UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

Specializarea Psihologie
Anul I, gr. 2, subgr. 2

Practică
- STRESUL ACADEMIC-

Profesori coordonatori: Claudia Ionescu

Andra Văsȋi

Studenţi: Boboc Andreea

Dumitrache Larisa
Drăghiciu Mihai
Pospai Elena
Şovar Corina
Udrescu Cătălin Gabriel
Ungureanu Laura

-2013-
 Termenul de stres

Termenul stres circumscrie: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune, constrângere,

încordare nervoasă. În limba română, termenul de stres a fost preluat iniţial cu ortografia din
limba engleză (stress) pentru ca mai apoi ortografia să fie adaptată, cu un singur “s” (stres)
atunci când au apărut derivatele adjectivale (stresant), substantivale (stresor) şi verbale (a
stresa).
În Anglia, în secolul al XVII-lea, stres însemna “stare de depresie în raport cu
oprimarea sau duritatea, cu privaţiunile, oboseala şi, într-un sens mai general, adversitatea
vieţii”.
Dictionarul de psihologie La Rousee defineşte termenul de stres ca fiind „starea în
care se gaseşte un organism ameninţat de dezechilibru sub acţiunea unor agenti sau condiţii
care pun în pericol mecanismele sale homeostatice”. Orice factor susceptibil de a distruge
acest echilibru, fie el factor de origine fizică, chimică, infecţioasă sau psihologică, este numit
„agent stresant”. Tremenul stres desemnează atât agentul stresor cât şi reacţia corpului la
acesta. După Selye, acest răspuns nespecificat este legat de mecanismele neuroendocrine.
Numeroase observaţii ştiinţifice au arătat că şocurile afective, cum ar fi pierderea
partenerului, provoacă alterarea, ba chiar prăbuşirea mecanismelor de apărare ale
organismului împotriva bolilor şi, în consecinta, creşterea riscului de a contracta afecţiuni
grave, inclusiv cancerul ( Sillamy, 2000).
Stresul reprezintă un aspect normal şi necesar al vieţii, aspect de care omul nu poate
scăpa. Stresul poate genera un disconfort temporar şi de asemenea poate induce consecinţe pe
termen lung. În timp ce prea mult stres poate altera starea de sănătate a unui individ cât şi
bunăstarea acestuia, totuşi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravieţuire.
Stresul se poate concretiza în diminuarea normalităţii funcţiilor sau chiar în apariţia
bolilor, dar poate ajuta persoana aflată într-o stare de pericol şi contribuie în accentuarea
achiziţiilor.
Definirea stresului este îngreunată de faptul că această noţiune cunoaşte numeroase
accepţiuni. J.B. Stora le-a menţionat:
 stresul, în sensul său activ, este o forţă care produce o tensiune: este vorba de un
stimul extern, fie fizic (zgomot, căldură, frig), fie psihologic (necaz, tristeţe);
 stresul este înţeles ca rezultatul acţiunii exercitate de un stresor, agent fizic şi/sau
psihologic şi/sau social, asupra sănătăţii unei persoane (consecinţele biologice,
mentale şi psihice ale acţiunii acestui agent asupra sănătăţii persoanei);
 stresul este concomitent agentul stresor şi rezultatul acestei acţiuni, în diversele sale
dimensiuni particulare; această semnificaţie este reţinută în numeroase lucrări
apărutedupă Hans Selye;
 stresul nu mai este luat în considerare ca reprezentând consecinţele somatice, ci ca
apărare a funcţionării psihicului faţă de stimulările senzoriale şi motrice.
Selye introduce conceptul de stres propriu-zis în anii ’50, concept ce ocupă un loc
important mai întâi în medicină, apoi în psihiatrie. În concepţia lui Selye, stresul nu este decât
o reacţie biologică şi generală, adică “o stare care se traduce printr-un sindrom specific,
corespunzător tuturor modificărilor nespecifice, induse astfel într-un sistem biologic”. El
defineşte stresul la început ca fiind o agresiune, apoi ca o reacţie a subiectului la o agresiune,
ultima reprezentând un stresor.
Bazându-se pe diverse lucrări, Jonas şi Crocq propun următoarea definiţie: “Stresul
este o reacţie fiziologică şi psihologică de alarmă, de mobilizare şi de apărare a organismului
(sau, mai bine, a individului, a persoanei) faţă de o agresiune, o ameninţare sau chiar – s-ar
putea spune – faţă de o situaţie trăită neobişnuită.
O altă definiţie a stresului este cea propusă de Ph.Jeammet şi colaboratorii săi:
“Noţiunea de stres, în accepţia ei cea mai largă, cuprinde orice agresiune asupra organismului,
de origine externă sau internă, care întrerupe echilibrul homeostatic. Aceastăacţiune poate fi
fizică, sub forma stimulilor nociceptivi (temperatură, zgomot) sau a agenţilor traumatizanţi,
infecţioşi sau toxici. Ea poate viza nivelurile cele mai înalte ale integrării senzoriale şi
cognitive, perturbarea atingând în acest caz sistemul de relaţie al subiectului cu mediul său”.
Termenul de stres are în general două accepţiuni:
a) situaţie, stimul, ce pune organismul într-o stare de tensiune;
b) însăşi starea de tensiune deosebită a organismului prin care acesta îşi mobilizeazătoate
resursele sale de apărare pentru a face faţă unei agresiuni fizice sau psihice.

