CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP

1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte

,, FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru ,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului,formator ,expert PNUD

Pregătit pentru editare decembrie 2023

CEREȘNEA NATALIA
CADRU DIDACTIC,MANAGER,MEMBRU AL AO,,OPORTUNITATE,,

ROLUL FAMILIEI ÎN ADAPTAREA ŞCOLARĂ LA ELEVII CICLULUI

GIMNAZIAL
ADNOTARE
Adaptarea școlară este un predictor important asupra succesului școlar. Atitudinea
copilului față de școală este importantă pentru adaptarea sa și pentru o stare
socioemoțională echilibrată.
Copiii care au o percepție pozitivă despre școală voravea performanțe școlare mai
bune și se vor adapta mai bine din punct de vedere social decât cei care percep școală într-
un mod negativ.
Calitatea relațiilor dintre cadru didactic și elev și atitudinea familiei față de procesul
de învățare reprezintă factori care influențează percepția copilului față de școală.
În relațiile cu familia, trebuie să evidențiem inputurile folosite de acesta pentru
a satisface nevoile copilului.
Părintele poate fi el însuși educator, beneficiind de programe educaționale care să îl
ajute să descopere calitățile copilului.
Cuvinte-cheie: adaptare social psihologică, perioadă de trecere, factori ai adaptării la
treapta gimnazială, anxietate, trăsături de personalitate.
 ANNOTATION

School adjustment is an important predictor of school success. A child's attitude

