor morale de bază,accesibile vîrstei preșcolare
 Diferențierea noțiunilor de bine și rău,corect-incorect,
 Tendința și interesul de a cunoaște noțiunile morale(interesul și
cunoașterea oprelor literare care descriu șui explică noțiunile morale)
 Atitudine înalt morală față de semenii săi
  Atitudine înalt morală față de maturi
 Atitudine înalt morală față de cei mai mici
 Atitudine pozitivă față de animale
NIVEL MEDIU
 Diferențierea acceptabilă a noțiunilor de bine și rău,corect-incorect,
 Atitudine binevoitoare față de semenii săi
 Atitudine binevoitoare de maturi
 Atitudine binevoitoare față de cei mai mici
 Atitudine binevoitoare față de animale
NIVEL JOS
 Diferențierea insuficientă noțiunilor de bine și rău,corect-incorect,
 Atitudine indiferentă sau negativă față de semenii săi
 Atitudine indiferentă sau negativă față de cei mai mici
 Atitudine indiferentă sau negativă față de animale
Indiciiledezvoltării atitudinilor morale a preșcolarilor :
 capacitatea de a fi sincer;
 manifestarea altruismului;
 manifestarea afectivităţii pozitive;
 manifestarea receptivităţii şi compasiunii;
 manifestarea punctualităţii şi obligativităţii în realizarea promisiunilor;
 capacitatea de a fi exigent faţă de sine şi ceilalţi;
 manifestarea mărinimiei;
 posedarea sentimentului demnităţii personale;
 manifestarea tactului, delicateţei în relaţii şi în comunicare

Tabela 2.3 Analiza rezultatelor în grupul experimental

Nr. Proba 1 Proba 2 Proba3Diagnosticarea componentei
o/d Chestionar ,,Cunoștintele și Metodica ,,Ce bine emoționale a comportamentului
atitudinile morale și ce e rău moral a școlarilor mici Limbi
străine
1. Nivelul înalt Nivelul înalt Nivelul înalt
2. Nivelul înalt Nivelul jos Nivelul înalt
3. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul jos
4. Nivelul mediu Nivelul înalt Nivelul mediu
5. Nivelul mediu Nivelul înalt Nivelul înalt
6. Nivelul mediu Nivelul jos Nivelul mediu
7. Nivelul înalt Nivelul înalt Nivelul înalt
8. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul mediu
9. Nivelul jos Nivelul mediu mediu
10. Nivelul înalt Nivelul jos Nivelul înalt
11. Nivelul înalt Nivelul mediu Nivelul mediu
12. Nivelul jos Nivelul mediu Nivelul mediu
13. Nivelul înalt Nivelul înalt Nivelul înalt
14. Nivelul mediu Nivelul înalt Nivelul mediu
15. Nivelul înalt Nivelul mediu Nivelul mediu
16. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul înalt
17. Nivelul jos Nivelul jos Nivelul mediu
18. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul jos
19. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul mediu
20. Nivelul înalt Nivelul înalt Nivelul înalt
21. Nivelul înalt Nivelul înalt Nivelul înalt
22. Nivelul inalt Nivelul inalt Nivelul mediu
23. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul mediu
24. Nivelul mediu Nivelul înalt Nivelul înalt
25. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul jos
26. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul mediu
27. Nivelul înalt Nivelul mediu Nivelul mediu
28. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul mediu
29. Nivelul inalt Nivelul înalt Nivelul mediu
30. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul mediu
31. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul mediu
 42
36

22

Fig2.1 Rezultatele brute la etapa de constatare în grupul experimental

Chestionar ,,Cunoștintele și atitudinile morale

47

27 26

Fig 2.2 Rezultatele la etapa de constatare în grupul experimental Proba 2 Metodica ,,Ce
bine și ce e rău

42
36

22
Fig2.3 Rezultatele la Proba3Diagnosticarea componentei emoționale a comportamentului
moral a școlarilor mici

Tabela 2.4 Analiza rezultatelor în grupul de control

Nr. Chestionar ,,Cunoștintele și Proba 2 Proba3Diagnosticarea componentei
o/d atitudinile morale Metodica ,,Ce bine emoționale a comportamentului
și ce e rău moral a școlarilor mici Limbi
străine
1. Nivelul înalt Nivelul înalt Nivelul înalt
2. Nivelul jos Nivelul jos Nivelul înalt
3. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul jos
4. Nivelul mediu Nivelul înalt Nivelul înalt
5. Nivelul mediu Nivelul înalt Nivelul înalt
6. Nivelul mediu Nivelul jos Nivelul mediu
7. Nivelul înalt Nivelul înalt Nivelul înalt
8. Nivelul jos Nivelul înalt Nivelul mediu
9. Nivelul jos Nivelul mediu mediu
10. Nivelul înalt Nivelul jos Nivelul înalt
11. Nivelul înalt Nivelul mediu Nivelul mediu
12. Nivelul jos Nivelul mediu Nivelul mediu
13. Nivelul jos Nivelul înalt Nivelul înalt
14. Nivelul mediu Nivelul înalt Nivelul mediu
15. Nivelul mediu Nivelul jos Nivelul mediu
16. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul înalt
17. Nivelul jos Nivelul jos Nivelul mediu
18. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul jos
19. Nivelul mediu Nivelul înalt Nivelul mediu
20. Nivelul înalt Nivelul înalt Nivelul înalt
21. Nivelul mediu Nivelul înalt Nivelul înalt
22. Nivelul inalt Nivelul inalt Nivelul mediu
23. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul mediu
24. Nivelul înalt Nivelul înalt Nivelul înalt
25. Nivelul mediu Nivelul jos Nivelul jos
26. Nivelul mediu Nivelul mediu Nivelul mediu
27. Nivelul înalt Nivelul mediu Nivelul mediu
 45

27 28

Fig2.4 Rezultatele brute la etapa de constatare în grupul experimental

Chestionar ,,Cunoștintele și atitudinile morale

49

27
24

Fig 2.5 Rezultatele la etapa de constatare în grupul de control Proba 2 Metodica ,,Ce bine
și ce e rău

