CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP 1014620001405 ,e-

mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte

,, FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,
Coordonator publicație Angela Cojocaru ,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,
Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului,formator ,expert PNUD
Pregătit pentru editare decembrie 2023
CAUZE ȘI CONSECINȚE ALE STRESULUI PROFESIONAL
ANA GUZINSCHI,VOLUNTAR AO,,OPORTUNITATE,,
ADNOTARE
Manifestat pe un termen scurt, stresul te ajuta să faci faţă mai bine provocărilor,
chiar şi situaţilor extreme, cum sunt dezastrele naturale sau ameninţărilor care ne
deranjează sănătatea. Eustresul,care face parte din doza noastră inevitabilă,recomandată
șichiar folositoare de stres ne stimulează,ne motivează și continuă să se comporte ca un
accelerator sau în unele momente servește drept combustibil pentru organismul nostru însă
doar în doze reduse deoarece menționăm că există și un stres negativ, numit distres, ce ne
poate afecta pe o perioadă îndelungată și cu cât mai mult se adâncește ,cu atât mai greu
devine de eliminat devenind un hazard al organismului uman și e capabil să aducă
serioase răvașe asupra sănătății noastre mentale ,comportamentului nostru ,și , cum toate
depind și merg una după alta,au de suferit și persoanele de lângă noi ,atmosfera devine
una foarte iritantă până într-un moment când acesta ne afectează toată viața.
Distresul , ca orice alt hazard presupune doar daune și de aceea este iminent să
punem în aplicare măsuri de combatere a acestuia. Deoarece nu putem elimina stresul din
viața noastră aplicând managementul stresului, putem să-l diminuăm, să-l împiedicăm să
ne deterioreze starea de sănătate.
Cuvinte cheie : psihoprofilaxie. stres organizațional ,eustres, distres
 ANNOTATION
Manifested in the short term, stress helps you cope better with challenges, even
extreme situations, such as natural disasters or threats that disturb our health. Eustress,
which is part of our inevitable, recommended and even useful dose of stress, stimulates us,
motivates us and continues to act as an accelerator or in some moments serves as fuel for
our body but only in reduced doses because we mention that there is also a stress negative,
called distress, which can affect us over a long period of time and the more it deepens, the
more difficult it becomes to eliminate, becoming a hazard of the human body and capable
of causing serious damage to our mental health, our behavior, and , as they all depend and
go one after the other, the people next to us also suffer, the atmosphere becomes very
irritating until a moment when it affects our whole life.
Distress, like any other hazard, only involves damage and that is why it is imminent
to implement measures to combat it. Since we cannot eliminate stress from our lives by
applying stress management, we can reduce it, prevent it from damaging our health.
Key words: psychoprophylaxis. organizational stress, eustress, distress

Viata social-profesională actuală îi supune din ce în ce mai mult, pe indivizi, -

purtători ai unor rol-status-uri multiple și membri ai diverselor organizații (cu structuri
diferite) - unor presiuni multiple, specifice sau nespecifice, care le activează, conștient sau nu,
resursele personale de adaptare. O mulțime de condiții, situații, presiuni/ tensiuni, pericole,
riscuri, amenințări de ordin fizico-chimic sau din mediul socioprofesional pot fi considerate
reale agresiuni pentru persoana umană, ca sistem bio-psiho-social.
Stresul organizațional este una dintre problemele cu care se confruntă societatea
modernă, fiind generat de viaţa profesională, de mediul muncii, cu consecinţe nemijlocite
asupra activităţii profesionale, dar şi asupra sănătăţii celor care prestează munca respectivă.
Ca urmare a modificărilor explozive ale tehnologiilor, a penetrării agresive a proceselor de
informatizare, dar şi a modernizării sistemelor manageriale s-au schimbat în profunzime
natura societăţii, în general, şi a locurilor de muncă în special.
Conceptul de stres a fost introdus în literatura de specialitate de Hans Selye în prima
jumătate a secolului al XX-lea, într-una din cele europene reviste din 4 iulie 1936 în secțiunea
„Scrisori către redactor”cu o nota ce consta doar din 74 de rînduri și se numea
„Sindrom,cauzat de diverși agenți dăunători ”.
Mai tirziu termenul „stres” a fost introdus în psihofiziologie de către Walter Cannon,
implicând stresul neuropsihic apărut ca răspuns „de luptă sau fugă” la o amenințare.Conceptul
respectiv a fost preluat apoi de mai multi autori care l-au inclus în cercetarele sale ,ajungînd la
concluzii interesante .