towards school is important for their adjustment and a balanced socio-emotional state.
Children who have a positive perception of school will perform better in school and
adapt better socially than those who perceive school in a negative way.
The quality of the relationship between teacher and pupil and the family's attitude to
learning are factors that influence the child's perception of school.
In relations with the family, we need to highlight the inputs used by the family to meet
the child's needs.
Parents can be educators themselves, benefiting from educational programmes that
help them to discover their child's qualities.
Key words: social psychological adjustment, transition period, factors of adjustment to
secondary school, anxiety, personality traits.
Problemele de inadaptare şcolară nu sunt apanajul primului an de şcolarizare. Deşi
întâlnite încă de la intrarea în şcoală, situaţiile de inadaptare pot să apară la orice vârsta de-a
lungul perioadei aflate de elev în şcoală, fiind însă mai frecvente la tranziţia de la o etapă de
şcolarizare la alta (clasa I, a V-a, a X-a etc.), deoarece aceste treceri necesită, prin însăşi natura
lor, o readaptare a elevului la noi condiţii, la un alt mod de organizare a procesului de
învăţământ etc.
Factorii cauzali care pot conduce la apariţia fenomenului de inadaptare sunt clasificaţi,
conform cercetătorului T. Kulcsar, în felul următor:
Factori interni (care ţin de particularităţile individuale ale omului):
• factori intelectuali ce ţin de forma inteligenţei şcolare, aceasta reprezentând gradul de
adaptare la activităţi de tip şcolar;
• factori nonintelectuali ce ţin de personalitatea copilului, de motivaţie: nivelul de
aspiraţie, stabilitate emoţională, încredere în sine, deprinderi, abilităţi, atitudini, aptitudini,
perseverenţă, interes cognitiv etc.
Factorii biologici, anume dezvoltarea normală a copilului, rezistenţa lui la solicitările
fizice şi psihice, şi factorii cu privire la personalitate sunt prin însăşi natura lor o condiţie
subiectivă.
Din acest punct de vedere este inadaptat acel elev care nu obţine performanţele potrivite
nivelului său de inteligenţă (adaptarea şcolară definindu-se în funcţie de inteligenţa elevului).
Factorii externi:
 a. factori pedagogici (de natură şcolară);
b. factori familiali;
c. factori sociali.
Factorii de natură pedagogică ce conduc la apariţia fenomenului de inadaptare rezidă în
forma de organizare a procesului de învăţământ.
Analiza comparativă a formelor de organizare clasică şi a celor alternative denotă
diferenţe adaptive şi de competenţă socială a elevilor:
 metode şi mijloace didactice, mai ales, adecvarea acestora la copil şi la tipul de
personalitate a acestuia;
 natura exigenţelor şcolare sub aspectul în special al cantităţii: cât de mult i se poate cere
unui elev, care se află în condiţii de şcoală 6-7, chiar 8 ore, ca acesta să satisfacă şi
exigenţele de calitate ale activităţii şcolare.
Dintre factorii familiali cei mai importanţi sunt:
 nivelul educaţional-cultural al familiei, termen specificat de A. Bolboceanu, M.
Vrânceanu [Apud,13, p.54];
 lăsarea copiilor în grija unui părinte, a rudelor, a prietenilor, condiţionată de plecarea
părinţilor peste hotare la muncă.
Factorii sociali sunt foarte diverşi şi depind de interacţiunea lor în grupul de vârstă.
Aceste categorii de factori interacţionează în sisteme de relaţii şi corelaţii, adevărate
reţele intercondiţionate, greu separabile, care pot conlucra pozitiv, favorizând o bună adaptare
şcolară sau, din contra, negativ, determinând instalarea şi menţinerea fenomenului de
inadaptare.
Acţiunile destinate micşorării duratei procesului de adaptare trebuie să fie orientate spre
sporirea stresorezistenţei copiilor la factorii procesului educaţional şi, în acelaşi timp, să se ţină
cont de individualitatea fiecărui copil [7, p.30].
Procesul de adaptare a copilului la procesul educaţional este, de cele mai dese ori,
confundat cu cel de deprindere a lui cu regulile şi exigenţele şcolare, cu noul mediu şi condiţiile
noi de activitate.
Copilul trebuie să se deprindă în spaţiul şcolii nu numai cu partea organizatorică, cu
noul său rol social, ci şi cu particularităţile de asimilare a cunoştinţelor şi formare a
competenţelor specifice lecţiei.
Lecţia se caracterizează printr-un anumit tip de organizare a procesului educaţional,
când învăţătorul este strict limitat în timp, este reglementat de curriculumul şcolar şi, în mare
măsură, este nevoit să se conducă de nivelul general de cunoştinţe al clasei şi mai puţin de
dispoziţia şi starea fiecărui elev în parte, de gradul de pregătire al fiecăruia de a percepe şi
înţelege conţinuturile [13, p.87].
În practica de zi cu zi se întâlnesc cazuri când elevul este capabil să însuşească
conţinuturile în mod individual, dar întâlneşte dificultăţi la lecţii.
În lucrările savantului rus A. V. Petrovski adaptarea social - psihologică reprezintă
fenomenul includerii omului în mediul social, în activitatea de bază, integrarea lui în grup în
