CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP

1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Coordonator publicație Angela Cojocaru Președinte AO,,OPORTUNITATE,,
Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului, formator ,expert PNUD
Pregătit pentru editare - decembrie 2023
NICOLETA VREMERE , MEMBRU VOLUNTAR AO,,OPORTUNITATE,,
TATIANA VREMERE , CADRU DIDACTIC, MANAGER CENTRU DE
DEZVOLTARE,, NIKOKIDS"
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ -
CHEIA INTEGRĂRII SOCIO-PROFESIONALE EFICIENTE-

ADNOTARE
Dezvoltarea inteligenței emoționale umane devine una dintre problemele strigente ale
psihologiei moderne. Există mulți factori socio-economici care au un efect distructiv asupra
dezvoltării sferei emoționale, de exemplu, o accelerare a ritmului vieții, o creștere a stresului
emoțional, o creștere a nivelului de anxietate etc.
Relevanța studiului inteligenței emoționale este determinată de dezvoltarea
insuficientă a conceptului acestui fenomen psihologic, pe de o parte, și de prezența multor
confirmări empirice ale importanței sale pentru implementarea eficientă a activităților
profesionale, construirea cu succes a relațiilor personale , auto-actualizarea și
autorealizarea etc., pe de altă parte
Cuvinte cheie- abilități emoționale, intelectuale, gestionarea emoțiilor
ANNOTATION
The development of human emotional intelligence is becoming one of the pressing
issues in modern psychology. There are many socio-economic factors that have a destructive
effect on the development of the emotional sphere, e.g. an accelerated pace of life, an increase
in emotional stress, an increase in anxiety levels, etc.
The relevance of the study of emotional intelligence is determined by the insufficient
development of the concept of this psychological phenomenon, on the one hand, and the
presence of many empirical confirmations of its importance for the effective implementation
of professional activities, successful building of personal relationships , self-actualization
and self-fulfillment, etc., on the other hand
Keywords- emotional skills, intellectual, emotion management
În perspectiva secolului XXI, a fi inteligent, nu înseamnă doar inteligenţă academică, ci
inclusiv inteligenţă socială – autocontrolul emoţiilor, empatia, toleranţa, deschiderea etc. – ce
asigură dezvoltarea optimă a personalităţii.
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale, presupune stabilirea relaţiilor sociale constructive
dintre toți indivizii care ne înconjoară. Termenul general de inteligenţă emoţională presupune
un set de abilităţi în baza cărora un individ poate discrimina şi monitoriza emoţiile proprii şi ale
celorlalţi, precum şi capacitatea acesteia de a utiliza informaţiile deţinute pentru a-şi ghida
propria gândire şi comportamentul, în ideea atingerii scopurilor propuse.
Termenul nu poate fi separat de competenţele emoţionale, ale cărei baze se pun în
copilărie, şi care presupun cel puţin influenţe de tipul temperamentului, reglării emoţionale şi
discursului emoţional necesar autoreflecţiei şi autoevaluării.
În literatura științifică teoria abilităților emoționale și intelectuale a fost dezvoltată activ
de D. Caruso,J. Meyer, P. Salovey.Teoria competenței emoționale este prezentată în lucrările lui
D. Goulman, teoria non-cognitivă a inteligenței emoționale - în cercetarea lui R. Bar-On.
În Rusia, problemele inteligenței emoționale sunt dezvoltate de I.N.Andreeva,
D.V.Lyusin,A.I.Savenkov. Recomandările practice pentru dezvoltarea inteligenței emoționale
sunt dezvoltate de S.P Derevianko, O.V.Luneva, M.I.Manoilova.
Furnizarea de condiții psihologice și pedagogice pentru dezvoltarea sferei emoționale a
elevilor din treapta primară este investigată de E.V.Belinskaya, N.P.Lokalova,O.V.
Khukhlaeva, S.G. Jacobson.
