REALIZAREA EDUCAȚIEI PENTRU ȘI PRIN

VALORI LA PREȘCOLARI
Meiroșu Ionela
doctorandă, anul II, Școala Doctorală ”Științe ale Educației”, UST, Chișinău

Rezumat: Educația reprezintă factorul primordial în transmiterea valorilor încă de la cea mai
fragedă vârstă. Educația timpurie este perioada care aduce schimbări majore în viața copilului,
fiind considerată piatra de temelie în formarea, dezvoltarea și orientarea pe scară valorică a
preșcolarilor, respectându-se însă particularitățile psihopedagogice și de vârstă ale acestora. Cadrul
didactic reprezintă un factor major în organizarea condițiilor de transmitere a valorilor, facilitând
accesul pentru formarea unor deprinderi morale prin intermediul poveștilor. Povestea reprezintă un
instrument valoros, la îndemâna educatoarei, prin care sunt transmise copiilor valorile morale.
Cuvinte cheie: educația timpurie, valoare, deprinderi morale, preșcolari, cadru didactic, dezvoltare,
orientare.

Abstract: Education plays a major role in transmission of values from a tender age. Early
education is the period that brings major changes in the child's life, being considered the
cornerstone of the preschoolers’ training, development and value orientation, in observance of their
psycho-pedagogical and age characteristics. The teacher is a major factor in organizing the
conditions for transmitting values, facilitating the access to moral skill formation through stories.
The story is a valuable tool at nursery teacher’s fingertips through which moral values are
transmitted to children.
Keywords: early education, value, moral skills, preschoolers, teacher, development, guidance.

Educația este o voință de iubire generoasă față de sufletul altuia pentru a i se dezvolta
întreaga receptivitate pentru valori și capacitatea de a realiza valori [6, p.341-342].
Unii autori definesc valoarea din perspectiva cunoaşterii empirice, alţii din cea a cunoaşterii
ştiinţifice, iar alţi autori situează valoarea în domeniul cunoaşterii artistice. Fiind un domeniu de
studiu al filozofiei, cu studiul valorilor se ocupă axiologia.
Conform dicționarului Larousse, valoarea reprezintă tot ceea ce este dezirabil [4]. Conform
aceluiaşi „Dicţionar de filozofie” în general, se disting trei grupe de valori: adevărul, binele şi
frumosul care corespund unor domenii filosofice tradiţionale: cunoaşterea (gnoseologia), etica şi
estetica [Ibidem, p.354].

131
 Întâlnim încercări în determinarea valorilor și în antropologie, sociologie și psihologie.
Antropologii au contribuit enorm la studiul valorilor umane prin examinarea modelelor culturale și
a stilurilor de viață adoptate în cursul istoric al evoluției umane[2, p.181].
Pentru E. Durkheim, ca reprezentant al obiectivismului axiologic, valoarea este o calitatea
indispensabilă lucrurilor. Valorile sunt obiective, deoarece exprimă calitatea, utilitatea lucrurilor.
Acestea ne ghidează deciziile cu privire la ceea ce este bun, adevărat și corect, includ simpla
diferență între bine și rău, credința în Dumnezeu, importanța muncii, respectul de sine. De ele
depind sentimentele și gândurile noastre[3].
S. Cristea extinde definiția valorii asupra unei valori specifice pedagogice, fiind integrată în
componentele educației, respectiv în dimensiunile generale ale educației: educația morală - binele
moral; educația intelectuală - adevărul științific; educația tehnologică - utilitatea adevărului
științific; educația estetică - frumosul din artă, natură, viața socială; educația fizică - sănătatea
psihică și fizică [1, p.375].
Şerbănescu B., propune următoarea clasificare a valorilor[7, p.184]:
• valori materiale şi fizice: sănătate, confort, securitate;
• valori economice: productivitate, eficacitate;
• valori morale: onestitate, echitate;
• valori sociale: filantropie, onestitate;
• valori politice/ civice: libertate, egalitate, dreptate;
• valori estetice: frumuseţe, simetrie, armonie;
• valori intelectuale: inteligenţă, claritate;
• valori profesionale: consideraţie, reuşită profesională;
• valori sentimentale: dragoste.
Valorile, ca factor principal în procesul educațional oferă îndrumări în realitatea subiectivă și
socială și reprezintă puncte de referință pentru stabilirea obiectivelor vieții. Principala problemă de
actualitate o reprezintă deteriorarea valorilor la ființele umane, încă de la cea mai fragedă vârstă,
acest lucru datorându-se lipsei unui curriculum bazat pe valoare, a cadrelor didactice dedicate și
bine pregătite, precum și lipsa unor metode de predare inovatoare.
Astăzi trăim vremuri dificile în care pacea și securitatea umană se confruntă cu noi provocări
la nivel individual și global. Odată cu creșterea progresului material, ne lipsește ceva foarte
important, educația morală și învățarea prin servicii. Principala problemă a timpului actual o
reprezintă deteriorarea valorilor încă din mediul familial, deoarece părinții nu prea au mult timp
pentru copii lor.