funcţie de particularităţile lui individuale.
El a elaborat următoarele criterii ale eficienţei adaptării social - psihologice:
 eficienţa activităţii social-utile;
 integrarea în grup;
 autorealizarea emoţională;
 bunăstarea emoţională.
Orice fază de trecere de la o perioadă de vârstă la alta, reprezintă anumite dificultăţi
specifice, care necesită o atenţie deosebită atât din partea psihologului, pedagogului, cât şi a
părinţilor. Nu este o excepţie nici trecerea elevilor de la ciclul primar la cel gimnazial[2, p.41]..
În această perioadă intervin problemele generate de vârsta preadolescentină, la care se
mai adaugă şi cele de adaptare la noile condiţii ale ciclului gimnazial.
De faptul cum va decurge acest proces, depinde toată activitatea ulterioară a elevului.
Elevul din clasa a V-a trece de la un singur învăţător, care predă toate disciplinele, la
instruirea pe discipline la mai mulţi profesori.
Profesorul tinde să evidenţieze elevi cu aptitudini spre disciplina sa, să le stimuleze
interesul şi dragostea faţă de această disciplină. Dacă până acum elevii erau divizaţi în „slabi”
şi „puternici”, acum elevul poate demonstra capacităţi înalte la o disciplină şi poate să nu
reuşească la altele [14, p.76].
Fiind aprobat şi stimulat de către profesor pentru răspunsurile sale, elevul începe să
reflecteze asupra faptului, ce îl ajută la însuşirea disciplinei preferate şi ce îl împiedică să
însuşească cu succes alte obiecte.
Acest proces de autocunoaştere are loc treptat, deseori inconştient. În funcţie de
autoapreciere a aptitudinilor, se formează atitudinea corectă sau incorectă faţă de sine.
Autoaprecierea poate servi drept stimulent, ori, din contra, piedică pentru dezvoltarea
personală.
Deseori elevii care nu-şi pot afirma aptitudinile nici la o disciplină de studiu, pierd
interesul pentru şcoală şi instruire, în general.
 Pentru a evita acest lucru este necesar de efectuat psihoprofilaxia atât cu copiii și
părinții, cât şi cu învăţătorii , care vor preda în clasa dată. Pentru elevul din clasa a V- a multe
fenomene ce au loc în şcoală au un caracter nou.
De aceea apare necesitatea adaptării lui la noile condiţii.
Printre dificultăţile cu care se confruntă elevii la această etapă putem enumera:
• mai mulţi profesori - trebuie să se deprindă la cerinţele fiecăruia;
• un nou regim de lucru; multe cabinete noi; colegi noi în clasă;
• alt diriginte de clasă;
• un tempou mai rapid de lucru;
• volumul de lucru mult mai mare;
• noi cerinţe faţă de îndeplinirea temelor;
• capacitatea de a găsi şi de a analiza de sinestătător informaţie suplimentară la toate
disciplinele etc.
În cazul dificultăţilor de adaptare, la preadolescenţii din clasa a V-a, se pot observa
următorii indici: oboseală; nedorinţa elevului de a împărtăşi impresiile despre şcoală; tendinţa
de a sustrage atenţia adultului de la evenimentele şcolare şi a o orienta asupra altor teme;
nedorinţa de a îndeplini temele de acasă; caracteristici negative în adresa şcolii; plângeri asupra
evenimentelor şcolare; somn neliniştit; plângeri frecvente de sănătate.
În cazul nerealizării eficiente şi depline a procesului de adaptare se poate vorbi despre
dezadaptare.
Se evidenţiază următoarele tipuri de dezadaptare:
− Intelectuală: dereglarea activităţii intelectuale, rămânerea în urmă faţă de colegi la
învăţătură;
− Comportamentală: necorespunderea comportamentului copilului cu normele morale şi
de drept;
− Comunicativă: dificultăţi în comunicare cu semenii şi adulţii;
− Somatică. dereglări de sănătate a copilului;
− Emoţională: dificultăţi emoţionale, anxietate şcolară.
Pentru а diminuа аnxietаteа preаdolescenţilor în relаţiile cu profesorii, trebuie să se ţină
cont de următoаrele: Profesorii cаre vor predа în clаsа а V – а trebuie să pаrcurgă o etаpă de
pregătire – аctuаlizаreа informаţiei referitoаre lа pаrticulаrităţile de vârstă аle preаdolescenţilor
din clаsа а V – а, metodelor de lucru cu ei etc.
 Toţi profesorii trebuie să pаrticipe lа primа întâlnire cu părinţii, pentru а le аduce lа
cunoştinţа аcestorа specificul progrаmei şi cerinţelor fаţă de obiect.
Se recomаndă cа pe pаrcursul primei luni profesorii, părinţii să verifice pregătireа
copiilor pentru lecţie: prezenţа mаnuаlului, cаietului şi а аltor rechizite necesаre, fаpt ce а
contribui lа formаreа lа elevi а deprinderilor de pregătire pentru lecţii.
Profesorii cаre predаu diferite obiecte de studii să coordoneze аctivitаteа lor, distribuind
egаl încărcăturа pe diferite obiecte, în speciаl în ce privesc sаrcinile pentru аcаsă. Copiii nu
cunosc numele profesorilor, deаceeа profesorii аr fi bine să poаrte ecusoаne.
Deseori profesorii percep аnxietаteа mаi degrаbă cа o pаrticulаritаte pozitivă, cаre
contribuie lа formаreа sentimentului de responsаbilitаte, lа creştereа cаpаcităţilor perceptive.
Pe când dаcă o nelinişte uşoаră înаinteа îndeplinirii însărcinării ori răspunsului lа tаblă
