DEZVOLTAREA SOCIALA

In perioada prescolara apar primele relatii interpersonale ale copilului, universul lui social fiind alcatuit din rude (parinti, frati, surori, bunici etc), prieteni si colegi de gradinita. Hartup (1989) clasifica relatiile interpersonale in doua categorii: 1. Relatii verticale: cele cu persoanele cu mai multa putere si mai multe cunostinte decat copilul (parinti, bunici, educatori, rude mai in varsta etc.). Aceste relatii sunt de natura complementara: copilul cauta ajutor - adultul il ofera, copilul intreaba - adultul ii raspunde, adultul controleaza copilul se supune 2. Relatii orizontale: cele cu copiii de aceeasi varsta. Aceste relatii sunt recirpoce, iar rolurile pot fi inversate datorita faptului ca cei implicati in relatie au putere egala si aceleasi abilitati. Prieteniile la aceasta varsta se incadreaza in stadiile 0 si 1 asa cum au fost descrise de Robert Selman: Stadiul 0 Partener de joaca de moment copii intre 3 si 7 ani isi aleg prietenii de joaca in baza proximitatii si a avantajelor pe care le pot avea de la ei (e prietena mea, locuieste la mine pe strada sau e prietenul meu are jucarii frumoase) Stadiul 1 Asistenta cu un singur sens copii pana la 9 ani considera ca un prieten bun este acela care face ceea ce vrei tu sa faca (nu mai este prietena mea pentru ca nu a vrut sa-mi dea jucaria, este prietenul meu pentru ca mereu imi imprumuta masinuta)

Desi par doua universuri total distincte, cele doua tipuri de relatii (verticale si orizontale) se afla intr-o stransa legatura. Personalitatea parintilor si caracteristicile mediului familial influenteaza intro foarte mare masura caracteristicile de personalitate ale copiilor determinand astfel modul in care acestia vor interactiona cu alti copii. Aceste influente sunt de doua tipuri (Ladd, 1992) 1. Influente directe actiuni deliberate ale membrilor familiei pentru a modela viata sociala a copiilor lor: alegerea mediului social considerat propice pentru copilul lor (alegerea gradinitei potrivite), alegerea vecinatatii, alegerea partenerilor de joaca ai copilului lor (copilul va fi lasat sa se joace doar cu copii considerati potriviti). Exagerarile vor avea efecte exact opuse celor dorite, copilul va avea abilitati sociale mai scazute. 2. Influente indirecte efecte pe care le au actiunile nedeliberate ale adultilor asupra abilitatii copiilor de a interactiona cu ceilalti copii: parintii sociabili si comunicativi vor tinde sa formeze copii cu un grad ridicat de sociabilitate, parintii prea indulgenti care nu impun limite tind sa aiba copii cu probleme comportamentale, parintii reci si tind sa aiba copii mai agresivi decat parintii calzi, parintii extrem de autoritari tind sa aiba copii cu abilitati sociale limitate

Jocul si dezvoltarea sociala a copilului

Dintre tipurile de joc intalnite la vasta copilariei medii cele mai importante in dezvoltarea abilitatilor sociale sunt: 1. Jocul dramatic (de rol) jucat singur sau impreuna cu alti copii - copilul isi pregateste rolul sau in grup si in societate, experimentand roluri ce reprezinta persoane din familie, gradinita sau comunitate si interpretand cu precadere rolurile care i se par mai interesante si pe care ar dori sa si le insuseasca. - capata abilitati de comunicare (verbala si nonverbala) si interactiune cu ceilalti copii prin negocierea rolului pe care il va juca si a regulilor dupa care se vor juca, prin interpretarea efectiva a rolului si prin folosirea in comun a spatiului si a jucariilor. 2. Jocul de socializare - reprezinta orice tip de joc (dramatic, de explorare, de solutionare a problemelor etc.) dar pe care copilul nu il joaca singur ci interactionand cu alti copii. - dezvolta aptitudinile de comunicare, munca in echipa, empatia si elimina egocentrismul.