Stresul, în accepţiunea sa cea mai largă, este caracterizat prin câteva definiţii redate în
cele ce urmează:
Hans Hugo Bruno Selye a fost un biochimist canadian de origine austro-ungară, cel
care a introdus în știință noțiunea de stres. In anul 1957 (12) el a definit stresul ca Reacţie
generală a organismului la o serie de agenţi stresori externi de sorginte fizică, chimică,
biologică şi psihologică ; [10]
McGrath in 1974 a spus ca stresul este Un dezechilibru marcat între solicitările
mediului şi capacităţile de răspuns ale organismului.; [4]
Fritzsche in 2003, la rindul sau, a caracterizat stresul ca O reacţie de răspuns,
resimţită ca un efort de către subiect, la o solicitare în plan fizic (somatic) şi/sau psihologic,
produsă de diverse cauze, externe sau interne, denumite stresori; [3]
Christian Wolff defineste stresul ca fiind reacția individului la diverși agenți nocivi și
amenințători; o stare dinamica a organismului. Stresul reprezintă un dezechilibru perceput
subiectiv, între cerințele organismului și capacitatea sa de raspuns. Aceasta percepție
subiectiva trece prin două filtre apreciative: filtrul primar, prin care persoana evalueaza gradul
de pericol al unui agent inductor de stres, si filtrul secundar, prin care persoana se evaluează
pe sine pentru a-si determina potențialul de a combate agentul nociv [13] .
Stresul a fost definit ca "un stimul sau un raspuns sau ca rezultat al interacțiuunii stimul-
răspuns, interacțiune care exprimă un oarecare dezechilibru al relației persoanei cu mediul
său"
Opiniile actuale cu privire la felul în care trebuie definit stresul impun cercetătorilor să
gîndeasca stresul ca fiind ceva relațional, ca rezultat al unui schimb (tranzacții) între individ și
mediu. Abordarea tranzacțională orientează cercetătorii spre identificarea acelor procese care
leagă individul de mediu, accentul cazînd pe tranzacție și considerînd că stresul nu ține doar
de individ sau doar de mediu.
De origine engleză, cuvântul "stress" circumscrie o serie de substantive înrudite ca
înţeles, dar cu nuanţe uşor diferite: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune, constrângere.
încordare. În limba română, cuvântul „stres” este în „general utilizat pentru orice factor din
mediu (traumatism, emoţii, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om şi la animale o stare
de tensiune şi o reacţie de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave; efect
nefavorabil produs asupra organismului fiinţelor de un factor de mediu” .
 Competiţia economică dură în care este angrenată viaţa socială prezentă este
considerată ca unul din semnele sau reacţiile generatoare a ceea ce a intrat în limbajul cotidian
sub denumirea de „stres ocupaţional”.
Problemele de la locul de muncă, cum ar fi relaţiile interpersonale, stabilite între
membrii colectivelor de muncă sunt incriminate ca factori cauzatori de stres ocupaţional, puşi
în rînd cu ceilalţi agenţi stresori cum ar fi, probleme financiare sau familiale. Studiile arată că
un sfert dintre angajaţi consideră că serviciul este cel mai important stresor din viaţa lor. Trei
sferturi dintre angajaţi cred că muncitorii din zilele noastre sunt mai stresaţi decît cei din
generaţia anterioară[9].
Stresul ocupaţional apare ori de cîte ori sarcinile de muncă depăşesc resursele adaptive
ale angajaţilor, în timp ce sindromul de epuizare constituie faza finală a dezadaptării, datorată
unui dezechilibru îndelungat între cerinţe şi resurse. O altă distincţie porneşte de la ideea că
stresul nu conduce întotdeauna la atitudini şi comportamente negative din partea angajaţilor,
în timp ce burnout-ul este asociat de fiecare dată cu asemenea trăiri negative.
Dacă stresul poate afecta pe toţi, sindromul de epuizare apare doar la persoanele care
şi-au început cariera într-un mod foarte entuziast, avînd așteptări şi obiective ridicate, dar
neîmplinite ulterior.
Prin urmare, acest sindrom poate fi considerat cel mult un tip special de stres
ocupațional. G. Selye consideră că arderea profesională apare în rezultatul interiorizării
emoţiilor negative fără posibilitatea de a le exterioriza sau „elibera.
Epuizarea emoţională se tratează ca componentă bazală a arderii profesionale şi se
manifestă prin senzaţia de hipertensionareemoţionala, pustietate, cheltuirea totală a propriilor
resurse emoţionale. Persoana conştientizează că nu poate să se dedice lucrului ca înainte.