În cazul în care accentul este pus pe starea organismului, pe reacţiile acestuia la agenţii
stresori, se au în vedere răspunsurile emoţionale în exces. Aceste răspunsuri emoţionale sunt
exprimate vizibil în comportamentul individului, în limbaj, activitatea motorie, precum şi în
devierea diferitelor constante psihologice sau fiziologice.

Stres – stres psihosocial – stres ocupaţional – burnout

Dificultatile în cercetarea stresului rezida în discrepantele existente în felul în care

stresul este definit si operationalizat. În trecut, termenul de stres definea sentimente si reactii
negative care pot ameninta starea de bine a individului. În acceptia lui Cox (1985), definitia
stresului este: un stimul, un raspuns sau rezultatul interactiunii între cele doua, rezultând un
dezechilibru între persoana si mediu. Lazarus si Lanier (1978) (apud Cooper,et al., 2001)
sugereaza faptul ca cercetatorii percep stresul ca fiind o relatie sau o tranzactie între individ si
mediu. Astfel, tranzactia îi permite cercetatorului sa identifice procesele care leaga individul
de mediu. Stresul este un proces continuu care presupune o tranzactie între individ si mediul
sau în care individul trebuie sa evalueze acel mediu pentru a gasi mecanisme de coping. Cox
(1985) afirma ca stresul îsi are originile într-un proces continuu în care sunt implicati indivizii
în interactiune cu mediul lor evaluând acea interactiune cu mediul. În opinia lui Cherniss
(1980) „nivelul de stres este o functie a discrepantei percepute dintre resursa si cerere si
nivelul de afectare care se considera ca va aparea daca nu se poate face fata cererii”. Stresul,
deci, devine discrepanta dintre cererile mediului si capacitatea persoanei de a raspunde la
acestea, cauzând astfel o posibila ruptura a procesului homeostatic natural al organismului
care îi ameninta viabilitatea.
Din perspectiva istorica, au existat multe modele teoretice ale stresului. Cooper,
Dewe, si O’Driscoll (2001) au luat în considerare aspecte esentiale în dezbaterea asupra
metodologiilor adecvate si au examinat argumentele propuse pentru o abordare mai larga a
cercetarii stresului ocupational, pentru a include o gama mai larga de proceduri de evaluare si
pentru a adopta metodologii convergente.
Principala problema pe care o ridica modelele prezentate anterior este aceea că
esueaza sa identifice acele elemente care caracterizeaza natura nepotrivirii dintre persoana si
mediu. Stresorii apar în cadrul mediului sau organizatiilor. Nu toate elementele tensionate
produc stresori cronici în diverse domenii ocupationale. Problema metodologica este aceea a
stabilirii unui cadru unitar pentru determinarea stresorilor. Discrepantele în definirea
stresorilor apar deoarece oamenii care îndeplinesc cu succes un rol obtin aceste performante
în detrimentul unui alt rol (Pearlin et al., 1981). Stresorii cronici care produc burnout provin
din rolul pe care individul si-l asuma într-un mediu specific. În consecinta, punerea de acord
asupra naturii nepotrivirii i-a determinat pe cercetatori sa se concentreze pe chestiunile legate
de proces, deplasându-si atentia catre procesul de evaluare-apreciere pentru a determina
importanta confruntarii (evaluare primara) si a impactului confruntarii (evaluare secundara)
(Lazarus, 1990).