41
36

23
Fig2.3 Rezultatele la Proba3Diagnosticarea componentei emoționale a comportamentului
moral a școlarilor mici grupul de control

Tabelelele de mai sus ne conduce spre concluzia că trebuie să desfățurăm cât mai multe
activități cu copii , deoarece atît la grupa experimentală cât și cea de control procentele sunt
destul de scăzute .
Acest lucru denotă faptul că dacă noi vom desfăşurat procesul de învăţămînt conform
cerinţelor curriculare și vom avea un program de intervenţie bine stabilit atunci și
comportamentul moral al copiilor va deveni mult mai evident și mai bun.
Rezultatele obţinute au permis să stabilim următoarele.
În ambele grupuri prevalează numărul de copii, care manifestă un nivel scăzut de
cunoştinţe și atitudini morale .
În poziţia 2 se plasează copiii cu nivel mediu de cunoştinţe și atitudini morale . În ambele
grupuri sau identificat copii cu nivel jos de cunoştinţe și atitudini morale . Nu există diferenţe
semnificative în nivelul de cunoştimţe în ambele grupuri.

2.2. Metode și mijloace de formare a competențelor de creare a valorilor moral-spirituale

la elevii de vârstă școlară mică

Obiective specifice:
Pentru dezvoltarea atitudinilor morale:
 Să identifice propriile emoţii și ale altor persoane și cauzele acestora, emoţii de bază sau
asociate, în diverse contexte, pe baza componentei nonverbale;
 Să exprime verbal și nonverbal emoții primare sau complexe;
 Să folosească strategii de autoreglare emoţională.
Pentru dezvoltarea comportamentelor morale:
 Să iniţieze şi să menţină o relație;
 Să manifeste comportamente morale;
 Să respecte regulile.
Jocul la aer liber “Aşa da, aşa nu” a avut ca obiectiv, prezentarea acţiunilor nefaste ale
oamenilor, care produc cantităţi enorme de deşeuri, poluând atât solul, cât şi apa şi aerul; copiii
au denumit principalele surse de deşeuri, uşor vizibile: ambalajele din hârtie, sticlă, plastic, metal
etc., au aflat că apele în cursul lor antrenează cantităţi uriaşe de deşeuri, „gunoaie”, ceea ce duce
la distrugerea vieţii acvatice, la înmulţirea insectelor şi rozătoarelor care transmit boli, acestea
toate ducând la îmbolnăvirea oamenilor; au aflat că oamenii varsă în râuri detergenţi şi alte
substanţe care distrug viaţa acvatică şi plantele din jur; preşcolarii au înţeles că mirosurile
neplăcute din aer se datorează tot deşeurilor, gazelor emanate de maşini, de fumul de la fabrici
etc., că incendiile şi defrişările masive provocate de oameni duc la dispariţia unor specii de
animale şi plante; de asemenea, copiii au înţeles că vânatul excesiv pune în pericol viaţa şi
existenţa unor specii de animale şi păsări
Activitatea de lectură după imagini cu tema „Primăvara înparc”
Scop: -cunoaşterea activităţilor care se desfăşoară pentru îngrijirea parcurilor primăvara:
tăiatul crengilor uscate, stropirea pomilor, plantarea florilor; -dezvoltarea interesului pentru
muncă, a respectului pentru muncitori -cultivarea la copii a dorinţei de a muncii, de a păstra
curăţenia în parc, de a avea grijă de plante
Desfăşurarea activităţii şi îndrumări metodice: Activitatea începe cu un cântec
despre primăvară.
Se prezintă apoi tabloul care reprezintă aspecte de muncă primăvara în parc. Copiii
privesc cu atenţie tabloul, apoi răspund la întrebările formulate de educatoare:
1.Ce se vede în tablou ?
2.Cine lucrează în parc ?
3.Ce fac aceşti muncitori ?
4.De ce se taie crengile uscate ?
5.De ce se stropesc pomii ?
6.Cum se amenenajează rondurile de flori?
În încheiere se sintezizează cunoştinţele referitoare la munca din parc primăvara şi se
accentuează necesitatea păstrării curăţeniei ăn parcuri, grija pe care trebuie s-o aibă copiii şi
adulţii faţă de plantele care înfrumuseţează parcul.
 Piramida „Copiii din clasa noastră” Sugestii de desfăşurare: Se folosesc fotografiile
copiilor din grupă. Acestea sunt grupate şi aşezate pe o piramidă în funcţie de anumite criterii
de ordin moral: - În vârful piramidei se aşează poza celui mai respectuos copil; - Doi copii
din grupă cu ochi albaştri şi care sunt buni prieteni; - Trei băieţi cuminţi; - Patru fete
ordonate; - Cinci copii politicoşi (care folosesc cuvintele Te rog! Mulţumesc! Cu plăcere!) -
Şase copii care salută frumos (Bună ziua! La revedere!) Important este ca toţi copiii să se
regăsească în această piramidă care evidenţiază doar calităţi. Poziţia copiilor în piramidă se
poate schimba în diferite zile, astfel evidenţiindu-se alte calităţi morale.
 „Blazonul cuvintelor frumoase” Sugestii de desfăşurare: Materialul didactic constă în
imagini cu situaţii în care copiii folosesc cuvinte frumoase sau formule de politeţe. Copiii
descriu imaginile şi identifică formulele de politeţe folosite. Aceste formule sunt scrise pe
bucăţi de hîrtie între care sunt strecutare şi cuvinte nepotrivite. Copiii aleg cuvintele
frumoase după ce sunt citite în prealabil de educatoare şi sunt grupate şi lipite pe un carton în
 formă de inimă sau floare.Acest blazon poate fi afişat în sala de grupă. Alături de cuvinte se
pot lipi pe blazon şi imagini sugestive pentru formulele de politeţe, pentru o mai bună
identificare de către copii.
 „Blazonul faptelor frumoase” Sugestii de desfăşurare: în urma desfăşurării jocului
didactic „Aşa da, aşa nu!” copiii sortează imagini cu fapte bune pe care le lipesc pe un afiş
realizând blazonul faptelor frumoase (copii care salută, copii care oferă locul unor bătrâni,
copii care ajută mama la curăţenie, copil care îşi plimbă frăţiorul mai mic etc). Alături de
imagini pot fi lipite şi îndemnuri:” Salută frumos! Suntem respectuoşi! Să oferim locul!
Ajutăm! Îngrijim!”
Conversaţia euristică este metoda de învăţământ prin care se valorifică dialogul dintre
profesor şi elev, pentru identificarea, împreună cu aceştia, de soluţiila diferite situaţii din viaţa de
zi cu zi, pentru evidenţierea trăsăturilor morale ale persoanelor biblice sau ale personajelor din
diferite povestiri cu conţinut moral etc. [24, p.13]
Succesul acestei metode este condiţionat de gradul de stăpânire de către profesor a artei
de a adresa întrebări, ale căror principale rigori sînt:
 să fie formulate precis;
 să fie concise ca formă şi exprimate cu claritate;
 să nu cuprindă termeni neînţeleşi de elevi;
 să fie accesibile şi variate;
 să conţină un singur enunţ;
 să stimuleze gândirea tuturor elevilor;
 să fie formulate într-o ordine logică;
 să fie însoţite de întrebări ajutătoare, atunci când este cazul.
Necesitatea unei conversaţii de a fi construită pe dialog dar şi de a conducela învăţarea
conştientă conduce la identificarea cerinţelor răspunsurilor aşteptate laîntrebările formulate de
profesor sau de către elevi:
 să fie corecte, complete, clare şi precise;
 să fie conştiente şi, eventual, însoţite de explicaţii;
 să fie date individual, după un anumit timp de gândire;
 să fie exprimate într-o formă îngrijită.
Conversaţia euristică poate fi organizată pe baza conţinutului învăţării, a întâmplărilor din
viaţa elevilor, a clasei sau a şcolii, a evenimentelor din societate, a informaţiilor din mass-media.
Noile cunoştinţe pot fi astfel desprinse şi din cunoştinţele anterioare ale elevilor, din
analiza unor fapte, a unor evenimente sau în urma utilizării unui material intuitiv.
 Dezavantajul principal al acestei metode este acela că scopul şi parcursul conversaţiei
sunt stabilite de profesor, fiind greu de anticipat de către elevi.Învăţarea prin descoperire este o
metodă de tip euristic utilizată cu o frecvenţă mare în procesul didactic la clasa pregătitoare.
Pentru valorificarea acesteia este necesară „crearea condiţiilor de reactualizare a
experienţei şi capacităţilor individuale, în vederea desluşirii unor noi situaţii-problemă [ 11,
p.62 ].”
Suportul utilizării acestei metode îl constituie cunoştinţele care pot fi descoperite prin
activitatea sau iniţiativa elevilor. În clasele primare , învăţarea prin descoperire porneşte de la
imagini din diferite categorii: icoane, ilustraţii cu conţinut moral, fotografii care reflectăaspecte
din viaţa religioasă proprie şi a familiei, imagini ce fac referire la acţiuni şielemente liturgice etc.
Problematizarea constituie o metodă didactică ce continuă să-şi păstrezestatutul special
prin nivelul deosebit de resurse psihologice pe care le dezvoltă îndiferitele sale trepte de
utilizare.
Învăţarea prin problematizare se concentrează înjurul unui aparent sau real conflict intre
idei sau noţiuni, rezolvabil printr-o analizăde o anumită complexitate, ce reclamă valorificarea
unei serii de cunoştinţe anterior dobândite.
Învăţarea problematizată se realizează prin adresareade întrebări-problemă cu grad
scăzut de dificultate şi prin implicarea elevilor în„În lucrările de pedagogie, problematizarea are
mai multe accepţiuni: metodă de cercetare, metodă didactică, principiu didactic, «o nouă teorie a
învăţării»”
Delimitarea este necesară nu doar pentru orientarea utilizării acestei metode la diferite
cicluride învăţământ, ci şi pentru a semnala faptul că, la disciplinele umaniste, şi îndeosebi la
educația moral-spirituală , încercarea de rezolvare de probleme poate conduce la imposibilitatea
asigurării unui controleficient asupra tuturor variabilelor implicate[ 18, p.28]..
2.3. Validarea experimentală a metodelor și mijloacelor de formare a competențelor de
creare a valorilor moral-spirituale la elevii de vârstă școlară mică