În Republica Moldova investigaţii ale valorilor inteligenţei emoţionale și ale culturii
emoționale descoperim în monografiile M. Cojocaru-Borozan ,care dezvoltă semnificativ
termenul de cultură emoţională, rezultantă a dezvoltării emoţionale,un sistem de
convingeri/atitudini privind importanţa disciplinării comportamentului afectiv, spectrul variat
al cunoştinţelor despre viaţa afectivă a individului, ansamblul de capacităţi ce permit
gestionarea/canalizarea adecvată a energiei emoţionale, integrarea de succes în orice mediu
social şi crearea unei cariere de rezonanţă.
În lucrarea sa , RACU I.Interrelația dintre inteligența emoțională și personalitate la
adolescenți https:// ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/ 98_103_Interrelatia%20dintre%
20inteligenta%20emotionala%20si%20personalitate%20la%20adolescenti.pdf,,se cercetează
corelarea inteligenței emoționale și strategiile pe care elevii le aleg în situații de conflict.
Importante direcții de cercetare privind inteligenţa emoţională în educaţie, constatăm în
studiile autorilor din România: noile dimensiuni ale educației, (S. Cristea; M. Roco (2004)
(creativitate și inteligență emoțională); program de dezvoltare a inteligenţei socio-emoţionale
ca o competenţă a profesiei didactice, conceptul educație pentru dezvoltare emoțională și
sănătate mintală, M. Dumitrescu și S. Dumitrescu [15,p.46].
Controversele actuale privind constructul de inteligență emoțională, se referă la faptul
că: nu se poate preciza deocamdată dacă inteligenţa emoţională este o abilitate cognitivă sau
noncognitivă, dacă presupune cunoştinţe emoţionale explicite sau implicite, dacă este o abilitate
sau rezultatul unui context social şi cultural specific. [1,p.25]:
Formarea ideilor despre fenomenul pe care îl studiem poate fi împărțit în 5 perioade
[1,p.25]:
• 1900 - 1969 ani - emoțiile și inteligența au fost studiate separat una de cealaltă, deși unii
cercetători au prezentat presupuneri cu privire la interacțiunea lor, conceptul de „inteligență
socială” a fost evidențiat și în această perioadă;
• 1970 - 1989 - studiu activ al emoțiilor; psihologia cognitivă, inteligența socială nu iese din
câmpul de atenție al oamenilor de știință;
• 1990 - 1993 - prima publicație științifică dedicată IE, definiția acestui fenomen, apariția
unei metodologii de evaluare a acestuia;
• 1994 - 1997 - cercetare activă a IE,popularizarea acestuia, găsirea aplicației practice în
psihologia conducerii și în alte domenii;
• din 1998 până în prezent - „ clarificare a esenței fenomenului” [2,p.32, p.];
De asemenea, nu sunt suficiente studii care să coreleze diferite instrumente de evaluare
a inteligenţei emoţionale, corespunzătoare modelelor teoretice distincte, pentru a putea preciza
dacă măsoară acelaşi lucru.
O altă definiţie, mai recentă, a fost dată de Daniel Goleman, conform acestuia,
inteligenţa emoţională desemnează o capacitate de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor
negative, o meta-abilitate, care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem
folosi celelalte capacităţi şi abilităţi pe care le posedăm, inclusiv inteligenţa educaţională. [,
p.65]
Inteligenţa emoţională ţine de conştientizarea propriilor emoţii, stăpânirea acestor
emoţii (prin controlarea cauzelor generatoare), motivaţia interioară de a evolua, dublată de
iniţiativă, optimism şi dăruire, empatie (capacitatea de a înţelege emoţiile şi sentimentele altora)
şi, nu în ultimul rând, de aptitudinile sociale, adică de capacitatea de a stabili relaţii pozitive, de
a coopera şi colabora cu ceilalţi, de a rezolva conflicte, de a capta atenţia [15, p. 29].