Stresul la studenţi
Multe dintre cercetările despre stres s-au realizat pe studenţi, în special pe studenţii de
la medicina, farmacie, stomatologie (Beck, & Srivastava, 1991; Coburn, & Jovaisas, 1975;
Davis, Tedesco, & Meier, 1989; Hamill, 1995; Helmers, Danoff, Steinert, Leyton, & Young,
1997; Vitaliano, Maiuuro, Mitchell, & Russo, 1989). Studenţii care raporteaza evenimente
stresante de viata in numar mare, au probleme cu sanatatea mintala, au o stima scazuta de sine
si au in general probleme de santate.
Niveluri ridicate ale depresiei şi suicidului au fost constatate printre tineri iar în acest
sens pot fi citate studiile lui Benfari, Beiser, Leighton, Mertens, Berkman (1971) (Coyne,
1985). Explicaţiile sunt greu de găsit. Această categorie de vârstă poate să se confrunte cu
probleme care sunt mai dificil de rezolvat pentru ei decât problemele altor categorii de vârstă.
Se ştie că aceasta categorie de vârstă are un nivel ridicat al anxietăţii şi un sentiment ridicat al
neajutorării şi lipsei controlului. Este nevoie de alte cercetări pentru a explica acest fapt
(Sawyer, 1985).
Ce face cadrul academic să fie în mod particular stresant? În timpul facultăţii, mai
mult decât oricând, suntem puşi în situaţii diverse în care trebuie să ne demonstrăm priceperea
şi să facem faţă la multe provocări care apar, şi totodată este perioada când mulţi dintre noi se
angajează şi trebuie să facă faţă cerinţelor profesionale, să fie capabili să punăîn practică ceea
ce au învăţat. Această perioadă de început este destul de stresantă şi cere foarte mult efort
intelectual şi mai ales afectiv de a depăşi cu bine situaţiile-problemă. Acum este perioada
primilor paşi în profesie iar speranţele şi idealurile noastre, destul de fragile, se pot sfărâma
relativ uşor. Este suficient acest gând pentru ca teama de eşec să ne monitorizeze mereu
fiecare încercare de a face ceva. Fiecare activitate este însoţită mai mult ca oricând de teama
de a nu reuşi să o ducem la bun sfârşit, de a avea eşec, deoarece acum este perioada primilor
paşi în profesie şi în viaţa independentă, viaţa pe cont propriu. Chiar dacă ştim cu toţii că paşii
mici sunt cei mai siguri, câţi fac aceşti paşi mici şi câţi sunt purtaţi de entuziasm şi gata să
facă salturi pentru a obţine ceea ce vor cât mai repede. Numai aceste salturi cresc şansele unui
eşec iar entuziasmul dublează şansa eşecului.
În timpul facultăţii, teama de eşec vizează următoarele domenii:
 abilităţi academice
 cariera de după absolvirea facultăţii (uneori chiar din timpul ei)
 îmbinarea timpului petrecut cu familia şi al timpului dedicat muncii
 resursele financiare
  relaţii intime
 prietenii etc.
În acest context sunt frecvente întrebările care trădează de fapt teama de eşec: ”Sunt
capabil să fac faţă cerinţelor profesionale de mai târziu ?”, ”Pot să găsesc resursele financiare
de care am nevoie ?”, ”Voi putea să găsesc pe cineva potrivit pentru mine ?” etc.