Etapa finală a experimentului psihopedagogic a fost etapa de control, care a durat două
săptămâni.
Faza dată de investigare a avut drept direcție prioritară determinarea nivelului final al
comportamentului moral al copiilor celor doua grupe: grupul experimental și grupul de control.
La această etapă am aplicat aceleași metode de cercetare științifică ca și la etapa
experimentală de constatare.
Reeșind din scopul propus am urmărit realizarea următoarelor obiective:
 constatarea nivelului final al comportamentului manifestat de către elevi față de lumea
înconjurătoare, în locurile publice, în transport;
 determinarea nivelului final privind specificul raportării la acțiunile sociale de către elevi,
relațiile cu semenii și maturii;
 determinarea nivelului final al comportamentului moral în timpul liber și în cadrul
activităților didactice și extradidactic;

Prima probă fiind orientată spre determinarea atitudinii fiecărui copil față de
comportamente pozitive și negative ale semenilor și adulților.

Proba1 ,,Diagnosticarea componentei emoționale a comportamentului moral a

școlarilor mici “ http://psychologican.blogspot.md/2011/11/blog-post_20.html

Materiale necesare: foi cu imagini , creioane colorate .Investigarea am produs - o

individial . Noi am propus copiilor imagini , care reprezintă comportamente pozitive și negative
ale semenilor și adulților .
 0 puncte –copilul colorează incorect imaginile
 1 puncte- copilul colorează corect imaginile , reacții emoționale neadecvate
 2 puncte -copilul colorează corect imaginile , reacții emoționale adecvatre,dar slab
pronunțate
 3 puncte -copilul colorează corect imaginile , reacții emoționale adecvatre , dar puternic
pronunțate .

