COMPORTAMENTUL CIVIC

Abilitatea de a se implica in viata si in problemele publice in mod inteligent

si responsabil , se formeaza inca din copilarie.
Familia exercita o influenta deosebita asupra copiilor. O mare parte
dintre cunostintele depre natura, societate, deprinderi igienice, obisnuintele
de comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie.(Utilizarea
in limbajul comun a expresiei:”A avea cei sapte ani de acasa”).
Rolul familiei poate fi foarte important in dezvoltarea copilului din
urmatoarele puncte de vedere: fizic, intelectual, moral si estetic.
In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de
comportament; respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si
atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In
realizarea acestor sarcini modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este
un exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau, ce e
drept si nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente. Tot in sens
moral, familia il indruma pe copil sa fie sociabil, sa fie un bun coleg si
prieten.
Parintii trebuie sa aiba o autoritate asupra copilului.Aceasta autoritate
nu trebuie obtinuta cu ajutorul pedepselor si a violentei si nici printr-un
exces de bunatate si satisfacerea oricarei dorinte.”Adevarata autoritate deriva
din exigenta parintior fata de comportamentul copiilor, imbinata cu respectul
fata de acestia.” Copilul trebuie sa simta iubirea pe care parintii i-o poarta,
dar este necesar sa stie ca nu-i vor satisface orice capriciu.
Copiii sunt diferiţi. Ei nu au nici acelaşi temperament,nici aceleaşi
gusturi,iar dezvoltarea lor nu este egală în toate domeniile.Câteva salturi
înainte într-un sector pot fi însoţite de regres în altul,ori să fie urmate de o
perioadă puţin „dezordonată”. Copilul ideal, descris în cărţi, nu este decât o
nălucă.
Oricât de fascinant a fost jocul până acum, acesta cedează din teren în
favoarea actului de învăţare.
La această vârstă sunt frecvente tulburările de comportament:
- tulburări emoţionale
- tulburări de conduită
Studiile din domeniu educaţional au arătat ca deprinderile sociale
insuficient dezvoltate sunt asociate cu performanţe şcolare scăzute, probleme
emoţionale şi comportamentale, dificultăţi de adaptare socială.Încă de la
vârsta de 5 ani,trăsăturile principale sunt deja schiţate şi liniile de forţă care
au acţionat până aici vor continua să influenţeze copilul în aceeaşi direcţie.
O greşeală pe care o fac părinţii în privinţa copiilor este să le ceară
acestora unele lucruri greu de obţinut.O persoană care se va lupta să
împlinească de fapt un ideal al părinţilor, va ajunge la un moment dat să
creadă că n-a făcut niciodată nimic pentru sine şi pentru plăcerea proprie.
Unii copii sunt mai timizi decât alţii şi au mari probleme în a-şi face
prieteni.Ei preferă să se joace singuri şi să inventeze poveşti sau să
răsfoiască nişte cărţi decât să rişte să-i infrunte pe ceilalţi.
Aceşti copii nu i-au cuvântul în mod spontan în clasă,nu salută din
proprie iniţiativă adulţii cu care se întâlnesc când sunt cu părinţii lor, fără ca
politeţea lor să nu fie pusă în discuţie.De cele mai multe ori, părinţii sunt
jenaţi de comportamentul copiilor.Ei nu-şi dau seama că aceşti copii simt
teama faţă de necunoscuţi,riscând astfel să devină parţial sau total inhibaţi.
Copiii pot avea temperamente sau aptitudini diferite,pot fi dotaţi de la
naştere cu o memorie strălucită sau cu o inteligenţă ieşită din comun,însă ei
nu se nasc mincinoşi, timizi, neascultători. Aceste trăsături sunt dobândite pe
parcursul vieţii,fiind determinate în special de influenţa pe care o au asupra
lor părinţii şi mediul în care trăiesc.Prin urmare,felul în care părintele îşi
asumă responsabilitatea de a fi părinte se răsfrânge asupra comportamentului
copilului într-o foarte mare măsură.
A educa un copil nu este un lucru chiar atat de usor, de aceea scoala vine in
ajutorul familiei contribuind la imbunatatirea si dezvoltarea conduitei morale
si civice a elevilor.
Scoala primara este prima veriga a sistemului de invatamant care intra in
functiune pe acest domeniu, ei revenindu-i un rol central care-si va pune
amprenta pe intreaga dinamica ulterioara a comportamentului civic. Din
acest punct de vedere primii patru ani de scoala au aceeasi importanta pentru
modelarea comportamentelor moral-civice, ca si cei sapte ani de acasa.

Scoala pregateste elevul pentru viata in care urmeaza sa intre, pentru

indeplinirea rolului sau in societate, in munca, pentru a-si face datoria fata
de el si fata de societate, de familie. In acelasi timp,insa, scoala trebuie sa
pregateasca viitorul cetatean pentru ca sa stie sa-si apere drepturile dar si
pentru a sti sa le respecte si pe ale altora.
Cel mai important factor competent si responsabil de mersul mai departe al
societatii ramane scoala.

Scoala are mari datorii, mari raspunderi si responsabilitati.”Elevii tineri

e necesar sa fie pregatiti sa faca fata competitiei bazata pe cinste si
onestitate, pe o comportare libera acceptata, limitata de respectarea legilor
juridice si a normelor morale, caci adevarata libertate nu poate exista decat
in limitele unor norme de convietuire sanatoasa”.
Scoala are doua functii:una primara, de formare a elevilor si integrare a lor
in societate; alta secundara, furnizand populatiei din zona modele
comportamentale.
Scoala e organizatia care invata si produce invatare.
Mediul scolar este un mediu competitiv si este resimtit ca atare de
elevi. Ei cred ca scoala are cea mai mae influenta in ceea ce priveste
insusirea unor valori civice si socio-profesionale ca libertatea de expresie,
creativitatea, competenta , comportamentul activ, formarea culturala,
succesul, eroismul sau patriotismul.
Scoala si familia sunt doi poli de rezistenta ai educatiei care contribuie, prin
mijloace specifice, la formarea comportamentelor pozitive ale tinerilor.