Apare senzaţia de emoţii „stopate, „ascunse; apar simptomele depresiei şi în cazuri complicate
sunt posibile erupţiileemoţionale. []
Depersonalizarea (dezumanizarea) prezintă prin sine tendinţa de a dezvolta atitudini
negative, cinice, reci faţă de alţi oameni (beneficiari, colegi, manageri). Contactele devin
nepersonificateşiformale. Orientărilenegativeapărute pot iniţialavea un caracter latent şi se
manifestăprintr-o iritareinterioarăreţinută, care cutimpuliese la suprafaţăînformă de focare de
iritare.
,,E de menţionat că arderea emoţională se poate transmite şi molipsi, respectiv pot fi
supuse acestui sindrom organizaţii întregi. În aşa condiţii, între angajaţi nu se evidenţiază
deosebiri în conduită şi atitudini. Printre cauzele ce provoacă arderea emoţională colectivă s-
ar enumera: cerinţele exagerate faţă de angajaţi, lipsa criteriilor clare de evaluare, sarcini
ambigue, clasarea responsabilităţilorşi motivarea ineficientă. În astfel de organizaţii fluxul
cadrelor este destul de mare şi frecvent, pauze dese, scăderea productivităţii, dependenţa
exagerată de şefi, conflicte frecvente între angajaţi .
La ora actuală riscul de dezvoltare a arderii emoţionale este recunoscut ca fiind posibil
la oameni din diferite sfere ale activităţii. Aceasta se explică prin faptul că în timpul zilei de
muncă, practic, fiecare om are un şir întreg de contacte de durată scurtă cu persoane
necunoscute/puţin cunoscute, de asemenea, sunt prezenţişialţi factori care intensifică riscul de
dezvoltare a sindromului arderii emoţionale.,, [1]
Efectele stresului se pot manifesta la nivel psihic prin incordare, teama, nervozitate sau
la nivel fizic prin cresterea secretiei de adrenalina, intensificarea batailor inimii ori
transpiratie. Factorii stresori nu produc direct nici o boala, insa sunt responsabili pentru
agravarea anumitor afectiuni cardiovasculare, alergii, astm, migrene, depresii, eczeme,
psoriazis, sindrom de oboseala cronica, sindromul colonului iritabil și a altor probleme
digestive.[7]
Sânt studii care ne-au demonstrat ca stresul, atit petermen lung cit si cel pe termen
scurt, influienteaza si sistemul imunitar. O dovada a faptului că stresul scade funcțiile
sistemului imunitar este folosirea cortizolului în scop terapeutic la pacienții care primesc
transplanturi, pentru ca acesta impiedica sistemul imunitar sa le respinga.
Cortizolul scade inflamatia din corp pe termen scurt, dar în timp celulele imune devin
insensibile la cortizolul crescut și apar disfuncționalități, dezechilibre, inflamatie generalizată,
boli autoimune, alergii, viroze, ulcer, boli de inima, cancer, diabet, astm, scaderea
testosteronului și disfunctie sexuala.
De asemenea și endorfinele, substanțe analgezice naturale ce combat durerea și care se
secretă în timpul exercițiilor fizice scad nivelul de cortizol.
Tipologia psihologica a fiecarei persoane este care face diferența în ceea ce priveste
reacția în fața stresului .Persoanele calme ,empatice și înțelegatoare ,au capacitatea de a
integra experiențele negative cu o mai mare ușurință ,în timp ce ,persoanele agresive sau cele
care au dezvoltat de-a lungul vieții o serie de temeri sânt mai fragile și vulnerabile în fața
episoadelor de stres ,fapt ce conduce la apariția și dezvoltarea unor tulburări și boli de natura
psihosomatica.
Impactul stresului asupra unui angajat, în primul rând, depinde de durata factorilor de
stres, de gradul de expunere și de capacitățile de recuperare ale angajatului.Efectele stresului
profesional se resimt diferit de la o persoană la alta, în funcție de mai multe variabile:
personalitate, vârstă, gen, starea emoțională, etc[].
 Totodată, sprijinul oferit de cei din jur poate reduce impactul stresului, în timp ce
suprapunerea stresului profesional cu alte situații presante pot agrava efectele stresului.
De multe ori cei din jurul persoanei afectate de stres observă înaintea ei o schimbare în
comportament. Ce se întâmpla mai exact? În primă fază, stresul se manifestă prin emoții și
stări de spirit negative: furie,anxietate, iritabilitate[].