Proba 2. ,,Cum trebuie să ne coportăm în familie “, ,, Cum trebuie să ne comportăm

la masă ? “ .În timpul activității am avut drept scop determinarea modului de comportare în
mediul familial și respectarea normelor de igienă, alimentație, și anume:
 Să identifice regulile care trebuie respectate în familie;
 Să respecte regulile de igienă cunoscute, regulile de comportare la masă;
 Să descrie momentele de abtere de la normele de coportament în familie;
 Să analizeze când a fost pedepsit și când a fost lăudat.
Sarcini:
 Descrie comportamentul propriu în mediu familial;
 Exemplifică acțiunile care după părerea ta sunt pozitive și care sunt negative din propriul
comportament;
 Ce comportamente proprii au fost lăudate și care au fost pedepsite?
 Cum te comporți față de sine și de igiena personală?
 Cum trebuie să te comporți la masă?
 La această probă am utilizat următorul punctaj:
 3p :elevul descrie corect situațiile ce se atribuie comportamentului adecvat , dă
dovadă de mărinimie și alte calități care sunt atribuite coportamentului ;
 2p :copilul ocazițional manifestă comportament adecvat , manifestă uneori abateri de
la normele sociale ;
 0 – 1p :comportamentul lasă de dorit , este orientat preponderent spre acțiuni agresive
și cu caracter violent , decât spre acțiuni pozițive .
Proba 3 Metodica ,,Ce bine și ce e rău “ . Le-am propus copiilor să vină cu exemple
de fapte bune, la care a fost prezent, și a faptelor rele - manifestarea indiferenței, iresponsabiltății
. Am adresat copiilor întrebări cum ar fi :
 Cine este bun ( rău ) ? De ce ?
 Cine este cinstit ? De ce trebuie să fim cinstiți ?
 De ce trebuie să – i ajutăm pe cei nevoioși ?
 Cum trebuie să ne comportăm cu oamenii răi ( buni ) ?
Cum o ajuți tu pe mama,bunica ,sora,fratele ,tata etc. Am realizat observarea
comportamentul copiilor după posibilități în diferite situații .
Prelucrarea rezultatelor
1 punct - dacă copilul manifestă reprezemtări incorecte despre noțiunile morale
2 puncte - dacă reprezentările despre noțiunile morale este corectă,dar nu și completă
3 puncte - dacă sînt prezente reprezenrări complete și clare

Tabela 2.5. Prezentarea comparativă a rezultatelor privind nivelul dezvoltării calităților

morale la etapa de constatare şi de controla experimentului psihopedagogic

Etapele experimentului Etapa de constatare a Etapa de control a exper

experimentului psihopedagogic psihopedagogic

Niveluri înalt mediu scăzut înalt mediu sc

Grupa experimentală 27 % 45 % 24 % 30 % 58 % 12

Grupa de control 27 % 49 % 24 % 27 % 51 % 22

Fig.2.6 .Prezentarea grafică a rezultatelor privind nivelul dezvoltării calităților

morale la etapa de constatare şi etapa de control a experimentului psihopedagogic
 Grupul experimental Grupul de control
de control
51%
58% 49%

45%

27%
27%
30%
27% 28% 22%
22%

12%

Nivel înalt Nivel mediu Nivel scazut

Nivel înalt Nivel mediu Nivel scăzut

experunent de constatare experiment de constatare

experiment de de control experiment de control

Studiul a fost organizat a arătat următoarele rezultate.

Ei știu și pot explica conceptele morale de bază, realizarea normelor morale acceptate în
societate, motive sociale sunt afișate, arată compasiune și de a ajuta pe alții în situații dificile, și
sunt capabili să păstreze manifestări negative în conflict.
Tabelele de mai sus de duc spre concluzia că rezultatele obținute în urma etapei de
control al experimentului psihopedagogic ne indică valori destul de ridicate în grupul
experimental privind manifestarea comportamentului moral al școlarilor mici ,fapt ce ne
demonstrează că metodologia utilizată la experimentul formativ și-a atins ținta,activitățile
petrecute cu copii au fost benefice și au dus la o cunoasterea mult mai ridicată a regulilor și
normelor morale aspect ce vizează și veridicitatea ipotezei de lucru.
Prin intermediul joculeilor la aer liber, discuţiilor libere, a lecturilor profesoarei elevii au
aflat că pădurea ne oferă: hrană – fructe de pădure, carnea unor animale, prin vânatul legal,
diverse specii de ciuperci; de asemenea, pădurea este supranumită „farmacia verde” prin
varietatea plantelor medicinale pe care oamenii le folosesc la ceaiuri şi medicamente în vederea
vindecării anumitor boli; fructele de pădure şi ciupercile comestibile sunt adevărate surse de
vitamine; lemnul copacilor, este folosit pentru construirea caselor, pentru încălzirea sobelor,
iarna, pentru fabricarea unor obiecte de mobilier, a unor instrumente muzicale şi pentru
fabricarea hârtiei; pădurilor le trebuie foarte mulţi ani să crească şi de aceea nu putem tăia ce
copaci dorim noi, ci numai pe cei marcaţi de pădurar; atunci când tăiem un număr mare de
copaci trebuie să plantăm alţii în loc; de asemenea, pentru, a economisi lemnul copacilor, putem
folosi mai puţină hârtie, iar pe cea folosită, s-o ducem în centrele de colectare pentru a fi
reciclată; au înţeles că lanţul trofic impune respectarea fiecărui element component al naturii
pentru menţinerea echilibrului acesteia.
Prin implementarea a programului educațional propus de noi –am constatat următoarele
influenţe informative benefice în procesul formării reprezentărilor şi cunoştinţelor specifice
dezvoltării morale a copiilor:
 Îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii specifice educației morale, respectiv
înțelegerea, numirea și exprimarea emoțiilor;
 Însușirea și respectarea de norme și reguli necesare unei vieți de calitate în clasă
 Îmbogățirea cunoștințelor legate de relațiile sociale și trăirile emoționale desprinse din
lectura textelor cu conținut specific;
 Capacitatea de a stabili relații corecte între faptele fiecăruia și consecințele lor;
 Capacitatea de a povesti întâmplări reale sau imaginare cu caracter morall.
Componenta legată de formare a programului și implementarea acestuia în clasă a avut o
influență majoră:
 S-a schimbat mediul fizic, spațiul educațional al clasei, mediul devenind mai cald, expresiv,
util și educativ.
 S-au îmbunătățit relațiile sociale.
 A crescut încrederea părinților în instituția de învățământ, personalul didactic.
Rezultatele obţinute în cadrul prezentei cercetări confirmă nevoia de aplicare a
principiilor educației morale în activitatea didactică de zi cu zi, valoarea şi caracterul educativ
având un impact major asupra practicii educaţionale, în pregătirea pentru viață a copiilor.
Astfel, valorificarea susţinută, consecventă şi pe scară largă a informațiilor, modelelor și
exemplelor propuse de noi ar putea conduce la o calitate mai bună a educației, la o viață mai
bună.
Activităţile didactice din cadrul proiectelor tematice oferă avantaje la nivel conceptual şi
de management al activităţii didactice, prin:
 crearea unor oportunităţi de abordare a unor aspecte/conținuturi relevante pentru domeniul
educaţiei morale;