Inteligența emoțională înseamnă abilitatea de a înțelege și a accepta oamenii din jurul
tău, de a-ți exprima și controla emoțiile. Adulții, de regulă, știu să-și controleze emoțiile, dar
gândesc și acționează inadecvat în momentele de stres emoțional puternic. Dacă ești un copil
mic, faci asta tot timpul. [12, p.98]
Există poziții diferite asupra a ceea ce se înțelege prin inteligență emoțională. Rezumând
datele științifice, putem spune că inteligența emoțională se exprimă prin capacitatea de a
înțelege propria stare emoțională și starea celorlalți, precum și de a analiza ce acțiuni trebuie
întreprinse într-o anumită situație, pentru a anticipa consecințele manifestării activității
personale.
O componentă importantă a manifestării inteligenței emoționale este gestionarea
emoțiilor pentru a-și armoniza relațiile cu alte persoane și a-și atinge obiectivele.
Autorul Ştefaneţ D. definește inteligenţa emoţională ca „abilitatea de a percepe, înţelege
şi exprima emoţiile într-un mod adecvat, şi de a le gestiona astfel încât să faciliteze atingerea
scopurilor precise”[13, p. 34].
Daniel Gofman, foloseşte IE ca şi prescurtare pentru inteligenţa socio-emoţională fiind
pe deplin mulţumit de căldura cu care acest termen a fost primit de cei care se ocupă de educaţie,
prin intermediul programelor de „educaţie socială şi emoţională”, zeci de mii de şcoli din
întreaga lume oferind copiilor programe de educaţie socială şi emoţională, unele state stabilind
chiar standarde stricte de învăţare la nivelul fiecărei clase de la grădiniţă până în ultimul an de
liceu. [7, p.60]
În ceea ce priveşte competenţa emoţională, aceasta a fost definită în mai multe feluri,
cea mai cunoscută definiţie fiind cea oferită de Roco M,,Competenţa emoţională este abilitatea
de a înţelege, exprima şi regla emoţiile.” [11, p.39]
Atunci când competenţa emoţională este optim dezvoltată, cele trei abilităţi sunt
interdependente şi acţionează corelat într-un mod integrat şi siner. „Stabilirea unor relaţii
interpersonale armonioase este influenţată atât de competenţa socială, cât şi de cea emoţională”.
 Vernon A. menționează că, caracteristicile definitorii ale competenţei emoţionale
presupun expresivitate emoţională, înţelegerea emoţiilor, capacitatea de a reacţiona adecvat faţă
de manifestările emoţionale ale celorlalţi.
Cum se menţiona şi în articolul său „Socializarea emoţiilor în copilărie” principalele
mecanisme ale socializării emoţiilor sunt: modelarea, influenţele contingente şi coaching-ul.
[14, p.47]
Toate componentele structurale ale inteligenței emoționale sunt interconectate, iar
interdependența lor strânsă promovează o interacțiune interpersonală eficientă. Oamenii cu un
nivel ridicat de dezvoltare a inteligenței emoționale au abilități pronunțate de a-și înțelege
propriile emoții și emoțiile altor oameni, își pot controla sfera emoțională, ceea ce determină
adaptabilitatea și eficiența lor mai mare în comunicare, își ating mai ușor obiectivele în
interacțiune cu alții.
Omul prin construcție este o ființă care se raporteaza proiectiv, atitudinal și preferențial
la realitățile din jurul lui și trebuie sa aibă totdeauna o bază de ghidare a acțiunilor sale
individuale și sociale.
Mai mult, evaluarea inteligenței emoționale este chiar mai ușoară decât inteligența
mentală. Autocontrolul ca una dintre componentele inteligenței emoționale este deosebit de
important pentru prezicerea realizărilor viitoare la copii. Copiii care sunt capabili să suprime
impulsurile (adesea conduși de emoții) și să evite distragerea atenției sunt foarte socializați și
au mai multe șanse să își atingă obiectivele. [11, p.29]
Inteligenţa emoţională este considerată un predictor de încredere al succesului
profesional, oferind mai multe oportunităţi în adaptarea socială, perceperea corectă a emoţiilor,
luarea deciziilor, stabilirea şi menţinerea relaţiilor interpersonale pozitive, integrarea
profesională eficientă.