Nici efectele asupra stării de sănătate nu întârzie să apară: tulburări ale somn,  dureri
de cap, dureri de stomac, dificultăți de concentrare.Stresul constant care nu dispare, ci se
accentuează, poate duce în timp la apariția unor tulburări serioase de sănătate:
Tulburări de sănătate

Tulburări Descrieri
boli cardiovasculare- Studiile au indicat un risc mai mare de apariție a
acestor afecțiuni la angajații care au un loc de muncă
foarte solicitant din punct de vedere psihologic
afecțiuni musculo-scheletice Cercetările realizate în mediul organizațional au
concluzionat că stresul profesional crește riscul unor
afecțiuni ale spatelui și ale extremităților musculo-
scheletice
tulburări psihologice  Depresiași sindromul burnout (oboseala cronică) sânt
favorizate de stresul legat de muncă
Sursa,Юрьева Л.Н Синдром «эмоциональноговыгорания» у лиц, работающих в
сфере охраны психическогоздоровья: диагностика, профилактика и коррекция / Л.Н.
Юрьева, В.Е. Семенихина // Укр. вiсн. психоневрологiï. – 2002. – Т. 10, вип. 1(30). – С.
155–156
Cert este faptul că stresul face parte din viaţa noastră. Deşi nu poate fi eliminat
complet noi avem puterea să-l controlăm şi gestionatm astfel încât să ne ajute să ne
îmbunătăţim sănătatea mentală şi fizică. Este iminent să înţelegem mai întâi cu certitudine
modul în care organismul nostru reacţionează la stres. Indiferent în ce măsură acesta se
manifesta, stresul ne afectează pe fiecare.
Acesta poate apărea atât timp cât stăm în trafic sau când avem de îndeplinit o lucrare
şi timpul se scurge devenind insuficient,cât și atunci când suntem îngrijoraţi din cauza unei
boli sau suntem certați cu alte persoane.
Stresul e un virus ce se extinde din toate părțile și continuă contamineze deoarece nu
se limiteazî la o singură gazdă.Reacția pe care o are organismul la stres poate fi extrem de
utilă în momentele în care te afli într-o situație tensionată fata în faţă cu un pericol fizic .
Nivelul crescut de adrenalină permite în acele situaţii să acționezi diferit,să te concentrezi și
să duci la sfârșit lucruri pe care nu îţi imaginai că le poţi face.
BIBLIOGRAFIE
1. CAPOTESCU O., Stresul occupational. Teorii, modele, aplicații. Iași: editura Lumen,
2006, 118 p.
2. GORINCIOI V. De la stres la sindromul arderii emoţionale. În: Studia Universitatis,
2008. nr 9(19). pp. 201-203.
3. FRITZSCHE, GARDELL B. Underload and overload in working life: outline of a
multidisciplinary approach. J Human Stress. 1976 Sep;2(3):35–46. 
4. GRATH. MC Comprehensive Stress Management, by Wm.C.Brown Publishers, 1990
(pp.17)
5. HOOKE R STRECHER V, METZNER HL, ROBBINS CA. Occupational stress and
health among men and women in the Tecumseh Community Health Study. J Health
Soc Behav. 1986 Mar;27(1):62–77. 
6. YuR''EVA L.N. Sindrom «emotsional'nogo vygoraniya» u lits, rabotayushchikh v
sfere okhrany psikhicheskogo zdorov'ya: diagnostika, profilaktika i korrektsiya / L.N.
Yur'eva, V.E. Semenikhina // Ukr. visn. psikhonevrologiï. – 2002. – T. 10, vip. 1(30).
– S. 155–156.
7. LOSII E. Influenţa trăsăturilor de personalitate asupra tipului de reacţionare în situaţie
de stres ocupaţional. În: Revista „Psihologie, Pedagogie specială şi Asistenţă Socială”,
UPS „Ion Creangă”, 2010. nr 18. pp. 55-62.
8. OREL V. E. Sindrom psikhicheskogo vygoraniya lichnosti. M.: Iz.RAN,2005.330 s
9. POTÎNG A, SÎRBU A. Sursele stresului ocupaţional şi satisfacţia profesională la
angajaţi (studiu comparativ). În: Materialele CȘI „Învăţământul postmodern: eficienţă
şi funcuţionalitate”, 2013. pp. 488-489.
10. SEL''E G. Stress bez distressa. - Riga, 1992.
11. SOKOLKOV E. A., Mel'nikov V. I. Strategiya preodoleniya stressa v ekstre- mal'nykh
situatsiyakh: Monografiya. – Novosibirsk, 2006. – 368 s.
12. VOICU C. Orientări şi perspective în psihofiziologia stresului. Aspecte diferenţiale.
București: Revista de psihologie, Academia Română, 2007. Vol. 49, nr 3-4, pp. 177-
184
13. WOLF 'Stres and disease! Oxford Universit( Press),. Eheir nature and treatment!
Boston! Bittle :roLe1965
14. ZLATE M., Tratat de psihologie organizațională. Iași: Polirom, 2007, 668 p.