Stresul la bărbaţi şi la femei

Faptul că femeile sunt mai înclinate spre stres se poate datora următoarelor:

 diferenţele în tipurile de evenimente trăite pot media diferenţe în expunerea la stres.

De exemplu, bărbaţii raportează mai mulţi stresori care ţin de munca şi aspectul
economic, în timp ce femeile raportează mai mulţi stresori care ţin de sănătate şi
familie (Sawyer, 1985).

 comportamente diferite în raportarea simptomelor. Bărbaţii sunt mai puţin dispuşi

decât femeile să discute despre sentimentele lor.

 problemele mai comune bărbaţilor precum dependenţa de alcool, tulburările de

personalitate sau de conduită, pot masca stresul

 bărbaţii au tendinţa de a evita sau nega problemele şi de aceea nu le place să se descrie

ca fiind stresati. Femeile se întorc mereu la sentimentele şi situaţiile care le-au cauzat
stres.

 bărbaţii sunt consideraţi ca fiind mai independenţi şi ca rezolvându-şi singuri

problemele. Femeile sunt mai predispuse să împărtăşească ceea ce simt chiar dacă asta
nu le rezolvă problemele.

 spre deosebire de bărbaţi, femeile prezintă un plus de vulnerabilitate faţă de situaţiile

psihostresante şi frustrante. Această vulnerabilitate poate deriva din diferenţele între
resursele personale. De exemplu, femeile sunt mai predispuse la pesimism şi la a avea
o stimă scăzută de sine, ceea ce favorizează un stil cognitiv care le face sensibile la
stresorii sociali şi interpersonali.

 în unele medii socio-culturale viaţa femeilor este mai stresantă decât a bărbaţilor, la
sarcinile profesionale adăugându-se cele familiale.

 diferenţele biologice şi hormonale ar putea constitui baza acestei vulnerabilităţi pentru

depresie: astfel, femeile au niveluri mai crescute decât bărbaţii de monoaminoxidază
care se consideră că scoate din funcţiune neurotransmiţătorii implicaţi în reglarea
dispoziţiei.

 statutul psihosocial.

 starea de dependenţă şi subordonare faţă de soţ.

  exploatarea obligaţiilor materne .

 deschiderea mai mică spre funcţii importante .

 diferite eventualităţi psihologice: frustrări, respingeri, umiliri, chiar sacrificii care ar

putea zdruncina echilibrul fragil al femeii (Tudose Fl., Tudose C., 2002).

Femeile sunt mai stresate decât bărbaţii asa cum o arata multe cercetari iar acest
lucru determina si numarul mai mare de femei depresive in comparatie cu numarul barbatilor
depresivi. Cele mai multe cercetări au fost făcute pe aceste categorii în ultimii ani, pe
douădirecţii principale:

1. Evaluarea indirectă a stresului legat de rol: s-a pornit de la perspectiva dominantă

că femeile sunt relativ dezavantajate faţă de bărbaţi pentru că rolurile lor le expun la un stres
cronic mai mare.

Prevalenţa depresiei, de două ori mai ridicată la femei, este explicată de unii autori prin
rolurile tipic feminine care implică o cantitate mai mare de stres şi mai puţine resurse de
coping sau prin vulnerabilitatea mai ridicată rezultată din rolurile familiale sau din cele legate
de prietenie/dragoste. Expectanţele normative de rol şi gradul de adecvare a prestaţiilor la
acestea dau măsura autoevaluării. Orice eşec poate afecta stima de sine. Astfel, dublarea
riscului depresiei la femei după traversarea unui eveniment negativ sever vizează de fiecare
dată roluri domestice, tipic feminine: problemele copiilor, ale casei, ale reproducerii.

