Stamboli (Tegus) Adriana

CNS,an II
Prof.Adrian Opre

Există tendința de a crede că abilitățile emoționale apar în mod firesc la copii, că joaca în
sine este ceva înnăscut la copii, precum ar fi și abilitatea copilului de a-și face prietenii și de a le
menține. Însă aceste lucruri nu apar în mod firesc, ci trebuie antrenate pentru a asigura copilului
o  dezvoltare armonioasă.
Competența emoțională reprezintă abilitatea copiilor de a se adapta atât la propriile
emoții, cât și la emoțiile celorlalți, pe când competența socială se referă la abilitatea copiilor de a
forma relații sociale funcționale cu ceilalți copii și cu adulții din viața lor. Antrenarea acestora
reprezintă o revoluție în psihologia copilului. Cercetările au demonstrat că nu este suficient să
dezvoltăm doar capacitățile intelectuale ale copiilor și că această capacitate a copiilor de a-și
conștientiza trăirile emoționale, de a le gestiona în mod adecvat, de a-și face prieteni este cel
puțin la fel de importantă ca și abilitățile intelectuale. Un nivel ridicat de abilități intelectuale
poate contribui semnificativ la rezultate bune în diferite domenii, cum ar fi cel școlar, dar nu este
suficient pentru o bună adaptare și nici nu asigură succesul în viață. Persoanele care au abilități
emoționale bine dezvoltate au mai multe șanse să fie mulțumite în viață, să fie eficiente în mai
multe domenii (profesional, personal), să își gestioneze stilul de gândire care stă la baza propriei
productivități, să reușească să comunice eficient cu ceilalți și să mențină relații adecvate.
Când competențele emoționale și sociale nu sunt antrenate, copiii riscă să dezvolte diferite forme
de psihopatologie, precum crize de furie necontrolată, agresivitate, anxietate, depresie, etc. La
acești copii, probabilitatea este mult mai mare ca ei să renunțe la școală, să dezvolte
comportamente antisociale sau adicții (alcool, droguri, tutun, etc). De asemenea, acestea
influențează dezvoltarea cognitivă a copiilor, pregătirea și adaptarea la mediul școlar și cerințele
școlare. Competențele emoționale slab dezvoltate pot determina atitudini negative față de școală
și lipsa încrederii în abilitatea de a rezolva sarcinile școlare.
Competențele emoționale sunt strâns legate de competențele sociale, fiiindcă gestionarea
propriilor emoții și ale celorlalți este deosebit de importantă pentru inițierea și menținerea
relațiilor sociale. Copiii ale căror competențe sociale sunt insuficient dezvoltate pot fi
marginalizați și respinși de colegii lor, petrecând mai mult timp jucându-se singuri, ceea ce
contribuie la izolare și la interacțiuni limitate cu cei care au aceeași vârstă cu ei. Astfel, se
formează un cerc vicios, deoarece și contextele în care copiii pot învăța competențele sociale
adecavte vâstei sunt limitate, lucru care poate duce la agravarea problemelor de relaționare.
Copiii care au abilități sociale slab dezvoltate prezintă diverse probleme, cum ar fi depresia și
anxietatea, dificultăți în urmărirea instrucțiunilor educatoarei, nu se pot concentra în cadrul
activităților și în consecință nu își îndeplinesc sarcinile în mod corespunzător, comportament
opozant, refuzul de a respecta regulile, sfidare la adresa celorlalți, incapacitate de a ține cont de
dorințele celorlalți, reacții agresive, adaptare precară la cerințele școlare ce pot duce ulterior la
absenteism și abandon școlar, dependență de alcool sau droguri.
Competențele emoționale și cele sociale se influențează reciproc, motiv pentru care cele două
tipuri de competențe contribuie în egală măsură la dezvoltarea optimă a copiilor.
Putem dezvolta aceste competențe la copii prin intermediul unor jocuri amuzante și provocatoare.
Jocurile sunt principala modalitate prin care putem antrena aceste abilități, deoarece copiilor le
place să se joace, să le oferim timp și interes, să le fim alături în descoperirea lor de sine și a
celorlalți, să înțeleagă lumea în care trăiesc, să deprindă și să exerseze noi moduri de a gândi, a
simți și a acționa.

Exemple de jocuri
Portretul colegului meu....

Obiective: intercunoastere, dezvoltarea interesului pentru ceilalti, socializare

Cauta informatii despre un anumit coleg. Afla cat mai multe lucruri despre colegul tau intreband-
o atat pe invatatoarea voastra cat si pe alti colegi. La sfarsitul cercetarii, mergi chiar la colegul tau
si cereti-i informatiile necesare. Realizeaza un desen infatisandu-l pe colegul tau. Gaseste
asemanari intre felul in care arata , preocuparile si preferinte lui si ale tale. Prezinta ,, Portretul
colegului...." in fata clasei.