 asigurarea unor posibilităţi suplimentare de valorificare a conţinutului învăţării, din

perspective multiple, interdisciplinare, integrate;
 ;crearea de situaţii de învăţare favorabile practicării unor atitudini morale, precum și
valorificării din punct de vedere educativ a unor probleme morale/concepte precum:
dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul etc
 CONCLUZII
Schimbările pedagogice determinate de reforma educaţiei de la noi au ca obiectiv
transformarea profundă a sistemului de învăţământ, obiectivată la nivelul finalităţilor educaţiei, a
structurii învăţământului şi a conţinuturilor.
Obiectivele reformei proiectate în ultimele decenii anticipează dar şi pregătesc trecerea de
la idealul pedagogic al societăţii industrializate, formarea unei personalităţi multilaterale,
adaptabilă la cerinţele sociale complete, dar repetabile, la idealul educaţional al societăţii post-
industriale, care vizează formarea personalităţii creative, adaptabilă la condiţiile speciale create
de o societate într-o permanentă schimbare.
Schimbarea structurii sistemului de învăţământ a produs schimbări şi la nivelul
curriculumului fiecărei materii.
Aceste schimbări presupun, între altele, modificarea conţinuturilor predării şi corelarea
acestora cu obiectivele educaţionale sau competenţele generale şi specifice preconizate a fi atinse
la nivel de sistem.
În societatea noastră se pune din nou accentul pe dimensiunile morale și culturale ale
educației, astfel încât, fiecare dintre noi să poată percepe individualitatea celorlalți și să înțeleagă
mersul nesigur al lumii spre unitate, dar acest proces trebuie început prin cunoașterea de sine.
Educația trebuie nu numai să fie adaptată la schimbările de profunzime de pe piața
muncii, dar și să constituie un proces permanent de formare a unor ființe umane împlinite la
nivelul cunoșterii și al aptitudinilor, al spiritului critic și al capacității de a acționa.
Formarea personalității nu este posibilă fără a ține seama de aspectul care ar trebui să
domine viața noatră sufletească: aspectul moral.
Ponderea educației morale în formarea omului, în școala românească, a fost subestimată,
dimensiunea intelectuală a ființei umane fiind situată în prim plan.
Printre căile de reabilitare ale educației morale în societatea și în școala românească se
înscriu: efortul personal conștient și sistematic de autoperfecționare morală (rolul autoeducației),
sporirea răspunderii școlii în educația morală a tinerei generații, aportul familiei în realizarea
educației morale.
Specificul educației morale este determinat de particularitățile moralei, ca fenomen
social, precum și de condițiile sociopsihice ce sunt implicate în realizarea lor.
Morala este o formă a conștiinței sociale care reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și
principiilor care călăuzesc și reglementează comportarea oamenilor în relațiile personale, în
familie, la locul de muncă și în societate.
 Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea
în familie, se continuă în şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.
Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura
morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor,
sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor.
Formarea comportamentelor moral-civice necesită o muncă consecventă, unitară, dar care
va avea ca efect îmbogăţirea activităţii zilnice a copiilor, îmbogăţirea jocului prin ascultarea
părerilor celorlalţi, spirit de echipă, dar şi de întrajutorare, perseverenţă, hărnicie, calităţi care vor
sta la baza formării caracterului copiilor.
Educaţia morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoaşterea cotidiană a
regulilor vieţii sociale, urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ,
responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi
datorii, liber şi deschis spre alte culturi.
Faptul ca unii copii prezintă trăsături morale ca cele ale părinţilor (bunătate/răutate);
altruism/egoism) nu se explică prin ereditate, ci mai degrabă prin influenţa exemplului exercitat
de mediul familial asupra copilului care la vârstă mică are tendinţa de a imita.
Grija pentru conduita morală este un aspect foarte important al educaţiei morale la
această vârstă când imitarea este un mod de viaţă pentru preşcolar.
Percepând mediul înconjurător ca pe un organism, cunoscându-i componentele şi
funcţionalitatea lor, copilul va înţelege treptat că deteriorarea uneia dintre acestea va atrage după
sine şi disfuncţionalitatea celorlalte.
Astfel cunoaşterea mediului este în strânsă legătură cu educaţia ecologică, de protecţie şi
îngrijire a naturii.
Copilul va fi ajutat şi dirijat să identifice surse de poluare şi posibilităţi de eliminare a lor,
să înţeleagă noţiunile de refolosire şi reciclare, învăţând să economisească.
Pentru formarea unor abilităţi practice în scopul realizării unor produse funcţionale,
practic-utilitare din materiale reciclabile, copilul va prelucra materiale din natură, va observa
frumosul din natură şi i se va stimula nevoia de a-l crea.
În zilele noastre, din păcate, se pune accent doar pe desăvârşirea materială, fizică,
profesională, lăsându- se aproape în totalitate ignorată latura morală a personalităţii.
Societatea, în general, nu se implică activ în formarea şi dezvoltarea la oameni a unor
comportamente educaţionale, morale şi de caracter şi formarea unor atitudini de respingere şi
dezaprobare faţă de fapte şi comportamente negative.
 Profilul uman este întregit de existenţa mai multor domenii comportamentale
fundamentale. Acestea presupun acţiuni educative uşor diferenţiate sub aspectul conţinutului şi
al metodelor de implementare utilizate.
Educaţia morală se referă la formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a
omului, la elaborarea comportamentelor care privesc relaţiile individului cu ceilalţi, cu societatea
şi cu sine însuşi.
În finalităţile pe care le urmăreşte se regăsesc obiective care privesc asimilarea de către
tânăra generaţie atât a moralei propriu- zise, cât şi a celei complementare care îl ajută pe tânăr să
înţeleagă caracterul complex al convieţuirii sociale.
Înţelegem de aici că educaţia morală are doua valori, una individuală şi una socială. În
primul rând ea ajută elevul, indivdul, în procesul achiziţionării unor comportamente dorite din
punct de vedere social şi a unor valori care îl ajută să se integreze în societate.
Asemenea comportamente sunt justificate de relaţiile care se stabilesc între oameni în
cadrul aceleiaşi comunităţi umane, fapt care creşte responsabilitatea şi grija fiecăruia pentru
interesele comune.
Educaţia morală a dobândit în vremurile noastre un înteles complex.
Finalităţile care orientează demersurile educaţionale în acest sens sunt diferenţiate în
funcţie de deschiderea varietăţii care se configurează în jurul diferitelor variante terminologice:
educaţie morală, educaţie moral- civică, educaţie moral- religioasă, etc..
Apreciez ca scolarii mici si-au format premizele unei cunoasteri stiintifice a mediului cât
si premizele unei cunoasteri ecologice, reusind astfel sa-i fac sa priveasca critic orice tentativa
care ar încerca sa le zdruncine convingerile stiintifice formate despre lume si viata.
Le-am format ideea ca omul poate cunoaste lumea prin cautare, studiu personal,
observare, prin munca el ramânând în centru naturii, iar prin munca sa devine producatorul de
bunuri materiale s spirituale deci, el trebuie sa cunoasca natura pentru a o stapâni.
Şcoala este instituţia care participă într-un mod decisiv la educaţia generaţiilor tinere ale
unei ţări, la transmiterea valorilor culturale şi morale, la construirea premiselor pentru noi
schimbări sociale.
Impactul şcolii în formarea tinerei generaţii, fiind atât de important, este necesară şi o
analiză a implicării acesteia şi a valorilor transmise de ea.
Deşi formarea tinerei generaţii nu se reduce doar la transmiterea unor informaţii şi la
dezvoltarea cognitivă a copiilor, şcoala pune un foarte mare accent pe educaţia intelectuală şi
transmiterea de cunoştinţe.
 Cum sunt integrate aceste cunoştinţe, cum sunt utilizate şi ce importanţă au ele în raport
cu celelalte aspecte ale personalităţii copilului au fost unele dintre întrebările pe care ni le-am
pus ca cercetători în acest demers de investigare
Educaţia nu înseamnă doar dezvoltare cognitivă, adesea obiectivul major şi unic al şcolii.
Tînărul are nevoie de o formare completă a personalităţii sale şi chiar dacă nu dispune de
influenţe consistente, coerente pentru creştere morală şi afectivă, va căuta aceste elemente prin
modelele adulte din mediu.
Orice profesor, indiferent de disciplina predată ar trebui să fie, înainte de toate, matur
afectiv, deci coerent cu sine, o persoană dezirabilă social şi capabilă de interacţiune educativă cu
copiii şi cu tinerii.
Profesorii au nevoie uneori de o privire din exterior pentru a conştientiza importanţa şi
influenţa foarte mare pe care o au asupra tinerilor.
Aceasta poate fi şi o motivaţie puternică pentru a se perfecţiona, pentru a evolua ei înşişi,
pentru a se simţi importanţi prin ceea ce sunt şi nu doar prin activitatea de predare.
Sunt şi situaţii în care valorile promovate de şcoală sunt cu totul opuse celor din celelalte
medii cu influenţă educativă.
De pildă, profesorul spune copiilor să nu-şi facă dreptate singuri, să nu lovească dacă au
fost loviţi.
Părinţii însă îi îndeamnă pe copiii lor să “dea şi ei”. De asemenea, o valoare promovată
de şcoală: reuşita prin muncă nu reiese nicidecum din ceea ce prezintă mass-media unde doar
“proştii muncesc, iar deştepţii fac bani pe spatele celorlalţi”.
O coerenţă generală a tuturor mediilor cu influenţă educativă nu poate fi, însă părinţii şi
profesorii ar putea să se armonizeze printr-o mai bună comunicare, printr-o colaborare directă în
care să descopere împreună cu copilul ce ar fi mai bine pentru el în fiecare situaţie în parte.
De asemenea educatorii copilului, fiind conştienţi de valoarea lor, ar putea avea încredere
în copil şi în ei înşişi, în faptul că au pregătit copilul pentru a putea selecta din mediu ceea ce i se
potriveşte cu adevărat (chiar dacă mai sunt negări şi deraieri, ce pot fi înţelese ca normale pe
parcursul dezvoltării).
O altă constatare este aceea a cerinţei copilului de model viabil social, cerinţă care
rămâne fără vreo ofertă consistentă.
Adulţii profesori şi părinţi cer copilului comportamente 58 dezirabile, fără ca ei înşişi să
le practice întotdeauna.
 RECOMANDĂRI
 Lauda este diferită de simpla înţelegerea sau de feedback (ex. este corect, ai obţinut 90 de
puncte) care sunt forme neutre de recunoaştere a unor rezultate.
 Mesajul de laudă are o serie de carateristici aparte şi se diferenţiază de alte tipuri de
feedback.
 De exemplu, spre deosebire mesajul de încurajare („poţi să o faci”) care are un focus mai
puternic pe acţiunea viitoare şi de regulă apare ca răspuns la performanţele slabe obţinute în
prezent, lauda are un focus pe rezultatele din prezent şi se referă specific la ce ia reuşit
copilului.
 Studiile in domeniu arată că mesajele de laudă nu au întotdeuna o puternică funcţie de
întărire a comportamentelor dezirabile, eficienţa lor depizând de o serie de factori. În
anumite, condiţii chiar şi mesajele de laudă pot conduce la slăbirea motivaţiei interne a
copiilor
 Autoritatea părinţilor este expresia cea mai elocventă a tipului de relaţii părinţi – copii.
 În această situaţie totul depinde de structura personalităţii părinţilor, de nivelul lor de
educaţie şi cultură.
 Autentică autoritate a părinţilor este dată de caracterul echilibrat al cerinţelor şi consecvenţa
atitudinilor faţă de măsurile ameliorative ale procesului educaţional.
 Sarcinile copilului trebuie să fie dozate cu discernământ, iar controlul asupra activităţii şi
conduitei copilului trebuie să fie sistematic.
 Astfel, ca părinte nu interzicem mâine ceea ce astăzi este permis; nu contrazicem o măsură
luată de partener; nu aplicăm sancţiuni severe, disproporţionate în raport cu fapta comisă,
fără să oferim explicaţii privind gravitatea sau cauzele ce au produs-o.
 Trebuie, în egală măsură, ca părinţii să le permită copiilor să se justifice şi să-şi analizeze
singuri greşeala, conştientizând astfel linia de conduită de trebuie urmată.
 Copilul nu trebuie pedepsit dur pentru abateri minore şi nici umilit sau înjosit, deoarece
repetarea unor astfel de atitudini prejudiciază grav procesul formării personalităţii
 Nu este suficientă prezentarea exemplelor din textele literare pentru a le forma copiilor
deprinderi de comportare moral-civică. Este necesară în practica zilnică a diferitelor acţiuni,
observarea îndeaproape a comportamentelor. Va fii folosită aprobarea ca metodă de întărire a
comportamentului pozitiv, atunci când se face aprecierea /evaluarea comportamentului
copiilor în cadrul jocurilor: ,, Mi-a plăcut că nu aţi stricat construcţia, aţi lucrat împreună şi
v-aţi împărţit rolurile fără să vă certaţi, aţi ascultat de părerile celorlalţi şi rezultatele sunt
foarte bune pentru că unde-s mulţi puterea creşte iar la sfârşitul jocului toţi aţi fost harnici aţi
 strâns jucăriile aşezându-le la locul lor”. Aplauzele vor răsplati comportamentele pozitive şi
au ca efect crearea unei stări emoţionale pozitive.
 Dezaprobarea este metoda ce intervine în cazul unui comportament negativ.Aceasta poate fii
verbală, directă dar şi printr-o privire dezaprobatoare, un gest cu mâna de dezaprobare sau
expresia feţei(mimica ) intervenindu-se verbal doar dacă nu se obţine reacţia dorită, de
abandonare a comportamentului negativ (lasă jucăria jos deşi ştie că el a abandonat-o,
uitându-se instinctiv spre educatoare, poate nu e zărit)
 BIBLIOGRAFIE