contribuie lа mobilizаreа copilului, аtunci un nivel înаlt аl аnxietăţii duce din contrа lа
înrăutăţireа rezultаtelor muncii copilului şi influenţeаză negаtiv аsuprа reuşitei şcolаre.
Părinţii sunt primii dascăli, care au o mare responsabilitate socio-umană şi a căror
educaţie lasă amprente, uneori pentru toată viaţa deoarece copiii ȋi imită ȋn tot şi ȋn toate.
Pentru a reuşi mai bine în educaţia copiilor, părinţii trebuie să fie consiliaţi, să se
pregătească ca să ştie care sunt fundamentele concepţiilor şi strategiilor educative.
Trebuie conştientizat ȋnsă şi faptul că părinţii au datoria sacră de creştere a copiilor lor,
fără a deveni însă supuşii acestora. La rândullor şi copiii au obligaţiunea tot sacră, de a-şi iubi
şi respecta părinţii.
Ȋn timp, odată cu evoluţia societăţii şi cu modificarea unor factori sociali, economici şi
tehnici, tabloul tradiţional al familiei s-a modificat profund şi ȋn special statutul femeii şi
echilibrul tradiţional al rolurilor pecare le au cei doi părinţi.
Implicarea educațională a familiei este definită ca un set de activități pe care părinții le
îndeplinesc cu scopul de a susține, direct sau indirect procesul de instruire a copiilor.
Implicarea familiei este considerată de o deosebită importanță, cu efecte pozitive asupra
performanțelor școlare.
Din perspectivă bioecologică, se poate vorbi de o mulțime de factori: factori ce țin de
comunitate, factori de natură familială și factori ce sunt legați de elevi.
Dacă interacțiunile dintre familie și școală sunt de calitate, cei care contribuie la
stabilirea acestor relații se vor simți mai puternic conectați, mai optimiști, mai respectați și mai
pregătiți în ceea ce privește ajutorul pe care îl pot oferi elevilor în procesul învățării. Școlile vor
ca părinții să fie implicați, dar implicarea lor depinde de măsura în care sunt invitați, informați
și implicați în tot ce se întâmplă.
 Fiecare părinte trebuie să mai cunoască şi motivele neîncrederii în sine a copiilor la
această vârstă.
Conform concepţiei psihologului Albert Bandura, preluarea stereotipurilor de
comportare neîncrezătoare pe care le observă la părinţi, rude, prieteni, dat fiind faptul că servesc
pentru copii drept etalon de imitare, este unul din motivele neîncrederii lor în forţele proprii.
Neîncrederea copiilor în forţele proprii se poate explica prin teoria „învăţării slăbiciunii”
susţinută de Martin Seligman, conform căreia asupra formării personalităţii copilului infl
uenţează nu numai „etaloanele” de comportare ale adulţilor ca modele de imitare, dar şi reacţiile
părinţilor, precum şi ale tuturor celor din preajma copiilor faţă de comportamentul acestora.
Dacă copilul este sistematic supus unor trăiri emoţionale negative profunde, mai des se
îmbolnăveşte ori simulează în unele situaţii boala, pentru a se apăra, a evita o eventuală
furtună/catastrofă emoţională.
Nu este de mirare că la începutul anului şcolar, la începutul săptămânii, imediat după
vacanţă, în ajunul probelor de evaluare elevii mai vulnerabili, fără motive serioase, se
îmbolnăvesc, refuză ori tărăgănează prin mofturi neîntemeiate plecarea la şcoală.
Trăirile emoţionale negative îndelungate ori experienţele negative în învăţare induc şi
starea de stres cronic, care trece în distres şi care slăbeşte imunitatea fizică şi psihică, epuizând
elevul.
Părinţii trebuie să excludă pedepsele fizice pentru insuccesul şcolar. Prin încurajare şi
stimulare permanentă să fie convinşi că munca sistematică şi analiza erorilor comise, dorinţa
de a învinge pot da roade succesului dorit în activitatea de învăţare.
Şi numai compararea succeselor proprii de la o etapă la alta a învăţării, fiecare copil
fiind ajutat atât timp de cât va avea nevoie, va depăşi distresul şcolar.
Copingul părinţilor va avea sorţi de izbândă, când aceştia vor înţelege că fiecare copil
este o individualitate, care poate obţine succes numai prin muncă şi disciplină de muncă.
Mijloacele şi căile, timpul, viteza obţinerii lui vor varia mult de la un copil la altul,
deoarece depind de foarte mulţi factori.
Am aplicat în clasa 5 A -25 elevi chestionarul ,,Atitudinea ta față de școală și de clasă"
Scop: Determinarea gradului de satisfacție a elevilor față de viața școlară.
Desfășurare: Elevii sunt rugați să citească (asculte) afirmații și să evalueze gradul de
acord cu conținutul acestora pe următoarea scală:
4 - total de acord;
3 - de acord;
2 - greu de spus;
1 - nu sunt de acord;
0 - total dezacord.
1) Dimineața mă duc la școală cu bucurie.
2) De obicei, sunt bine dispus la școală.
3) Clasa noastră are un profesor bun.
4) Pot apela la profesorii școlii noastre pentru sfaturi și ajutor în situații dificile din viața mea.
5) Am un profesor preferat.
6) Întotdeauna îmi pot exprima liber opinia în clasă.
7) Cred că școala noastră are toate condițiile pentru dezvoltarea abilităților mele.
8) Am disciplinele mele școlare preferate.
9) Cred că școala mă pregătește cu adevărat pentru o viață independentă.
10) Mi-e dor de școală în timpul vacanței de vară.