132
 Educația pentru valori, precum și orientarea către valori a preșcolarilor, rămâne un domeniu
neglijat în educație. Ρеrіоada рrеşсоlară еѕtе considerată dе сătrе ехреrțі реrіоada în care copiii se
dezvoltă atât рѕіhіс cât și valoric. Integrarea acestora în іnѕtіtuţііlе рrеşсоlarе ѕоlісіtă tоatе
роѕіbіlіtaţіlе lor dе adaрtarе, deoarece diferența dintre gradіnіţă şі famіlіе сеre о maі marе
varіеtatе dе соnduіtе.
Vârsta preșcolară este perioada cea mai plastică și cea mai favorabilă achizițiilor
instrumentelor de bază a cunoașterii, comunicării, a formării trăsăturilor morale, de caracter și a
pregătirii pentru viața de mai târziu. Copilul trebuie să beneficieze de atenție și în jurul acestuia să
graviteze toate intervențiile formative ale educatorului, pentru a se dezvolta frumos sub actul
răbdării și al cugetării pentru formarea personalității sub aspectul moral.
Educația morală, una din cele cinci dimensiuni ale educației, urmărește formarea conștiinței
și a conduitei morale, ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care îl are în integrarea copilului în
societate. Morala reprezintă un complex de norme și reguli în vederea formării comportamentului
subiectului uman în funcție de anumite valori, care ghidează relațiile cu sine și cu ceilalți.
Formarea conștiinței morale se face acționând asupra mai multor componente: noțiunile și
reprezentările morale, ideile și concepțiile morale, sentimentele morale, atitudinile morale,
convingerile morale, aspirațiile și idealul moral al personalității.
Educația morală cu dimensiunile ei cognitive și afective se realizează pe următoarele direcții
• cunoașterea valorilor;
• justificarea teoretică a valorilor;
• sădirea sentimentului obligației;
• cultivarea voinței de conformare a conduitei la valorile prevăzute;
• crearea obișnuinței de acțiune în conformitate cu valorile alese[6, p.48].
Educația morală a preșcolarilor reprezintă o componentă esențială a procesului instructiv-
educativ, se realizează în cadrul tuturor activităților desfășurate în grădiniță. Alături de familie,
grădinița are ca scop formarea conștiinței și conduitei morale a preșcolarului, respectând normele
morale bazate pe valorile fundamentale: binele, frumosul, adevărul, dreptatea , cinstea , respectul.
Povestirea a fost întotdeauna un mijloc eficient de prezentare a valorilor. Rolul important pe
care îl au poveştile în educaţia copiilor este binecunoscut şi apreciat. Poveștile se pot spune, citi,
audia sau viziona. Indiferent de modul în care se realizează expunerea poveștilor, acestea ajută la
formarea conduitei morale şi la însuşirea unor principii de viaţă. Pentru cei mici, personajele din
poveşti prind viaţă în inimile lor, ei trăiesc totodată întâmplările prin care trec eroi lor preferați.
Copiii, cu timpul reuşesc să îşi realizeze o viziune clară despre viaţă şi despre modul în care
trebuie să relaţioneze cu cei din jurul său şi bineînţeles, să se comporte. Poveştile au rolul de a
participa la făurirea unor caractere puternice, îi învăţă pe copii ce este curajul, puterea, respectul,
133
bunătatea și frumosul. Din poveşti, preşcolarul învaţă că binele învinge răul chiar dacă este nevoit,
uneori să treacă peste obstacole, fără a îngenunchea în faţa lor. Uunele poveşti au un rol
moralizator, copiii se pot identifica cu unele personaje, însă povestea trebuie aleasă în aşa fel încât
să îl poată convingă pe acesta să fie bun, cinstit, onest, etc.
Experiența mea în grădiniță mi-a permis să exemplific câteva povești prin care se urmăreşte
realizarea şi dezvoltarea educației morale, texte accesibile copiilor de vârstă preşcolară:
În povestirea scurtă ,,Ce este mai uşor?“, preşcolarii fac cunoştinţă cu trei copii care au plecat
în pădure fără ştirea părinţilor. Doi dintre ei se folosesc de minciună pentru a scăpă de pedeapsă
pentru că au întârziat, iar ce de-al treilea a spus adevărul considerând că este mai uşor să procedeze
aşa.
Prin povestea ,,O zi în parc” se evidenţiază atitudinea egoistă a unui copil care, de câte ori
mergea în parc, nu lăsa pe nimeni să-i atingă jucăriile până când într-o zi acesta vede un grup de
copii care se jucau în nisip cu lopeţi, găletuşe. Acesta doreşte să se joace şi el, dar observă că
jucăriile lui de pluş nu erau adecvate jocului. În momentul, în care acesta cere jucării, copiii îi
amintesc de atitudinea pe care o avea el. Cea care îl face să înţeleagă unde a greşit este mama,
rostindu-i proverbul ,,Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!”
Pentru a-i obişnui pe copii să salute în orice împrejurare, acestora li se poate citi povestea
,,Numai la grădiniţă”, al cărui autor este Octav Panciu – Iaşi; personajul principal este un băieţel
fără nume care dă bineţe numai la grădiniţă.
În povestea ,,Maricica” de Luiza Vlădescu, preşcolari fac cunoştinţă cu un personaj care
poate fi întâlnit şi în rândul lor. Această poveste are rolul de a demonstra preşcolarilor importanţa
regulilor de igienă personală şi de a-i convinge că imaginea personală contează foarte mult; dacă
sunt curaţi, atunci intervine sentimentul de acceptare în grup; dar dacă sunt murdari, apare
sentimentul de neacceptare şi respingere.
O altă poveste cu rol moralizator poate fi povestea ,,Zbârlici”, în care eroul principal este un
copilaş obraznic ce avea un comportament rău. Orice lucru îl deranja câtuși de puțin, începea să
țipe, să vorbească urât și chiar să arunce cu ce prindea în mână. Într-o zi, tatăl său i-a dat un sac plin
de cuie și i-a spus că, de fiecare dată când își pierde cumpătul, să bată câte un cui în gardul din
spatele casei. Cu timpul, băiatul bate din ce ce mai puţine cuie până într-o zi când reuşeşte să nu
mai bată niciunul şi încearcă să le scoată, unul câte unul, cu calm. Chemat de tatăl său, acestuia i se
explică, că ,deși a reuşit, tot trebuie să-şi schimbe comportamentul. ,,Acele găuri” care au rămas în
gard nu sunt altceva decât rănile pe care le-a lăsat în sufletul celor din jur, de câte ori se purta şi
vorbea urât. De aceea este bine să se acorde mult mai multă atenție cuvintelor adresate oricărei
persoane, gesturilor arătate și faptelor sale.