Această bază de relaționare axiologică se prezintă ca totalitatea mobilurilor individuale
și a normativelor supraindividuale, interiorizate de subiect.
Atitudinea este un construct ipotetic care reprezintă plăcerea sau neplăcerea legată de
un item. Atitudinile sunt pozitive, negative sau neutre, ca puncte de vedere asupra unui obiect
atitudinal, cum ar fi o persoană, un obiect sau un comportament. Problemele de atitudine sunt
frecvente în psihoterapie.[12, p.48]
Oamenii pot avea o atitudine ambivalentă față de o anume țintă, respectiv o atitudine în
același timp pozitivă și negativă față de acel lucru.
 Pentru a ne identifica propriul scop în viață trebuie să conștientizăm ce anume căutăm
noi în permanență. Fiecare avem în suflet o dorință de a obține ceva de preț pentru noi, care
constituie, de multe ori, motorul nostru interior. Cine suntem noi? De ce ne-am născut?
Inteligenţa emoţională se regăseşte printre componentele absolut necesare
profesiogramei cadrului didactic, iar nivelul dezvoltării inteligenţei emoţionale indică
descriptorii performanţei în activitate.
Apreciind capacităţile ce contribuie la reuşita profesională a cadrului didactic, până nu
demult ne sprijineam pe inteligenţa generală (IQ). Atitudinile au totdeauna un obiect de
referinţă specific; atitudinile îmbracă totdeauna un aspect pozitiv sau negativ (sunt pro sau
contra ceva), deci implică o evaluare.
Structura atitudinilor este una dintre principalele teme care au marcat istoria cercetării
în domeniu, influențând masiv modalitatea în care este perceput și definit conceptul în sine.
Majoritatea autorilor, se orientează de la bun început spre prezentarea modelului
tripartit, însă cei mai minuțioși prezintă trei modele principale ale structurării atitudinilor,
admițând că „modelul cel mai proeminent utilizat în studiul atitudinilor a fost cel tripartit”.
Componenta cognitivă se referă la modalitatea în care o persoană percepe realitatea
obiectivă față de care își formează o atitudine.
Existența atitudinii este imposibilă în absența cunoașterii obiectului său sau cel puțin a
unui set restrâns de informații cu privire la acesta.
Calitatea acestor informații va influența, în mod evident, atitudinea formată – de aici
derivând și pericolul manipulării opiniilor și atitudinilor prin intermediul oferirii de informații
false ori incomplete.
Componenta afectivă surprinde emoțiile și sentimentele care însoțesc o manifestare
atitudinală. Ea constă în „evaluarea, aprobarea sau dezaprobarea obiectului atitudinii”.
Roco M. subliniază importanța congruenței dintre componenta afectivă și cea cognitivă
a atitudinii, dacă se are în vedere eventuala influență a acesteia asupra unui viitor comportament
[11,p.69].
Componenta comportamentală sau conativă se referă la „tendința sau dispoziția de a
reacționa într-un anume fel”. Pavelcu V., atrage atenția asupra contradicției care apare între
formularea „componentă comportamentală” și tema „atitudine și comportament”, afirmând că
„comportamentul nu poate fi în interiorul atitudinii și în afara ei”. El propune mai degrabă
utilizarea expresiei „intenție comportamentală”, pentru a surprinde cu exactitate sensul corect
al acestei dimensiuni atitudinale [9, p.20].
 Fiecare componentă (autoreglarea, conştiinţa de sine, motivaţia, empatia, abilităţile
sociale) din inteligenţa emoţională are contribuţie unică la performanţa pe care o obţine cadrul
didactic, dar, în acelaşi timp, se „trage” într-o anumită măsură din celelalte.