Gradinita si dezvoltarea sociala a copilului

1. Exersarea integrarii in grup: Copilul invata sa interactioneze cu semenii de aceeasi varsta, cel mai adesea prin intermediul jocului, sa intre in relatie cu ceilalti, sa lege prietenii. In aceasta perioada a vietii sale achizitioneaza abilitati de interactiune care ii vor fi utile pe tot parcursul vietii. 2. Exersarea separarii de parinti: Copilul exerseaza iesirea din mediul familial, adaptarea la un mediu in care nu se afla si parintii lui. In aceasta perioada isi are inceputul construirea increderii in fortele proprii. 3. Exersarea abilitatii de a imparti La gradinita copilul invata sa se desprinda de atitudinea egocentrica deoarece este nevoit sa imparta totul cu colegii sai: spatiul personal, jucariile, materialele didactice. Depasirea egocentrismului reprezinta un foarte important pas in dezvoltarea personala de mai tarziu. 4. Exersarea abilitatii de a urma regulile sociale: Gradinita este un mediu plin de reguli, limitari si interdictii: program strict al meselor, program de somn, reguli de disciplina si altele pe care copilul trebuie sa si le insuseasca. Acum incepe exercitiul (pe care il va continua si in perioada scolarizarii) de a accepta ideea de reguli sociale si de autoritate.

Gradinita si corectarea trasaturilor negative temperamentale

Trasaturile temperamentale care se dezvolta in aceasta perioada, influenteaza puternic interactiunea copilului cu semenii de aceeasi varsta iar unul dintre rolurile gradinitei este acela de a inlatura trasaturile negative de comportament si de a le consolida pe cele pozitive, in vederea dezvoltarii sociale cat mai armonioase a copilului.

Astfel: - la copilul melancolic se incearca inlaturarea timiditatii si a neincrederii in sine, iar in acelasi timp incurajarea de a se manifesta si exprima - la copilul coleric se exerseaza cresterea autocontrolului si a stapanirii de sine concomitent cu inlaturarea impulsivitatii si a agitatiei - la copilul flegmatic se exerseaza adaptabilitatea la situatii noi si integrarea in colectiv.

Statutul copilului in grup popularitatea

Ca si in cazul adultilor, popularitatea copiilor poate fi evaluata inca de la varste fragede, cel mai adesea prin utilizarea tehnicilor sociometrice (intrebari de tipul cu cine ti-ar placea sa te joci? sau cu cine nu ti-ar placea sa te joci?) In urma aplicarii unor astfel de tenici se pot determina 3 tipuri importante de statuturi sociometrice, fiecare avand caracteristicile de mai jos (R. Schaffer):
Copii populari - dispozitie pozitiva - atractivi fizic - nivel inalt de cooperare in joc - dispusi sa imparta - capabili de interactiune - agresivitate scazuta Copii respinsi - comportament disruptiv ridicat - certareti si antisociali - foarte activi - vorbareti sau taciturni - slab cooperanti - putin dispusi sa imparta Copii neglijati - timizi - rareori agresivi - comportament antisocial scazut - nehotarati - activitate solitara ridicata - evita interactiunile

Studiile arata ca acest statut social timpuriu determina adaptarea la viata sociala din perioada adulta:
Copii populari - tind sa ramana populari ca adulti - prezinta cel mai mare grad de sociabilitate Copii respinsi - sunt cei care prezinta probleme majore in dezvoltarea sociala din perioada adulta. - se impart in doua categorii: cu probleme de externalizare (agresivi, ostili, ii deranjeaza pe ceilalti pot deveni periculosi pentru semeni) si cu probleme de internalizare (retrasi, anxiosi, depresivi, izolati social) Copii neglijati - tind sa devina indivizi mai putin sociabili si in mare parte pasivi, dar fara a atinge pragul patologic.

Anxietatea sociala
Anxietatea (sau fobia) sociala se manifesta sub forma unei temeri pronuntate fata de orice interactiune sociala. Este una dintre cele mai puternice tulburari de anxietate atat la copiii de toate varstele cat si la adulti iar primele manifestari apar in copilaria mijlocie. Manifestari ale anxietatii sociale la copii de 3 6 ani: - refuza sa participe la activitati de grup sau sa mearga la gradinita - se agata de parinti in situatii sociale sau raman blocati - in prezenta strainilor scancesc, plang sau manifesta crize de furie - evita contactul vizual - nu vorbesc sau vorbesc balbait si soptit in prezenta persoanelor nefamiliare - au mari dificultati in a lega prietenii si de obicei stau la marginea grupului. Factori cu o contributie importanta in dezvoltarea si mentinerea anxietatii sociale - comportamentele parentale defectuoase (hiperprotectia, controlul si respingerea) - vulnerabilitatea genetica - perceptiile si cognitiile eronate ale copilului (tendinta de a interpreta relatiile sociale ambigue ca fiind amenintatoare, subestimarea abilitatilor sociale de care dispun si altele) - evenimente sresante din viata copilului (certuri si conflicte in familie, divort etc)