1. Breban, Silvia(coord), – „Metode interactive de grup”, Editura Arves, Craiova 2008

2. Bunescu, Vasile , Ghid practic pentru aplicarea programei de educație moral-civică în
învățământul primar, Editura Pedagogică, București1994
3. Callo, T. Atitudinea – o nouă forță a educației. În: Univers Pedagogic, 2013, nr.4, p.3-9.
4. Callo, T..Particularizarea valorică a familiei eliberate de profesionalism. În: Familia -
factor existențial de promovare a valorilor etern-umane. Chișinău: CEP USM, 2012.
p.29-36.
5. .Callo, T. Pedagogia practică a atitudinilor. Chișinău: Litera Internațional, 2014. 240 p
6. Cara Angela, Niculcea Tatiana, Educaţie Moral – Spirituală, Ghidul profesorului,
Univers Pedagogic, 2006
7. Cara A. Bunele maniere. Ediţia a II-a, revăzută şi completată. Chişinău: Editura Cartier,
2010.
8. Cara Angela, Niculcea Tatiana, Ghid de implementare a curriculumului modernizat
pentru treapta primară, Chişinău, 2011
9. Cara Angela,Niculcea Tatiana, Educaţie Moral – Spirituală, Ghidul profesorului, Univers
Pedagogic, 2006;
10. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Bucureşti, E.D.P.,1980
11. Cerghit, I. ș.a., , Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi. 2002
12. Cerghit, I., Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, EDP, București. 1983,
13. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Bucureşti, E.D.P., 1980.
14. Cerghit, I., 1983, Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, EDP, București
15. Codul Educaţiei al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova
24.10.2014, Nr. 319-324.
16. Cătineanu, T., Elemente de etică, vol. I si II, Cluj-Napoca,Editura Dacia, 1982, 1987.
17. Chelcea Ş. Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicaţii. Iaşi: Polirom, 2008. 424 p. 26.
CHIRCEV, A. Psihologia atitudinilor sociale. Cluj: Institutul de Psihologie al
Universității din Cluj, 1941. 205 p..
18. Chirică G.,. Socializarea – condiție importantă în afirmarea personalității copilului. În:
Materialele Conferinței Științifice Internaționale "Pledoarie pentru educație – cheia
creativității și inovării". Chișinău, 2011. p. 69 – 74.
19. Comănescu, I.Autoeducaţia azi şi mâine, Oradea, Editura Imprimeria de vest, 1996
20. Grigoraş, I., Personalitatea morală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.
21. Ionel, V. Fundamentele pedagogiei, Ed. Universitaria, Craiova ,200
22. Ionel, V Pedagogia situaţiilor educative, Ed. Polirom, Iaşi. 2002
 23. Kohlberg J L Collected Papers in Moral Development and Moral Education, 1973
24. Narly, C., Pedagogia lui Kant, Bucureşti, Editura Cultura Românească, 1939.
25. Neculau, A., Cozma T.(coord.)Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1994.
26. Nicula, I., Pedagogia, ed.II, Bucureşti, E.D.P. 1994.
27. Nicola Ioan, Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1996
28. Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară. Ediţia a doua, revizuită. Bucureşti: Editura
Aramis, 2000
29. Panico ,V.,MunteanuT. Formarea atitudinilor morale la elevi. În cartea: Educaţia morală
a elevilor. Ghid metodologic. Chişinău: UST, 2014, p. 52–65. ISBN 978–9975–76– 137–
6.
30. Piaget, J., Judecata morală la copil, Bucureşti, E.D.P. 1980.
31. Piaget, Jean , Judecata morală la copil, prefață de Ursula Șchiopu, traducere de Dan
Răutu, Editura Didactică și Pedagogică, București
32. Piaget Jean - "Psihologia inteligentei" - E.D.Stiintifica - Bucuresti 196
33. Plesu, A., Minima moralia, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1988.
34. Pânişoară Ion- Ovidiu, Comunicarea eficientă, ediţia a III- a, Iaşi,Editura Polirom, 2006
35. Oprea Crenguta Lacramioara, Strategii didactice interactive - repere teoretice si practice,
Bucuresti:  Editura Didactica si Pedagogica, editia I in 2006, editia a II-a in 2007,  editia
a III-a revizuita si adaugita, in 2008, editia a IV-a, 2009
36. Opriș, D., Opriș, M.,2008, Metode active de predare-învățare. Modele și aplicații la
religie, ed. Sf. Mina, Iași.
37. Salade, D.,Educaţia morală – nucleul formării adevăratei personalităţi, Studia
Universitatis Babeş-Bolyai, Cluj, nr.1-2, Seria Psychologia-Paedagogia.
38. Savu-Cristescu, Maria, Didactica educației morale. Demersuri metodologice pentru
învățământul primar și preșcolar, Editura Universitară, București, 2014
39. Выготский Л.С. Собрание сочинений. В 6-ти Т.- М.: Педагогика, 1984
40. Козлова С.Я. Я — человек: Программа приобщения ребенка к социальному миру.
М., 1996. — С. 125 — 140.,
41. Д. Б.  Эльконин Избранные психологические труды Москва «Педагогика» 1989