Evenimentele negative legate de mariaj, sănătate, loc de muncă nu diferenţiază femeile de

bărbaţi în privinţa riscului depresiei.

2. A doua direcţie a examinat evenimentele stresante. S-a arătat că, în aprecierea

suferinţei nespecifice, există o interacţiune semnificativă între sex şi evenimentele neplăcute.
În legătură cu aceasta s-au avansat următoarele ipoteze:

a. femeile sunt dezavantajate în accesul la suportul social

b. femeile sunt mai puţin avantajate în folosirea strategiilor eficiente de adaptare

c. caracteristici specifice de personalitate

Deşi analizele centralizate ale inventarelor evenimentelor de viaţă arată că în medie

femeile sunt mult mai vulnerabile decât bărbaţii, totuşi pentru unele evenimente acest lucru nu
este adevărat. Încercările de până acum nu au găsit, de exemplu, că femeile suferă mult mai
mult decât bărbaţii în crizele majore de viaţă, precum pierderea slujbei, divorţ sau văduvie.
Vulnerabilitatea lor este mai mare în mod esenţial asociată cu evenimentele care se întâmplă
persoanelor apropiate. De exemplu: decesul unei persoane apropiate. O explicaţie a acestei
diferenţe este legată de faptul că femeia oferă mai mult suport celor din jur decât bărbatul şi
că aceasta crează stres în solicitări, ceea ce poate duce la tulburări psihiatrice. O altă explicaţie
este că femeile ar fi mai empatice decât bărbaţii şi şi-ar extinde interesele şi preocupările
asupra unei game mai largi de preocupări. Pare, deci, că evenimentele care au loc în reţeaua
de relaţii sociale ar putea justifica o parte semnificativă a relaţiilor dintre suferinţă-sex-stres.
 Obiectivele cercetării:
Această cercetare îşi propune să analizeze preponderenta factorilor stresori la studenţii
din anul 1 la Facultatea De Psihologie din Pitesti.

Ipoteze de cercetare:
1. Subiecţii de gen feminin au un nivel al mai ridicat al stresului decât subiecţii de gen
masculin.

2. Subiecţii care au absolvit un liceu cu profil real au un nivel mai ridicat al stresului decât
subiecţii care au absolvit un liceu cu profil uman.

3. Subiecţii care acum frecventează prima facultate au un nivel mai ridicat al stresului
comparativ cu subiecţii care acum frecventează a doua facultate.

Variabilele cercetării:

Prima variabilă independentă este genul biologic, care are două grade de intensitate:

1) masculin

2) feminin

A doua variabilă independentă este profilul liceului absolvit, cu două grade de intensitate:

1) uman

2) real

A treia variabilă independentă, studii universitare anterioare, are două niveluri:

1) prima facultate pe care o frecventează

2) a doua facultate pe care o frecventează.

Variabila dependentă este nivelul de stres.

 Metode folosite:
Pentru măsurarea atitudinilor populației s-a folosit metoda chestionarului.

Instrumente folosite:
Chestionarul cuprinde 15 itemi , si a fost realizat prin conceptualizarea stresului.

Lotul de subiecţi
În cercetare, au fost folosiţi 50 de subiecţi, din care 14 subiecţi de gen masculin şi 36
de subiecţi de gen feminin. 22 dintre subiecţi au terminat un liceu cu profil uman si 28 un
liceu cu profil real, pentru 38 dintre ei aceasta fiind prima facultate pe care o urmează, iar
pentru 12, a doua facultate.