Inteligenţa emoţională are o valoare deosebită în activitatea educaţională şi în asigurarea
succesului profesional al cadrelor didactice, deoarece integrează:
• implicarea emoţională;
• mobilitatea emoţională;
• orientarea emoţională pozitivă;
• compasiunea emoţională;
• activismul emoţional;
• expresivitatea emoţională;
• rezistenţa emoţională la stres;
• profunzimea percepţiei emoţionale;
• flexibilitate emoţională;
• creativitate emoţională.
Inteligenţa emoţională oferă o gestionare corectă a emoţiilor şi sentimentelor, dezvoltă
capacitatea de a alege modalitatea prin care se exprimă o anumită situaţie, ceea ce pentru
activitatea educaţională are o valoare extremă.
Abilitatea de a procesa informaţiile emoţionale, în special pe cele care presupun
percepţia, asimilarea, înţelegerea şi controlul emoţiilor, determină reuşita profesională [7, p.21]
BIBLIOGRAFIE
1. .ANDREEVA G.M. «O sinteticheskoy teorii emotsional'nogo intellekta» / I.N.
Andreeva // Psikhologiya cheloveka v sovremennom mire. — 2009. — T.2. — S. 289—
298.
2. АНДРЕЕВА Г.М.. Эмоциональный интеллект как феномен современной
психологии / И.Н. Андреева. — Новополоцк: ПГУ, 2011. — 388 с. 5.
3. ANDREEVA G.M.. Emotsional'nyy intellekt kak fenomen sovremennoy psikhologii /
I.N. Andreeva. — Novopolotsk: PGU, 2011. — 388 s. 5.
4. ANDREEVA G.M. Azbuka emotsional'nogo intellekta / I.N. Andreeva. — SPb.:
BKhV-Peterburg, 2012. — 288 s.
5. COJOCARU-BOROZAN M., ȘOVA T., ȚURCAN-BALȚAT L. Psihologia emoțiilor.
Chişinău: Tipografia UPS „I. Creangă, 2014, 228 p.
6. COJOCARU-BOROZAN M., Teoria culturii emoţionale. Studiu monografic asupra
cadrelor didactice. Chişinău: Tipografia UPS „Ion Creangă, 2010. 239 p.
7. GOLEMAN D. Inteligența emoțională. București: Curtea veche, 2017. 534 p.
8. GOLEMAN D.. Emoţiile distructive. Dialog ştiinţific cu Dalai Lama consemnat de
Daniel Goleman, Editura Curtea Veche, Bucureşti. 2009
9. PAVELCU V. Cunoașterea de sine şi cunoașterea personalității. E.D.P., Bucureşti, 1982
10. .RACU I.Interrelația dintre inteligența emoțională și personalitate la adolescenți
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/98_103_Interrelatia%20dintre%20inteli
genta%20emotionala%20si%20personalitate%20la%20adolescenti.pdf
11. ROCO M.Management și inteligență emoțională. În: Revista de psihologie
organizațională/Universitatea din București. Centrul de Psihologie Aplicată, nr. 1 2002,
p. 39-40
12. ROCO M. Creativitate şi inteligenţă emoţională. Iaşi: Polirom, 2004. 248 p.
13. ŞTEFANEŢ D., Impactul intervenţiei psihologice în depăşirea dificultăţilor de
relaţionare interpersonală la preadolescenţi. Teză de dr. în psihologie. Chişinău, 2012.
228 p.
14. VERNON A., Dezvoltarea inteligenței emoționale. Cluj Napoca: ASCR, 2006.
15. ZAGAIEVSCHI C. Competenţele emoţionale ‒ o cheie către puterea personală. Оn:
Univers pedagogic, Nr.1, 2012. p. 57-61
16. ZAGAIEVSCHI C. C. Comunicarea bazată pe inteligenţa emoţională – imperativ al
educaţiei contemporane. în: Buletin Ştiinţific ‒ Seria Ştiinţele Educaţiei, Nr.1, 2011.
Piteşti (România). p. 60-68