Povestea

,,Brăduţului necăjit”.

Material
realizat :
Derulare manuală Mariana
 Bradul Tată ,bradul Mamă și bradul Copil
trăiau fericiţi în pădurea Familie , de la
poalele muntelui.
Mai erau doar câteva zile pâna la Crăciun
și peste toţi brazii și brăduţii cădea frica
și melancolia.
Unii ştiau că era momentul când viaţa le
era curmată , se despărţeau de locurile
natale ,fără ca nimeni să-i întrebe dacă
vor sau nu să facă Crăciunul în cine ştie ce
casă sau curte .
Brăduţul Copil avea nişte prietene care îl
încântau prin cântecul lor , îl înveseleau şi
nu-l lăsau să se gândească la ceea ce
poate fi un sfârşit.
Zilele treceau repede și primii tăiaţi au
fost părinţii. Rămas singur, nici nu ştia
ce să facă . Lacrimile i se rostogoleau
câteodata pe tulpină
Doar stelele de pe cer îi țineau de
urât în nopțile senine. Ar fi vrut să
ajungă sus, la ele.
 Într-o zi, prinse curaj și porni spre
vârful muntelui ca să fie cât mai aproape
de stele. Ajuns în vârful muntelui, se
întâlni cu un brad bătrân care-l întrebâ:
-Ce cauti aicea sus,măi brăduleț?
-Părinții mei au fost tăiați, și eu nu mai
am pe nimeni. Stelele îmi țin de urât
nopțile, sunt prietenele mele și vreau să
ajung cât mai sus, la ele.
În nopțile când cerul era înnorat, braduțul
nu putea vedea steluțele și se simțea
singur și trist.
 Într-o zi ,un iepure speriat se ascunse
sub crengile lui.
-Bună ziua, iepurașule, nu vrei să stai cu
mine să fim prieteni?
-Bucuros, spuse Urechilă.
Și rămase acolo un timp, până îl apucă
foamea.
-Brăduțule, n-ai cumva vreun morcov
sau o varză să le ronțăi?
-N-am, iepurașule, aici pe stânci nu crește
nimic.
-Îmi pare rău, dar trebuie să plec.Mi-e
tare foame. Te las cu bine.
Și dus a fost și nu s-a mai întors la brăduț.
Într-o altă zi, o veveriță s-a rătăcit și a
ajuns la brăduțul cel necăjit.
-Bine ai venit, dragă veveriță! o întâmpină
puiul de brad. Stai puțin cu mine!
-Bucuroasă, îi răspunse veverița, dar aș
vrea să știu: ceva ghindă, nuci sau alune ai
în scorbură sau prin ramuri?
-Nici în ramuri, nici în scorbură nu țin așa
ceva, răspunse oftând brăduțul.
-Atunci rămâi sănătos! zise veverita și
porni la vale.
Noaptea, brăduțul le rugă pe stele să vină
pană la el să îi țină de urât,dar stelele îi
răspundeau:
-Suntem prea departe, brăduțule! Ca să
ajungem la tine, ne-ar trebui o veșnicie!
-Nu va veni nimeni, niciodată să-mi țina
tovărășie? Suspină brăduțul singuratic.
Dar nu a trecut mult timp și a venit o
maşina, oamenii l-au tăiat, l-au încărcat și
au plecat. Ar fi vrut să-şi ia rămas bun de
la păsărele, de la locul în care a trăit și
bune și rele, de la iarnă și de la stele. Nu
a avut timp şi nici nu cred că a observat
cineva plecarea lui.
Oamenii l-au dus într-o piață unde erau și
alți brăduți pregătiți pentru vânzare. Dar
pentru că el era cel mai mic și mai subțirel,
l-au abandonat la marginea drumului.
Acolo l-am gasit eu și l-am adus la noi în
grupă să vă împrieteniți cu el să îl ajutați
să nu mai fie singur și necăjit.
Ce ziceți dragii mei,pe brăduț putem
să-l ajutăm să nu mai fie trist?
 SĂ NUMĂRĂM DARURILE CE
ÎMPODOBESC BRADUL! 1
3 CADOU
CADOURI

7
6
CADOURI
CADOURI

2
CADOURI 4
CADOURI

5
CADOURI
 La revedere,
Pe curând...

Mariana
Badulescu
Slanic