Analiza datelor şi interpretarea rezultatelor

S-a verificat existenţa efectului principal al variabilelor independente genul biologic,
profilul liceului absolvit şi studiile universitare anterioare asupra variabilei dependente nivelul
de stres:

1) Efectul variabilei gen biologic asupra variabilei nivelul de stres:

Aplicând testul T pentru eşantioane independente, nu s-au obţinut diferenţe

semnificative statistic pentru nivelul de stres ( t(48) = 1,161; p = 0,251; p > 0,05), media
subiecţilor de gen masculin este de 5,11, iar media subiecţilor de gen feminin este de 4,86.
 2) Efectul variabilei profilul liceului absolvit asupra variabilei nivelul de stres:

S-a aplicat testul t pentru eşantioane independente pentru a verifica efectul variabilei
profilul liceului absolvit asupra nivelului de stres. Nu s-au obţinut diferenţe semnificative (t

(48) = 0.689; p = 0,494), în sensul că subiecţii care au absolvit un liceu cu un profil uman
resimt acelaşi nivel de stres ca şi subiecţii care au absolvit un liceu cu profil real.
 3) Efectul variabilei studii universitare anterioare asupra variabilei nivelul de
stres:

S-a aplicat testul t pentru eşantioane independente pentru a verifica efectul variabilei
studii universitare anterioare asupra nivelului de stres. Nu au fost obţinute diferenţe
semnificative (t (48) = 0,079; p = 0,937), în sensul că subiecţii care frecventează acum prima
facultate resimt acelaşi nivel de stres ca subiecţii care frecventează acum a doua facultate.
Interpretarea calitativă :

 Specificitatea culturală - 5 subiecti evaluati din 5 au raspuns ca testul este exclusiv pt

tinerii a caror medie de varsta este intre 20-30 de ani.
 Validitatea de aspect - 5 subiecti din 5 au raspuns ca testul evalueaza stresul
 Mediul de testare – Subiecţii au afirmat că mediul de testare nu le-a influenţat performanţa
la test.
 Limbajul testului - Limbajul testului, au spus ei, este unul inteligibil si ca nu i-a influentat.
 Lungimea testului – Subiecţii au raspuns ca testul nu a fost lung, este explicabil intrucat
sunt obisnuiti cu testari si mai lungi.
 Răspunsurile aleatoare - Subiectii evaluati nu au raspuns aleatoriu.
 Corectitudinea testării - Subiectii evaluati au raspuns ca nu s-a putut trisa la un astfel de
test.
 Starea psihică/fizică a subiectului în timpul examinării - Starea subiectilor a fost una
buna,nu au fost influentati la testare.
 Impresia generală - Subiectii considera ca testul este bun,neavand sugestii de facut.
 Preferinţe - Nu exista preferinte ale subiectilor si nici sugestii.
 Pregătirea anterioară - Subiectii nu s-au pregatit special pentru acest test.

Concluziile studiului
Rezultatele au arătat că nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de
stres al studenţilor de anul I de la Facultatea de Psihologie în funcţie de genul biologic,
profilul liceului absolvit şi studiile universitare anterioare.

De asemenea, dificultăţile întâmpinate de absolvenţii din România în găsirea unui loc

de muncă îi determină pe aceştia să aleagă o facultate care să le ofere mai multe posibilităţi şi
nu o facultate care să îi ajute să facă ceea ce le place. Mai mult, din moment ce nu se
finanţează decât un ciclu de studii universitare, iar posibilităţile menţionate scad din ce în ce
mai mult, creşte şi nivelul de stres al celor care au mai absolvit o facultate.
Bibliografie
1. Athanasiu, A.(1983), Elemente de psihologie medicală, Editura Medicală, Bucureşti.

2. Cosnier, J. (2002), Introducere în psihologia emoţiilor şi a sentimentelor, Editura

Polirom, Iaşi.

3. DSM-IV revizuit (2004), Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale,

Asociaţia psihiatrilor liberi din România, Bucureşti.