Rezultatele în experiment de constatare

Nivelul Numarul de participant în procente
Nivel înalt 31 %
Nivel mediu 48 %
Nivel jos 21%

Atitudinea ta față de școală și de clasă

48

31 21 Nivel înalt
Nivel mediu
Nivel scăzut

Rezultatele în experiment de control

 Nivelul Analiza rezultatelor în procente

Nivelul înalt 51%

Nivelul mediu 27%

Nivelul jos 22%

Atitudinea ta față de școală și de clasă

51%

22%
27%

Nivel scăzut

Nivel mediu

Nivel înalt

Analiza situaţiei actuale din şcoală oferă posibilitatea de a evidenţia unele contradicţii
obiective dintre:
• Existenţa unui număr mare de copii care vin în clasa V-a cu probleme de adaptare la
procesul educaţional şi ajutorul acordat la timp şi operativ din partea învăţătorului, care poate
avea o influenţă benefică asupra copilului;
• Necesitatea şcolii de a avea pedagogi competenţi pentru a soluţiona probleme de
adaptare a copiilor la procesul educaţional;
• Incapacitatea unui număr mare de pedagogi de nu a putea preveni dezadaptarea şi
contribui la adaptarea copiilor la procesul educaţional;
• Necesitatea dezvoltării competenţei pedagogilor pentru prevenirea problemelor ce ţin
de adaptarea elevilor la ciclul gimnazial.
 3.2 Consilierea parentală – strategie de eficientizare a adaptării şcolare la elevii
ciclului gimnazial
Alegerea metodelor de cercetare a fost făcută în funcţie de caracteristica procesului
studiat, de abordabilitatea metodelor şi tehnicilor, de existenţa instrumentelor de investigaţie
potrivite.
Aşadar am optat pentru următoarele metode:
 metoda anchetei pe bază de chestionar;
 tehnica focus grup;
 studiul de caz;
 metoda anchetei pe bază de interviu;
 analiza documentelor consilierului;
 metode statistice de interpretare a rezultatelor.
La ședințele de consiliere au participat 20 părinți
• 4 părinţi au participat la 7 sesiuni de consiliere
• 4 părinţi – 6 sesiuni
• 3părinţi – 5 sesiuni
• 3 părinţi – 4 sesiuni
• 2 părinţi – 3 sesiuni
• 2 părinţi – 2 sesiuni
• 2 părinte – 1 sesiune
Cauzele acestor situaţii:
 în Republica Moldova, oamenii nu sânt obişnuiţi să ia legătura cu un consilier,
 atunci când au dificultăţi, adesea, părinţii transferă responsabilitatea asupra şcolii,
 consilierul a avut dificultăţi în a-i motiva pe părinţi să participe.
Informaţii obţinute prin intermediul interviului:
Tipul dificultăţilor identificate:
 Educaţionale:
 Emoţionale:
 Emoţionale şi educaţionale:
 Comportamentale şi educaţionale:
Se constată un procent semnificativ (68,08%) al dificultăţilor educaţionale, emoţionale
şi asociate.
Tipul de sprijin solicitat:
 sprijinirea copiilor pentru a face faţă dificultăţilor şcolare,
 îmbunătăţirea modului de relaţionare şi a comunicării părinţi- copii,
 sprijinirea copiilor pentru a face faţă dificultăţilor emoţionale,
 sprijinirea integrării copiilor în clasă ,
 sprijinirea copiilor pentru a face faţă dificultăţilor comportamentale,
 furnizarea unor informaţii pentru părinţi: despre educaţie, tehnici de învăţare
eficientă, metode de relaxare,
 dezvoltarea relaţiilor profesori – părinţi
Rezultatele ședințelor
 optimizarea comunicării asertive părinte-copil
 ameliorarea şi adaptarea relaţiilor familiale (mamă-fiică, tată-fiu, mamă-fiu, tată-
fiică, bunică-nepot, soţ - soţie
 înţelegerea şi acceptarea situaţiei copilului
 petrecerea unui procent mai mare de timp liber cu copilul
 învăţarea unor modalităţi noi de interelaţionare cu copilul
 renunţarea la anturajul nepotrivit ;
Analiza comparativă a rezultatelor