134
 Cele mai cunoscute povești accesibile preşcolarilor ale scriitorului francez Charles Perrault
sunt: ,,Scufiţa Roşie”, ,,Motanul încălţat”, ,,Frumoasa din pădurea adormită”, ,,Cenuşăreasa”.
Poveștile Fraţilor Grimm contribuie la educaţia morală a copiilor, deoarece ele cuprind
multiple aspecte care-i interesează şi îi influenţează. Unele povești elogiază iscusinţa, ingeniozitatea
și isteţimea: ,,Ţărăncuţa cea isteaţă”, ,,Hansel şi Gretel”, ,,Cioara”, ,,Sălăţica”, altele evidenţiază
dragostea frăţească: ,,Frăţior şi surioară”, ori subliniază ideea ajutorării celor slabi: ,,Crăiasa
albinelor”, ,,Căsuţa din pădure”. O bună parte din basmele Fraţilor Grimm pledează pentru
dreptatea celui asuprit şi oropsit: ,,Pomul cu mere de aur”, ,,Baba Dochia”, ,,Apa vieţii” etc. În
general aceste creaţii ale poporului german cultivă copiilor de pretutindeni dragostea de om, spiritul
de dreptate socială, aspiraţia spre însuşirea calităţilor care înfrumuseţează portretul moral al omului.
Povestea poate:
• Să transpună copilul în lumea fantasticului;
• Să învingă fricile şi temerile copilului;
• Să formeze caracterul şi comportamentul copilului;
• Să înveselească copilul;
În concluzie, putem afirma că educația morală reprezintă modalitatea prin care sunt transmise
copiilor valorile încă de la cea mai fragedă vârstă. Educatoarea joacă un rol important în
promovarea valorilor la preșcolari deoarece aceasta are capacitatea de a influența copiii și îi poate
angaja în astfel de activități cu caracter moralizator, însă nu trebuie uitată și influența părinților în
formarea conduitei morale, deoarece familia oferă oportunități de învățare în casă, locul unde
copilul se naște, crește și descoperă valoarea încă de la începutul vieții. Educația bazată pe valoare
reprezintă un instrument care nu ne oferă numai o profesie, ci și un scop în viață. Scopul vieții
noastre este, fără îndoială, să ne cunoaștem pe noi înșine și să fi peste sine.

Bibliografie:
1. CRISTEA S. Dicționar de pedagogie. Chișinău-București, Grupul Editorial Litera, 2000
2. CUCUOȘ C. Pedagogie. Iași:Polirom,1996, 230 p.
3. DURKHEIM E. Educaţie şi sociologie. Bucureşti: E.D.P., 1980.
4. JULIA D. Dicţionar de filozofie, Bucureşti, Edit. Univers Enciclopedic, 1996.
5. LEGRAND L. Enseigner la morale aujourd’hui,PUF, Paris,1991.
6. SPRANGER E. Geisteswissenschaftliche Psychologie und Ethik der Personlichkeit, Max
Verlang, Halle,1930, Lebensformen.
7. ŞERBĂNESCU B. Valorile naţionale şi educaţia. Bucureşti: Educaţia Universitară Carol
Davila, 2000.
Conducător științific: Ovcerenco Nadejda – doctor, conferențiar universitar
135