Ghemul magic-joc de intercunoastere si relationare pozitiva

Metoda: Conversatia
Participanti: copii de toate varstele incepand cu 3ani
Locul desfasurarii: in familie, cu prietenii, in gradinita, la scoala
Materiale: un ghem de ata
Initiator: un adult ( parinte, educator, trainer)
Descriere: initiatorul are in mana un ghem de ata colorata. El va oferi ghemul unui participant
spunandu-i de ce l-a ales: ,, te-am ales pentru ca esti un prieten bun, ma ajuti...sau...te- am ales
pentru ca tu stii jocuri frumoase...etc". Ce ales prinde ata si ofera ghemul altui coleg spunandu-i
ce calitati a remarcat la el, de ce il apreciaza. Fiecare participant va alege cel putin un coleg, pana
ce ata va forma o retea asemanatoare unei panze de paianjen.
La sfarsit initiatorul adreseaza intrebarile:
Cum v-ati simtit in timpul jocului?
Ce ati aflat nou?
Concluzia apartine tot initiatorului ca va remarca faptul ca intr-un colectiv/ grup/clasa toti
colegii sunt conectati ca intr-o retea si ca este esential ca relatiile lor sa fie bune.

Te cunoasc...ma cunosti - autocunoastere, intercunoastere, comunicare

Metoda:conversatia
Participanti:copii cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani
Initiator: copii, parinti educatori
Descriere
Initiatorul va cere copiilor, in functie de varsta acestora, sa deseneze pe o coala de hartie un
obiect preferat, un logo, o culoare, o floare, un instrument preferat. Respectand regula catenei
fiecare copil va incepe prezentarea sa astfel:
,,Te cunosc pe tine Andrei si stiu ca iti place ......iar eu iti pot spune despre mine ca imi
place.........."

EDUCATIE RATIONAL-EMOTIVA SI COMPORTAMENTALA

MODEL ABC

Prezentarea cazului si analizarea acestuia.

Identificarea problemei.
Gasirea solutiilor .

Alina are 6 ani si este in grupa mare la gradinita. Situatia familiala este foarte buna, parintii sai
acordandu-i multa atentie acestui copil. Mama este profesoara si tata economist.
Alina este un copil normal dezvoltat, care nu a avut probleme deosebite de adaptare la intrarea in
gradinita. A fost adusa la gradinita de la varsta de 4 ani.
Problemele au aparut cu cateva luni in urma cand Alina a inceput sa vorbeasca tot mai putin ,
refuza sa se joace, sa manance si sa interactioneze cu ceilalti copii.
In cateva saptamani problemele fetitei s-au accentuat, refuzand zile in sir sa vina la gradinita.
Stand de vorba cu parintii am aflat ca Alina a inceput sa se comporte asa de la venirea pe lume a
fratiorului ei. Comportamentul fetitei s-a schimbat brusc, incercand chiar sa-si insuseasca
obiceiurile celui mic. A inceput sa nu mai vorbeasca nimic, nu mai mananca singura, refuza sa
vina la gradinita, plange frecvent si fara motiv.

Analizand atent comportamentul fetitei din ultima vreme, am identificat urmatoarele probleme:
fetita se simte abandonata afectiv de catre parinti, in special de mama din clipa in care a venit pe
lume fratiorul ei primele saptamani dupa ce-a nascut fratiorul a fost chiar dusa la bunici, care
locuiesc in aceeasi localitate, fara sa inteleaga de ce petrece un timp atat de scurt cu parintii.
Alina este oricum un copil extrem de sensibil si putin sociabil, cu o dependenta afectiva
aceentuata fata de mama pe langa modificarile comportamentale, fetita are si cateva tulburari
somatice: varsaturi, dureri de burta, somn agitat, puls crescut.
Fetita incearca prin toate gesturile sale sa atraga cat mai mult atentia asupra sa, sa-si recapete
locul pe care l-a avut inainte si o deranjeaza mult prezenta fratiorului si mai ales timpul petrecut
de parinti cu acesta.

Plan de interventie:
- se va sugera parintilor sa isi petreaca mai mult timp alaturi de fetita, daca
este posibil sa existe un moment al zilei in care fetita sa se joace sau sa se plimbe cu ambii parinti
- copilul va fi testat psihologic de catre consilierul gradinitei , iar parintii vor tine permanent
legatura cu acesta
- parintii vor povesti cu fetita despre fratiorul ei si vor incerca sa o apropie de acesta
- educatoarea o va supraveghea atent pe fetita si o va antrena cat mai mult posibil in activitatile de
la grupa
- educatoarea va realiza impreuna cu copii cateva activitati de tipul povestii sau dialogului in care
se va ilustra relatia frate- sora prin intermediul papusilor si al altor materiale didactice.

Dupa aplicarea acestor idei (sugestii) Alina, a inceput sa se integreze mult mai bine in grupul de
copii, vorbeste despre fratiorul ei cu placere, este mai comunicativa si deschisa cu cei din jur.
Parintii au colaborat foarte bine cu educatoarea si vor tine in continuare o legatura permanenta cu
gradinita.