 Anexa 1

MATERIAL INFORMATIV PENTRU DIRIGINȚI ȘI PĂRINȚI

I. Agenții actului educațional

În Concepția educației în RepublicaMoldova sunt specificați agenții actului educațional:

 părinții;

 educatorii, învățătorii, profesorii;

 diriginții;

 psihologii școlari și sociali;

 pedagogii sociali etc. Agenții educaționali vor realiza: -

Acțiuni de colaborare cu instituțiile educaționale; - Acțiuni orientate spre educația permanentă

a adulților. [Concepția Educației din Republica Moldova, cap. III, p. 42]

În Republica Moldova, colaborarea dintre familie și școală este prevăzută prin lege și este
reflectată în documente reglatorii.

Codul educației al RM (aprobat în anul 2014) prevede, în articolul 135 (f), obligaţia
personalului didactic, știinţifico-didactic, ştiinţific şi de conducere să colaboreze cu familia şi
comunitatea, astfel se creează angajamente unidirecționale.

Un alt document ce urmează să fie implementat este Cadrul de referinţă al Curriculumului

național, aprobat de Consiliul Național pentru Curriculum1.

În Cadrul de referință se menționează că „în contextul Republicii Moldova, parteneriatele

familie-școală sunt privite mai degrabă tradițional: școala este responsabilă de educația copiilor,
familia – de creșterea acestora. Constituirea și dezvoltarea unui parteneriat real între familie și școală
este un proces dificil, prin care, pas cu pas, se va schimba semnificativ atitudinea atât din partea
profesorilor, a managerilor, cât și din partea părinților şi a elevilor. Acest parteneriat, pe de o parte,
presupune dorința ambelor părți de a dialoga deschis despre educație, cu respectarea deplină a
rolurilor – de cadru didactic, de părinte, de elev, asumarea responsabilității și manifestarea unui efort
și angajament conștient din partea școlii și a familiei, pe de altă parte.

Cadrele didactice și părinții sunt parteneri egali în procesul educativ, însă fiecare au
experiențe și aspecte specifice de activitate”.

Colaborarea familiei cu școala și invers suferă de lipsa unui mecanism mai clar de
responsabilizare a părinților pentru rezultatele copiilor lor. Codul educației, prin articolul 138, alin. 2,
3, stipulează obligații pentru părinți sau reprezentanții legali ai copiilor, astfel existând premise
legislative prin care aceștia sunt obligați să asigure realizarea obiectivelor educaționale.
Responsabilizarea părinților poate fi obiectul unor documente reglatorii, care ar face ca ei să
înțeleagă faptul că ei contribuie direct la succesul/insuccesul copilului
 FILME ȘI TEXTE EDUCATIVE

1. Bunătatea oamenilor - https://www.youtube.com/watch?v=nO4shoWD3is

2. Modelul părinților - https://www.youtube.com/watch?v=ce_VUpyMUJw

3. O îmbrățișare salvează viața - https://www.youtube.com/watch?v=h-8PBx7isoM

5. Greșeli ale părinților //www.youtube.com/watch?v=C2MmCtEEKTs

6. Puterea exemplului - https://www.youtube.com/watch?v=ce_VUpyMUJw

7. Relația dintre părinți și copii. https://www.youtube.com/watch?v=RV_rHyvaHzk

8. Antiviolența între copii - https://www.youtube.com/watch?v=5DUDlSuH1rE

9. Lenea - https://www.youtube.com/watch?v=i0eIutQIp9E

10.https://www.qbebe.ro/psihologie/educatie_si_disciplina/
10_povesti_scurte_cu_talc_pentru_ copii_pe_care_nu_le_stiai.

11. Lăcomie, șiretenie și minciuna - https://www.youtube.com/watch?v=LD1ceMIqJKI