48%
51%

27% 22% 21%

31%

Nivel scăzut
Nivelmediu
Nivel înalt

exp.de control expde const.

 Rezultatele obținute denotă schimbări semnificative în ponderea elevilor, care manifestă
nivel înalt
Munca cu familia nu este ușoară, mai ales atunci când ei trebuie să înțeleagă și să exerseze
că nu pot pretinde, înainte de a oferi și că a educa copilul nu înseamnă a schimba, ci a se
schimba. Educaţia părinţilor este o formă de intervenţie asupra părinţilor în favoarea educaţiei
copiilor lor.
Lumea interioară a copilului este foarte bogată şi miraculoasă, drept urmare nimeni nu
poate prevedea ce reacţie ar putea avea un copil sau altul într-o situaţie ori alta de învăţare, într-
o situaţie ori alta de viaţă.
Părintele însă poate să prevadă căile de soluţionare a tuturor problemelor care apar în
viaţa familiei şi a copilului. Fiecare părinte ar trebui să fi e şi un bun psiholog în propria familie.
BIBLIOGRAFIE
1. Adler, L.,Psihologia şcolarului greu educabil, Ed. IRI, Bucureşti, 1995
2. Baban, A.Consiliere educaţională, Bucureşti, 2001.
3. Cuzneţov Larisa. Consilierea și educația familiei. Introducere în consilierea ontologică
complexă a familiei.Chișinău 2015 498 p
4. Dafinoiu, I. Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observaţia şi interviul,
Editura Polirom, Iaşi. 2002
5. Dumitru,I., Al., Consilierea psihopedagogică, Polirom, Iaşi, 2008
6. Iluț, P. Valori, atitudini și comportamente sociale: teme actuale de
psihologie, Iași: Editura Polirom, 2004, 256 p.
7. Iluț, P.Psihologie socială şi sociopsiholoogie. Teme curente şi noi viziuni.
Iaşi: Polirom, 2009. 596 p.
8. Micleușanu Z., Cuznețov Larisa. Bazele consilierii. Ghid metodologic. Chișinău:
PrimexCom SRL, 2015. 127 p.
9. Micleușanu Z. Modelul pedagogic integrativ de consiliere a familiei în instituția de
învățământ. În: Revista de șiințe socioumane, 2015, nr. 3 (31), p. 97-103
10.Pavlenko, L. Unele caracteristici ale dezvoltării competenţelor sociale. În:
Personalitatea integrală – un deziderat al educaţiei moderne, Materialele
conf. şt. internaţ., 29-30 octombrie 2010, Chişinău: Print-Caro SRL, p. 70-
71
11.Pavlenko L. Particularitățile psihologice de dezvoltare ale competenței
sociale în ontogeneză. Teză de doctor în psihologie. Chișinău, 2015. 221
p.
12. Platon Carolina, Psihodiagnostic clinic: Chişinău, CEP USM, 2010.
13.Toma S. Adaptarea psihosocială a copiilor cu cerințe educaționale speciale
în instituțiile de învățământ general. Teză de dr. în psih. Chișinău, 2019.
242 p.
14. Racu Ig.,Racu Iu. Psihologia dezvoltării. Chișinău, 2013.